"Cucuruz cu frunza-n sus" şi "Pe-al nostru steag e scris unire" sunt cântece puse la loc de cinste pe alte meleaguri

Imnurile Israelului şi Albaniei sunt melodii româneşti

Dacă ar fi existat Eurovision pe la începutul secolului al XIX-lea, România ar fi câştigat cel puţin un titlu. Asta pentru că muzica românească era, în acea perioadă, în mare vogă. Altfel nu poate fi explicat cum au ajuns două melodii româneşti să reprezinte două ţări, Israelul şi Albania, la nivel de stat, prin imnuri naţionale! Una este o melodie populară, iar cealaltă, o compoziţie patriotică a lui Ciprian Porumbescu.

Israel: «Hatikvah» a fost cules din nordul Ardealului

“Imnul statului evreiesc are la bază o melodie populară 

românească, ce a fost cântată şi mai este încă în mai multe regiuni ale ţării - şi în Bucovina, şi în Moldova, şi în Transilvania, şi în Banat. E sigur lucrul ăsta!”.

Această declaraţie ieşită din comun a aparţinut regretatului critic de artă Raoul Şorban şi dezvăluie un adevăr istoric. Imnul statului Israel se numeşte “Hatikvah” (“Speranţa noastră”), iar versurile sale au fost scrise la Iaşi.

Tot aici a fost pus pe muzică - pe melodia populară românească “Cucuruz cu frunza- n sus”. “Hatikvah” a fost scrisă în prima sa versiune în 1877, de către poetul evreu pribeag, originar din Galiţia, Naftali Hertz Imber (1856- 1909), în timpul şederii acestuia la Iaşi, ca oaspete al unui cărturar localnic. N.H. Imber a continuat să-şi cizeleze poezia şi în Palestina otomană, după ce a emigrat acolo în 1882.

Poemul a fost ulterior adoptat ca imn al Mişcării Hovevei Zion şi mai târziu al Mişcării Sioniste, la Primul Congres Sionist din 1897. Versurile au fost puse pe muzică la Iaşi, pare-se, cu prilejul unei întruniri sioniste, tot de către un israelit, anume Samuel Cohen.

Cea mai plauzibilă variantă spune că melodia imnului reproduce în cea mai mare parte a sa acordurile cântecului “Cucuruz cu frunza-n sus”, care se afla inclus în paginile unei culegeri de muzică populară apărute în preajma întrunirii sioniste din vechea capitală a Moldovei.

Interesant este că autorul culegerii de muzică populară a fost Guilelm Şorban, tatăl lui Raoul Şorban, în anul 1898, iar de la acesta a ajuns melodia la Samuel Cohen. Când statul Israel a fost înfiinţat în 1948, “Hatikvah” a devenit neoficial imnul său naţional. Cu toate acestea, el nu a fost declarat oficial imn naţional al Israelului decât în noiembrie 2004.

Tatăl lui Raoul Şorban a ajutat evrei să fugă în Palestina

Raoul Şorban (n. 4 septembrie 1912, Dej - d. 18 iulie 2006, Cluj Napoca) a fost un critic de artă, pictor, scriitor, eseist şi memorialist român.

Tatăl său a fost compozitorul Guilelm Şorban. În 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a reuşit să joace un rol activ în salvarea vieţilor unor evrei care fie au încercat să intre în Regatul României pentru a se salva, fie au vrut să emigreze în Palestina.

 

Albania: Stavre Drenova l-a «reinterpretat»

pe folcloristul Andrei Bârseanu

“Pe-al nostru steag e scris unire” este un cântec patriotic dedicat Unirii Principatelor Române - Moldova şi Ţara Românească - de la 1859. Muzica îi aparţine lui Ciprian Porumbescu, iar versurile, lui Andrei Bârseanu. Melodia este în prezent imnul naţional al Albaniei.

Versurile imnului albanez au fost scrise de Aleks Stavre Drenova, care era de origine aromână. Imnul a fost mai întâi publicat ca o poezie în Liri e Shqipërisë (Libertatea Albaniei), un ziar albanez din Sofia, Bulgaria, în 1912.

Mai târziu a fost tipărit într-un volum de poezii semnate de Drenova, numit “Ëndra e lotë” (“Vise şi lacrimi”), care a fost publicat la Bucureşti. Există o asemănare evidentă cu versurile scrise pentru melodia lui Porumbescu de folcloristul Andrei Bârseanu.

Textul este neschimbat din 1912

“Aleks Stavre Drenova a trăit în România, la Constanţa şi Bucureşti, unde a şi murit, în 1947, fiind considerat astăzi unul dintre clasicii literaturii albaneze. Titlul dat imnului albanez este «Himni i Flamurit» («Imnul Steagului»), iar textul cântecului a rămas neschimbat din 1912, anul independenţei Albaniei, până astăzi. Nici măcar puterea comunistă nu a îndrăznit să-l modifice. Acest vechi cântec patriotic românesc a fost cântat în cercurile comunităţii albaneze din România chiar înainte de independenţă, iar propunerea sa ca imn naţional, în noiembrie 1912, a fost unanim acceptată. Imnul a fost oficializat de guvernul albanez provizoriu, condus de Ismail Qemali, chiar în iarna lui 1912”, ne-a declarat filologul albanolog Marius Dobrescu, singurul traducător autorizat al scriitorului albanez Ismail Kadare în limba română.

 

Subiect de dispută cu Ceauşescu

Un fost ambasador al României la Tirana, Gheorghe Micu, povestea în memoriile lui că, prin anii ’80, Nicolae Ceauşescu ar fi dorit să facă din acest cântec imnul României, aşa că a negociat cu conducerea comunistă albaneză în acest sens. Numai că Enver Hodja, liderul comunist de la Tirana, ar fi refuzat să înapoieze României imnul.

Telepatia, folosită ca armă!

Mergi cu un prieten pe stradă şi începeţi să fluieraţi concomitent aceeaşi melodie! Telepatie! Aţi gândit acelaşi lucru prin interferenţa câmpurilor mentale. Dar dacă cineva ar putea controla artificial acest fenomen? Te-ai putea da singur cu capul de pereţi la o comandă independentă de voinţa ta? Răspuns: da! Există deja aparatură militară de control psihotronic!

La Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) Bucureşti a avut loc, în iunie, o dezbatere pe tema “Terorismul devine social”. Au participat reprezentanţi ai Parlamentului Europei, Serviciului Român de Informaţii (SRI), Ministerului Apărării Naţionale (MApN) şi Ministerului de Interne. Nucleul dezbaterii a fost noul tip de armă folosit în războaiele actuale: informaţia.

Dezbaterea a plecat de la datele conform cărora Statul Islamic racolează luptători europeni, pe care îi transformă în potenţiali terorişti pe teritoriul Uniunii Europene, prin intermediul internetului, respectiv al reţelelor de socializare.S-a atras atenţia asupra faptului că modurile de operare sunt multiple, iar reprezentantul MApN, psihologul colonel Sorin Cîrstea (foto), specialist în operaţiuni militare psihologice externe, fost comandant al unei unităţi NATO de acest gen în Afganistan, a spus că manipularea psihologică a individului şi a mulţimilor, în cadrul luptelor informaţionale, este deja un tip de război care tinde să facă inutilă prezenţa tancurilor şi a avioanelor.

Dacă eşti atacat cu pulsiuni de 25 de herţi, poţi orbi

Una dintre armele războiului informaţional este cea “psihotronică”. Ce este aceasta? După zeci de ani de studii, s-a ajuns la concluzia că funcţiile psihicului pot fi provocate, modificate sau inhibate prin stimularea electromagnetică a creierului, adică artificial.

Este vorba despre activităţi psihice considerate paranormale, un fel de magie, dar care nu se mai practică prin intermediul “şamanilor politici”, al specialiştilor în parapsihologie, ci al unor aparate, un fel de “roboţi vrăjitori”.

Câteva exemple: prin emiterea de câmpuri pulsate la frecvenţe cuprinse între 0,5-2,4 Htz se declanşează fenomene senzoriale. De asemenea, cortexul somato-senzorial poate fi modificat cu unde electromagnetice de 9 Htz.

La peste 25 de hertzi, ţinta nu mai vede, deoarece i se restrânge câmpul vizual. Distanţa de la care poate opera o asemenea armă, cu rezultate bune de reuşită, depăşeşte 50 de kilometri.

Influenţa mentală a fost o invenţie a cercurilor oculte

“Influenţa mentală de la distanţă, sau influenţa distală, s-a dezvoltat la început în cercurile oculte de tip esoteric, mai apoi a constituit obiectul cercetării militare specializate şi sfera serviciilor secrete. Trebuie ştiut că şi luptătorii din cadrul unor organizaţii teroriste practică aşa-numitele tehnici PSI ale războiului psihotronic sau mental, fiind cunoscuţi ca specialişti în telekinezie”, a explicat analistul militar Sebastian Sârbu (foto), vicepreşedintele Academiei Naţionale de Securitate şi Organizarea Apărării (ANSOA), expert în cadrul Centrului Internaţional de Criminalitate Informaţională din SUA.

După terminarea războiului rece, marile puteri au perfecţionat strategii de control şi influenţare a adversarului prin mecanismele războiului mental. Astfel, fiecare soldat, echipamentul sau căldura pe care o degajează corpul său, memoria, rezistenţa la stres, capacitatea de a reacţiona la intruziuni psihotronice fac parte din noul concept de război mental.

Rusia a investit mult în acestă direcţie, dar nici Statele Unite nu au stat cu mâinile în sân. Iar România este acum un câmp de luptă între armele psihotronice, despre ale căror efecte pe termen lung nu se ştiu prea multe.

Băse, despre paranormali: «Îi folosesc şi americanii, şi ruşii»

Oricum, specialiştii spun că stările de disconfort, cum ar fi asteniile, ar putea avea la bază atacuri psihotronice. Să fie acesta un scenariu SF? În decembrie 2009, Băsescu a fost întrebat la o televiziune dacă ştie despre practicile magice, psihotronice, la nivel de stat. Preşedintele de atunci al României a spus despre paranormali: “Îi folosesc şi americanii, şi ruşii”.

Întrebat apoi despre existenţa unor structuri româneşti specializate în acest domeniu, fostul preşedinte a declarat: “Chiar dacă îi avem, eu nu-i ştiu!”. După puţin timp au apărut fotografiile cu Aliodor Manolea în preajma lui Traian Băsescu. Manolea era expertul preşedintelui pe probleme de parapsihologie şi îl proteja pe demnitar de posibilele atacuri ale războiului psihotronic.

“Trebuie ştiut, de exemplu, că medicamentele clasice nu vindecă bolile prin substanţele chimice pe care le conţin, ci prin proprietăţile de tip magnetic. Cu alte cuvinte, omul ar fi un biocomputer conectat la baza cosmică de date. Aceasta este teoria radiesteziei valorificată de psihotronica rusă, unul din exponenţi fiind Albert Ignatenco, iar la noi, nimeni altul decât Aliodor Manolea. Scopul diversiunii informaţionale este întotdeauna descompunerea morală şi psihologică a adversarului. Influenţa mentală sau câmpul de luptă mental sunt arme ale războiului psihologic, războiului psihotronicii sau sabotajului, cum a fost el definit clasic. Este imperativ necesar, pentru realizarea protecţiei informaţionale a populaţiei, ca grupurile sau persoane care apelează la mijloace de sugestie în masă să fie demascate, iar informaţiile acestora, neutralizate”, a mai declarat Sebastian Sârbu.

De la 1 iulie, UE are un program de identificare şi anihilare a informaţiilor cu un conţinut terorist

 “În acest moment asistăm la o acţiune concertată de transformare a reţelelor de socializare în arme ale terorismului mondial. Consiliul UE a agreat realizarea unui program de identificare şi anihilare a informaţiilor teroriste de pe internet, care va fi gata la 1 iulie”, a spus europarlamentara Ramona Mănescu în cadrul dezbaterii privind “terorismul social”.

Ramona Mănescu consideră că acest tip de acţiune trebuie incriminat şi că nu este normal să apară pe internet “manuale ale teroristului perfect” şi scheme de pregătire ale unui atentat şi să nu poată fi şterse de acolo, pe considerentul că internetul nu este un canal media în spaţiul public, ci un serviciu de comunicaţii, ca şi telefonia.

Psihologul militar colonel Sorin Cîrstea a fost de părere că internetul este doar o platformă, el nu trebuie cenzurat, ci trebuie găsită o strategie antiterorism inteligentă, care să neutralizeze activitatea teroriştilor pe acest canal de comunicare.

A apărut Enciclopedia Economiei Resurselor Minerale:

România stă pe zăcăminte de 666 de miliarde de euro

Ne apropiem de suma rotundă de 100 de ani de la înfiinţarea României Mari. Am pierdut bătălii, am câştigat războaie, avem resurse de excepţie, pe care nu le folosim, şi datornici pe care nu îi întrebăm de sănătate. Iată câteva date despre situaţia actuală a ţării. Pe care ne-am putea baza, dacă am vrea să construim ceva…

Să începem cu veştile proaste. Datoria externă a României, în februarie 2015, era de 93,6 miliarde euro. Pare mult, dacă ne întrebăm unde s-au dus banii. Să continuăm cu veştile bune. Enciclopedia Economiei Resurselor Minerale din România, apărută pe piaţă recent, arată că situaţia resurselor naturale ale ţării este absolut strălucitoare.

