Ciudăţeniile Haţegului

Dinozaurul pitic ”Zalmoxis”

trăia în zona cetăţilor dacice

Într-o revistă de paleontologie din Angli, a apărut un studiu excepţional despre primele păsări din Europa, descoperite într-un sit din Transilvania. Studiul vorbeşte despre Arheopterix, strămoşul vulturului de pe stema României, care era contemporan cu celebrii dinozauri pitici din Haţeg. Ciudat este faptul că exact pe aceste locuri dacii au construit, câteva milionae de ani după dispariţia dinozaurilor, Sarmisegetuza Regia – capitala unui neam care avea drept emblemă un balaur....

Dinozaurul pitic Zamolxis

Cu aproxiamtiv 200 de milioane de ani în urmă cea mai mare parte a Europei era acoperită de Oceanul Thetis – mai puţin arhipelagul din actuala zonă balcanică. În acea perioadă Ţară a Haţegului era o insulă a acestui arhipelag, acoperită cu vegetaţie şi locuită de fel de fel de vietăţi, printre care şi dinozauri. Fosilele lor au fost descoperite, cu 100 de ani în urmă, de către baronul Franz Nopcsa. Majoritatea oaselor dezgopate de baron au ajuns la Viena sau la Londra. Specialiştii care le-au studiat au fost şocaţi de faptul că aveau în faţă oasele celor mai mici dinozauri din lume. Cercetările au continuiat în zona Haţegului şi au scos la iveală zece specii de dinozauri pitici.

În mod straniu, pe insula cu pricina locuia, tot în acea perioadă, cea mai mare reptilă zburătoare din toate timpurile (Pterosaur), precum şi un dinozaur prădător neobişniut, unicat în lume, botezat, recent, ”balaurul bondoc”. Acesta avea lungimea de 2 metri şi câte o gheară imensă la fiecare picior, cu care putea vâna animale mai mari decât el.

Au fost reconstituite

trei specii de dinozauri

După studii de zeci de ani, paleontologii au reuşit să reconstituie trei specii de dinozauri care au trăit pe teritoriul României. Machetele sunt expuse la Muzeul de geologie. Cel mai simpatic este micuţul ierbivor ”Zalmoxes”, care a fost botezat aşa după numele zeului dacilor.

Cea mai spectaculoasă descoperire de pe teritoriul străvechii insule a avut loc însă într-o peşteră din apropierea localităţii Cornet, în Munţii Apuseni – o altă insulă a arhipelagului balcanic. Este vorba despre un Arheopterix, cea mai veche pasăre găsită în Europa.

Pe lângă oasele de dionozaur şi de reptile zburătoare, specifice acelor vremuri, au fost găsite oase de păsări. Sunt oasele primelor păsări de pe continentul European. Studiile au fost publicate în revista britanică de paleontologie Paleo, de un colectiv de specialişti format din Michael J. Benton, Zoltan Csiki, Dan Grigorescu, Ragna Redelstorff, P. Martin Sander, Koen Stein şi David B. Weishampel.

Dinozaurii haţegani au rămas pitici

din cauza uraniului din Apuseni

”După cum se ştie, dinozaurii pitici conlocuiau în Haţeg cu cea mai mare reptilă zburătoare. Adică faţă de taliile dinozaurilor din restul lumii, aici erau şi cei mai mici şi cei mai mari. Pentru cei mai mici se poate spune că teritoriul restrâns şi alimentaţia precare le-a diminuat talia. Dar această ipoteză nu poate explica coexistenţa în acelaşi spaţiu a reptilei zburătoare uriaşe - Pterosaurus. Singura explicaţie paluzibilă este mutaţia genetică survenită la nivel de populaţie, care a determinat fenomenul de nanism şi gigantism. Originea acestor mutaţii ar putea fi radiaţiile zăcămintelor de uraniu din zonă, ”zgândărite”, probabil, de un meteorit de mari dimensiuni care a căzut în zonă”, ne-a spus paleontologul Dan Grigore.

