duminică, 6 noiembrie 2011

Calculul drepturilor băneşti ale bătrânilor în funcţie de cotizaţia lor

Unde sunt banii de pensii?



Un concetăţean a avut curiozitatea de a face un calcul legat de relaţia dintre cotizaţia pentru pensie a unui român şi pensia efectivă perimită de el la momentul ieşirii din câmpul muncii. Autorul calculului a propus ca, de dragul demonstraţiei, să presupunem că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi  în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum. Iată calculul:
 
Gigel e un tânăr care tocmai se angajează.  Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei. Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei. 
Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel  CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460 lei. Ei, aici e buba. Gigel are  numai 28 de ani şi deja a plătit în  contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar  ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4  ani, cât e speranţa de  viaţă a bărbaţilor din  România.
Cum aşa? Păi să facem un mic calcul.  Dacă nu mă înşel pensia medie din  România e undeva pe la 750 de  lei.  Din contribuţiile date statului  până la 28 de ani, Gigel ar putea  primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor
sta undeva într-o valiză,  nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin  dobândă) o pensie medie timp  de 29.460 lei /750, 39,28 de  luni.
Adică peste 3 ani. Păi e numai  bine, tanda pe manda: iese la  pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după  cum zic statisticile,  moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui  Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu  CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de  ani. Adică 444 de luni.
Presupunând că Gigel va rămâne  toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 491 lei, 218.004  lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine.  Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură.
SI ACUM UIMIRILE SI MIRARILE MELE:
1. Unde se duc banii ăştia?
2. Ce se întâmplă cu ei?
3. Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un  salariu deosebit, orice  tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la  bătrâneţe, înainte să moară?
4. De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel?
5. Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani  pentru ca banii lui să se  ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare?
6. Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care
5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de... politichie. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu