O întâmplare cu prieten
nu.
beam
bere
la o terasă – pe-un trotuar
în înmuiere. brusc,
dumnezeu: ”uita-te-n jur,
ce vezi?” lume multă, printre
chelneri amărui -
”doamne, văd oameni”.
”destulă durere, toţi vor
muri,…
să nu te bazezi ei!
mai uită-te: – ce vezi?”
”văd lucruri, doamne – care
duioase
se reduc
la spaţii absolute, la cuburi
şi sfere…”
”toate lucrurile se vor
prăbuşi; să
nu te bazezi pe ele!”
eu stam şi beam bere
la terasă,
în vremea căldurilor: ” – şi
eu?
şi eu
în ce să mă
înşurubez?!”, am
întrebat nuanţa
verde ca o fiere; n-a
mai clipit,
n-a spus nimic. intraserăm,
lângă obor, printre maşini
parcate aiurea, pe trotuar –
într-o gigantică tăcere.