Strămoşii românilor

au apărut tot în Haţeg

În zona unde au trăit cu 2.000.000 de ani în urmă dinozaurii pitici au fost descoperite primele urme de aşezare umană din România, la Ohaba Ponor: oase sculptate şi o vatră de foc,  vechi de 100.000 de ani. Nu departe de aici, la Tărtătia, au fost descoperite celebrele tăbliţe de lut cu prima scriere din lume. Tot aici se află cetăţile fostei capitale politice a dacilor, Sarmisegetuza Regia.  Mai trebuie menţionat că prin 1950 forţele de ocupaţie sovietice au deschis în zonă, la Băiţa, o exploatare masivă de uraniu. Într-o perioadă de 10 ani s-a transportat în Uniunea Sovietică, numai de la o mină, peste 300.000 de tone de minereu de uraniu de calitate superioară.

Viaţa era să dispară

Scara vieţii

de pe Terra de trei ori

Viaţa a apărut pe Terra cu aproxiamtiv 4 miliarde de ani în urmă. Evoluţia ei a fost zguduită în perioada apariţiei pluricelularelor, cu 570 de milioane de ani în urmă, când a avut loc, nu se ştie de ce, o extinţie severă de specii. Ca şi când cineva ar fi dorit să distrugă viul de pe planetă. Unele specii au rezistat însă şi au apărut vertebratele, insectele şi primele reptile. Dar cu 285 de milioane de ani în urmă, a  avut loc, în mod straniu, a doua extincţie de specii.

Totuşi, cu 230 de milioane de ani în urmă au apărut dinozaurii. Dominaţia uriaşelor animale a durat 130 de milioane de ani, după care au dispărut din motive pe care oamenii de ştiinţă încă le-au elucidat în mod satisfăcător.

Din 1985 încoace astrul zilei şi-a intensificat permanent activitatea, în mod inexplicabil. NASA avertizează că anul viitor

Soarele va pârjoli Terra

Începând cu anul 1985, specialiştii în astronomie au observat că Soarele şi-a intensificat inexplicabil activitatea, atât în frecvenţă cât şi în intensitate. Oamenii de ştiinţă au anunţat că anul viiotr Terra va fi lovită de o furtună solară cu puterea a 100 de milioane de bombe cu hidrogen.

 

Conform astronomiei clasice, activitateas solară se derulează pe parcursul unor cicluri ce au durata de 11 ani. Astfel, după un an cu acitivtate solară maximă, cu erupţii violente, urmează 10 ani cu activitate minimă, după care se repetă anul maxim şi tot aşa...

”Începând cu anul 1985 încoace, specialiştii în fizica Soarelui au constatat că ciclurile sale, care au fost observate timp de sute de ani, nu mai sunt valabile: astrul şi-a schimbat radical modul de manifestare. Furtunile solare au crescut permanent în frecvenţă şi intensitate”, este de părere gen. dr. Emil Străinu.

În iulie 1996, de exemplu, deşi ne aflam într-un minim solar, au avut loc o serie de erupţii foarte puternice. În a doua jumătate a anului 1997 activitatea solară a fost deosebit de mare. Apoi, în perioada aprilie - mai 1998, Soarele a fost, din nou, foarte activ. La 14 iulie 2000, a avut loc o erupţie solară masivă. În 4 noiembrie 2003 s-a observat cea mai strălucitoare explozie solară înregistrată vreodată. În 5 decembrie 2006, an cu minim solar, a avut loc una din cele maim puternice erupţii din ultimii ani.

Foarte violente au fost şi furtunile solare din ultimii doi ani. Pe scurt, emisiile de radiaţii solare au crescut în intensitatea cu 300%, iar anii cu activitate solară minimă de acum sunt la fel de periculoşi ca anii cu activitate maximă de la mijlocul secolului trecut.

Specialiştii de la NASA au avertizat că peste doi sau trei ani vom asista la un lanţ de explozii solare nemaintâlnită de la sfârşitul ultimei glaciaţiuni, adică de acum 10.000 de ani – când au pierit mai multe specii de plante şi animale. Se preconizează că furtunile solare din 2012 - 2013 vor avea forta a 100 de milioane de bombe cu hidrogen. Menţionăm că o singură bombă cu hidrogen de putere medie (10 kilotone TNT) rade tot într-un cerc cu raza de 2 kilometri.

Se topesc gheţarii

Statisticile spun că furtunile solare au determinat mai multe modificări la nivelul pământului, cea mai periculoasă fiind topirea calotei glaciare.:

- Procesul de topire şi desprindere a gheţarilor din calotetele polare şi din Groenlanda s-a intensificat în mod dramatic, urmarea fiind creşterea nivelului măsurabil al mărilor şi oceanelor lumii, precum şi modificarea întregii clime.

- A crescut riscul seimic şi cel al erupţiilor vulcanice, din cauza interferenţei proceselor ce au loc în Soare cu plăcile tectonice şi magma terestră.

- Specialiştii au observat o schimbare semnificativă în migraţia păsărilor şi în dispunerea faunei marine, aspect care dă peste cap funcţionarea tuturor ecosistemelor terestre.

- Din punct de vedere medical, au crescut numărul de atacuri cerebrale şi al infarctului miocardice şial cazurilro de cancer de piele.

- Este de aşteptat ca în perioada 2012 – 2013 activitatea solară deosebit de intensă să producă, din ce în ce mai des, defecţiuni şi dearanjamente în reţelele de transmisie a energiei electrice, sistemelor de transmisie prin sateliţi şi a legăturiler de radiocomunicaţii.

Aurora boreală în Retezat, în 2010

Anul trecut s-au înregistrat

aurorele boreale în România

Se ştie că în timpul anilor de activitate solară maximă interferenţa radiaţiei şi a câmpului magnetic terestru de la Poli crează fenomenul cunoscut sub numele de auroră polară boreală (la Polul Nord) şi australă (la Polul Sud).

În mod excepţional aurorele apar şi pe teritoriul  României, aşa cum au fost văzute anul trecut în zona Ceahlăului, a munţilor Bucegi, şi a Masivlului Retezat.

”O caracteristică importantă a aurorelor observate în România este că acestea se formează nu numai datorită activităţii solare intense ci şi a unor schimburi energetice deosebit de intense între pământ şi atmosferă. Trebuie să ne aşteptăm ca în următorii ani aurorele să devină ceva obişnuit pe teritoriul ţării noastre şi să asităm la creşterea numărului şi amplorii fenomenelor meteo extreme”, a adăugat gen. dr. Emil Străinu.

Previziuni economice pentru anul 2012:

”Vom mânca, la gamelă, hrana împărţită de armată”

Sorin Preda

Economistul Sorin Preda, în vârsta de 56 de ani, a plecat din România în 1990 şi a stat mai mult în America de Sud, în special Argentina, unde a derulat mai multe afaceri dar a fost şi observator economic. Previziunile sale pentru 2012 seamănă cu o apocalipsă financiară care va lovi exact unde doare mai tare: mâncarea.

 

”Ceea ce trăim acum este un efect al deciziei guvernelor de a renunţa la moneda cu acoperire în aur. Adică s-au tipărit hârtii cu nemiluita fără un etalon-marfă, cum era aurul. Astfel, masa monetară multă a scumpit, şi va scumpi, produsele, în special hrana. În măsura în care SUA tipăresc şi aruncă pe piaţă din nou dolari fără o valoare concretă, în condiţiile crizei economice mondiale, se prevede o inflaţie accelerată şi o prăbuşire a economiei mondiale. Urmează o perioadă grea, cu o accentuare a şomajului şi majorări de taxe şi impozite impuse populaţiei”, ne-a spus Sorin Preda.

Economistul consideră că în România s-a greşit atunci când fostele fabrici şi uzine ale lui Ceauşescu au fost vândute sau distruse, în loc să fie concesionate pe perioade determinate. De asemenea, statul nu ar fi trebuit să se împrumute de pe piaţa externă, ci de la cetăţenii români, prin bonuri de tezaur.  Totodată, înstrăinarea rezervelor, în special cele energetice, a fost o eroare capitală. ”Nu mai vorbesc de banii nemeritaţi pe care i-au obţinut, de la buget, aşa-zişi oameni de afaceri români. În altă ordine de idei, eu cred că România nu va avea timp să ajungă la zona euro, pentru că moneda europeană se va dezintegra în urma involuţiei economice mondiale din ce în ce mai rapide. Deocamdată aurul pare să reprezinte unitate de măsură cea mai stabilă în economie, dar în scurt timp se va vinde aur pentru o bucată de pâine, adică se va devaloriza şi acesta. Lucrurile se vor reaşeza abia în urma unui conflict major, probabil un război mondial pornit de la revolte sociale, care va avea şi scopul de a reechilibra demografic omenirea. Pentru asemenea momente în Statele Unite s-au realizat deja mai multe închisori speciale destinate celor arestaţi în timpul mişcărilor de stradă - şi nu glumesc când spun acest lucru. Pentru a putea ţine situaţia sub control este foarte posibil ca anul viitor să mâncăm, la gamelă, hrana împărţită de armată (gamela este un vas metalic din care mănâncă soldaţii pe front – n.r.)”, a concluzionat Sorin Preda.

”Dacă oamenii nu au suficientă

mân­care au doar trei opţiuni: revolta,

imigraţia sau moartea”

Moneda este un obiect de schimb din veremuri imemoriale. Ea afost mereu din metal, cupru, bronz, fier, argint sau aur. Bonurile valorice numite bancnote au apărut în epoca modernă.

În secolul al XIX- lea, bonurile valorice naţionale, adică banii, aveau acoperire în aur. Adică exista în banca naţională o cantitate de metal nobil şi se tipăreau hârtii şi monede care reprezentau fiecare câte o parte din acel depozit. Se ştia că o liră sterlină, de pildă, însemna un sfert de uncie de aur.

În acest tip de economie creşterea este stabilă dar lentă, adică nu te poţi îmbogăţi „ţac-pac” dintr-un condei. Toate au mers bine până în 1914, când guvernele ţărilor dezvoltate au avut nevoie de o mare masă monetară pentru susţinerea primului război mondial. Atunci s-a dat drumul la tiparniţă şi s-a plătit înarmarea cu ”hârtie colorată” fără acoperire în metal rpeţios. Efectul s-a văzut după conflagraţie, când inflaţia a făcut ravagii şi a generat marea criză economică. Ulterior s-a încercat, fără succes, de a se reveni la moneda cu acoperire. Degringolada economică a culminat cu al doilea război mondial, care a adus, după 1945 o anumită reaşezare a lucrurilor. Din acel moment piaţa internaţională a fost dominată de dolarul SUA.

Numai că acesta s-a bazat doar pe productivitatea muncii, nu şi pe depozitele de aur, ceea ce a condus la o inflaţie progresivă. În 1971 marile bănci ale lumii au cerut guvernului american să răscumpere cu aur toate depozitele în dolari existente în acel moment. Atunci preşedintele american Richar Nixon a decis să renunţe  la orice raportare la aur, iar dolarul a devenit discreţionar, adică se raporta doar la el însuşi. Americanii au început să tipărească monedă ori de câte ori aveau nevioie, atacât inflaţia cu altă inflaţie, adică atacând sărăcia cu bani ”virtuali”. În acest contex trebuei spus că moneda virtuală nu este doar cea din calculator, ci şi hârtia care nu are acoperire într-o marfă concretă, de obicei metal preţios. Roadele acestor politici sunt culese astăzi. (Preluare de pe site-ul Institutului Ludwing von Mises România).

Încheiem cu o declaraţie de anul acesta a unui înalt funcţionar ONU:  „Intrăm într-o eră a penuriei de alimente şi a întreruperii în aprovizionare. Aceasta este o problemă foarte mare pentru toată lumea. Dacă oamenii nu au suficientă mân­care au doar trei opţiuni: revolta, imigraţia sau moartea”, a afirmat directorul executiv al pro­gramului alimentar mondial (ONU) Josette Sheeran.

Josette Sheeran

Mesajul maya pentru 2012, în viziune americană

Artiștii Apocalipsei 

au pictat copii morţi

pe pereţii aeroportului Denver

Copiii vii îi plâng pe cei morţi. V-aţi mai urca în avion într-un aeroport care are astfel de picturi pe pereţi?

Adepții teoriilor conspirației și cei care urmăresc cu sufletul la gură predicțiile mayașe potrivit cărora sfârșitul lumii va veni la 12 decembrie 2012 atrag atenția asupra unor lucrări de artă din Aeroportul Denver.

Fiorul morţii este detaliat în fiecare imagine artistică

Unele dintre cele mai tulburătoare imagini pentru cineva care se pregătește să zboare cu avionul au fost pictate într-un aeroport. Acestea descriu scene despre sfârșitul lumii sau figuri bizare, un fel de reprezentare a răului şi se află în aeroportul Denver din SUA, unde mai mulți artiști și-au imaginat scene sau figuri apocaliptice incredibile: copii morți așezați în sicrie, un șir nesfârșit de mame care jelesc, clădiri în flăcări - peste care tronează un războinic mascat, fioros, care amenință cu o sabie uriașă. Ce caută o asemenea pictură într-un aeroport?

Leo Tanguma, un artist mural, de pildă, a realizat câteva lucrări în care este arătat sfârșitul lumii și renașterea ei, cu ființe care au rezistat unui final apocaliptic. Pe site-ul oficial al artistului nu apar toate lucrările din aeroport ci numai pictura cu happy-end.

„Nu este imaginea care să te întâmpine

când urci la bordul unui avion“

Pe Internet se comenteză aceste imagini din aeroportul Denver, iar unii spun că au refuzat să mai zboare după ce au văzut această artă a sinistrului. Pe oameni i-a speriat „Mustangul“ montat în zona unui terminal - o sculptură ce reprezintă „un cal apocaliptic cu ochii roșii care întâmpină vizitatorii“ - „picturile murale de coșmar“, „cuvinte și figuri stranii pe podea“, sau gorgonii. Reacțiile sunt postate pe mai multe site-uri (vigilancitizen.com, abovetopsecret.com, bibliotecaplyades.net, flickr.com etc.). De asemenea, a mai atras atenția forma bizară a întregului aeroport, care din cer se vede ca o zvastică.

Văzut de sus, aeroportul Denver are formă de zvastică

Aeroportul a fost împodobit şi cu sculpturi reprezentând gorgoni

Temutul „Blue Mustang“ este de un albastru electric din fibră de sticlă cu ochii roșii strălucitori, precum niște faruri. Are aproape 10 metri înălțime și peste 4 tone. Înfricoșător este şi faptul că „părintele” său, artistul Luis Jiménez, a murit ucis de acestă sculptură. În timp ce îl asambla în atelier, i-a căzut unul din picioarele calului, secționându-i o arteră. A decedat la 66 de ani, într-o zi nefastă, 13 iunie 2006, strivit de propria creație. Fiii lui au terminat lucrarea.

Aeroportul este păzit de un cal apocaliptic

La nici un an de la instalarea lucrării, din 2008, americanii se întrebau dacă nu e cazul să fie mutat, scrie USA Today, iar numele să-i fie schimbat în „Blucifer“,„Satan's Steed“ sau „Blue Devil Horse“. Într-un singur an s-a estimat că au trecut în jur de 28 milioane călători numai prin dreptul terminalului în care este amplasată sculptura. „Nu este imaginea care să te întâmpine când urci la bordul unui avion“, a declarat Christie Carlson care la cererea fiicei sale a renunțat la zbor. Opera a fost comandată artistului din New Mexico încă din 1993, cu doi ani înainte ca aeroportul să fie deschis. Jiménez era celebru deja după ce expuse două lucrări la Muzeul de Artă American Smithsonian. Petițiile trimise de public prin care se cerea mutarea mustangului nu pot fi luate în seamă până în 2013, termen stabilit de conducerea aeroportului, pentru ca publicul să se obișnuiască cu noul concept de artă modernă, susținea Erin Trapp, director al Biroului Afacerilor Culturale din Denver. Soția sculptorului a spus că asta era și dorința autorului, să se vorbească intens despre lucrările lui.

Leo Tanguma

O fetiță ține o placă cu simboluri mayașe,

care indică sfârșitului din 12 decembrie 2012

Comentariile de pe forumuri sunt virulente și atrag atenția asupra unei teorii a conspirației, totul fiind legat de presupusul sfârșit al lumii calculat de civilizația mayașă pentru 12 decembrie 2012. Dacă pe de o parte sunt susținători ai unor asemenea forme de artă, spunând că este o „dovadă de curaj să duci arta dincolo de aeroport“, cum scria New York Times în 2009, cei mai mulți se tem. Iubit sau detestat, mustangul se bucură și de câteva poeme haiku, circa 250, dedicate operei de artă. Sculpturi sunt și în alte aeroporturi americane sau în alte colțuri ale lumii, inclusiv pe Aeroportul Otopeni din Bucureşti, însă nici una nu face referire la sfârșitul civilizației.

Aeroportul a fost construit de Comisia Lumii Noi

Comentatorii designului de la Denver atrag atenția că în „Holul Mare“ al aeroportului sunt afișate însemne masonice pe o piatră de granit unde, pe lângă numele celor care au contribuit la ridicarea edificiul se specifică că aceștia au făcut parte din Comisia Lumii Noi (New World Airport Commission), speculându-se că s-ar face referire la Noua Ordine Mondială/ New Word Order, expresie folosită de mulți politicieni americani în discursurile publice.

De aici nu mai e decât un pas până la lucrările explicite ale  artistului muralist Leo Tanguma, un activist al mișcării de artă chicano, care pune accent pe încărcătura politică și pe interesele comunității. A creat picturi în toată țara cu ajutorul studenților și a voluntarilor. Lucrările lui sunt comparate cu cele realizate de Diego Rivera în Detroit, la vremea lor generând nenumărate controverse. Picturile murale ale lui Tanguma „sunt mari, colorate şi provocatoare apelând adesea la întrebări și noțiuni proprii legate de întrebarea: de ce America trebuie şi poate exista“, titrează site-ul Universității Naropa, Colorado.

Despre ce e vorba? Prima lucrare a artistului din Aeroportul Denver, intitulată „Pace și armonie cu natura/ Peace and Harmony with Nature“, este șocantă. În prim plan sunt copii cu animale în brațe, moarte, care-i plâng pe alții copii, fetițe moarte în sicrie deschise - o negresă, o indiană și o fetiță blondă ce ține în brațe ceva inscripționat cu simbolurile crucii și steaua lui David. În centru, plan îndepărtat, se văd clădirile înalte ale unui oraș și arbori imenși învăluiți/ mistuiți de flăcări violente. Tot în centru, o fetiță cu trăsături indiene ține o placă cu simboluri mayașe explicite, simboluri descifrate drept datele care indică sfârșitului din 12 decembrie 2012.

Cavalerul Apocalipsei din aeroportul Denver

O pictură murală, ce lipsește de pe site-ul oficial al aeroportului, este la fel de bizară. Un bărbat îmbrăcat în mantie militară cu un vultur pe caschetă, în stilul naziștilor zic forumiștii, poartă o mască de gaze care se prelinge ca cea din „Scary Movie“. Într-o mână ține o armă automată cu baionetă, iar în cealaltă un fel de sabie îndreptată spre un porumbel căzut. În stânga, pe o alee nesfârșită, o mulțime de mame își țin în brațe copii morți. Trei copii zac morți pe niște lespezi, fără vreo urmă vizibilă de violență. Toți par gazați. În dreapta jos este reprodusă o scrisoare scrisă de Herchenberg Hama, de 14 ani, care a murit în 1943 în lagărul de la Auschwitz. O imagine a atrocității, fără logică spun cârcotașii, expusă la poarta principală a unuia dintre cele mai mari aeroporturi ale lumii.

Într-un final, apare o altă pictură, luminoasă, care glorifică viața de după dezastru. În „Copiii visului mondial al păcii/ Children of the World Dream of Peace“ toate personajele sunt vesele, îmbrăcate în costume populare naționale, cu arme înfășurate în stagurile țărilor lor, ținute în brațe. Identitatea țărilor lumii care dețin puterea pare evidențiată, făcându-se o altă referire la Noua Ordine Mondială, scrie vigilantcitizen.com. La picioarele tuturor, soldatul este căzut, iar doi porumbei, de data aceasta vii, sunt așezați pe armele soldatului.

Mai este o lucrare, tot sub numele „Pace și armonie cu natura/ Peace and Harmony with Nature“, unde renașterea este celebrată de toată lumea, oameni și animale, în jurul unei plante necunoscute, ca și cum a apărut din neant după mai multe experimente.

Interesant este și faptul că sub aeroportul Denver constructorii au săpat un imens adăpost pentru vremuri de restriște, un fel de ”bunker al Apoclaipsei”. De ce?

Aşa arată renaşterea din cenuşa Apocalipsei din aeroportul Denver