La pagina 28 a Enciclopediei este prezentat un tabel cu principalele rezerve de resurse minerale, pe cantităţi. Astfel, avem rezerve de 2.800 de milioane de tone de lignit, care, la preţul actual de 50 de euro pe tonă, ar însemna un “potenţial naţional” de 140 de miliarde de euro. Avem, de asemenea, 900 de milioane de tone de huilă, care, la preţul actual de 53 de euro pe tonă, dau 47,7 miliarde de euro.

Zăcămintele de cupru sunt estimate şi ele la 900 de milioane de tone, la o concentraţie de minimum 16% cupru curat; la preţul de 400 de euro pe tonă, ar reprezenta 51,7 miliarde de euro.

 

Ne-am putea plăti datoria externă... de şapte ori!

Sarea, în cantitate de 4.000 de milioane de tone, la preţul de 1 leu/25 de kilograme, dă 35,6 miliarde de euro. Zăcămintele de aur, despre care Libertatea a mai scris, se ridică la aproximativ 146 de miliarde de euro, iar argintul, la 6,8 miliarde de euro.

Minereurile polimetalice sunt şi ele foarte bogate. Într-o tonă de minereu polimetalic se găsesc 10 grame de molibden, câte 30 de grame de nichel şi de cobalt, 50 de grame de crom, 300 de grame de galiu, 1.000 de grame de titan, 2.500 de grame de vanadiu şi 5.000 de grame de arseniu. Conform Enciclopediei Resurselor Minerale, în România există 90 de milioane de tone de minereuri polimetalice. Preţul mediu al acestor metale este 38 de euro kilogramul. Făcând înmulţirile de rigoare, putem afla că există 900 de tone de molibden în zăcământ, de exemplu, la preţul total actualizat de 34.335.000 de euro.

Alt exemplu: avem 450.000 de tone de arseniu în zăcământ, la valoarea de 17.167.500.000 de euro - desigur, preţul mediu al pieţei. În fine, preţul total la polimetale se ridică la 30,6 miliarde de euro. La capitolul petrol şi gaze, estimările sunt relative, ţinând cont de faptul că nu ştim cu exactitate ce conţine platforma continentală a Mării Negre. Oricum, estimările făcute în această primăvară arată că încă am avea rezerve de petrol în valoare de 179,7 miliarde de euro şi rezerve de gaz metan ce s-ar ridica la aproximativ 28,7 miliarde de euro.

Aşadar, în total, valoarea zăcămintelor minerale în România s-ar ridica la peste 666 miliarde de euro. Menţionăm că de aici lipsesc unele zăcăminte mai “sensibile”, cum sunt cele de uraniu, care nu pot fi divulgate. Concluzia este că avem bunuri subterane prin care ne putem plăti datoria externă actuală de şapte ori. Se pune însă întrebarea: de ce am mai făcut această datorie, dacă avem asemenea valori în ţară?

Actuala Lege a Petrolului dezavantajează România

Enciclopedia Economiei Resurselor Minerale din România (foto) atrage atenţia asupra faptului că Legea Petrolului 238/2004, comparativ cu legile anterioare din 1924, 1029, 1937, 1942, “nu împlineşte o serie de deziderate”, printre care:

Legea nu face nici o menţiune privind obligaţia la o exploatare raţională a zăcămintelor de petrol şi gaze;

Nu desemnează un Institut de Cercetări românesc care să verifice şi să avizeze documentaţiile elaborate de concesionari, tehnologiile şi soluţiile tehnice aplicate;

Nu există un organism de monitorizare şi control (similar fostei poliţii miniere) a producţiei extrase, a operaţiunilor petroliere executate pe zăcământ, de verificare a exactităţii datelor înscrise în cadastrul petrolier şi în cartea petrolieră;

Condiţiile de ocupare a suprafeţelor aparţinând terţilor încalcă dreptul de folosinţă şi de dispoziţie a proprietarilor privaţi în folosul concesionarilor;

Legea Petrolului nu este în acord cu legislaţia financiară, iar în privinţa comercializării produselor petroliere, care reprezintă un monopol, nu există nici o lege sau reglementare legală menită să limiteze creşterea nejustificată a preţurilor sau comercializarea produselor petroliere neconforme ori contrafăcute.

Germania are o datorie de 19 miliarde € faţă de ţara noastră

Zăcămintele nu sunt singurele bunuri de care ar putea să se bucure România. Radu Golban, doctor în economie, plecat din ţară în 1988, a găsit într-o documentaţie din Elveţia o informaţie uluitoare: Germania are o datorie de 19 miliarde de euro faţă de ţara noastră, conform unui contract economic semnat înainte de cel de-al Doilea Război Mondial şi care nu are nici o legătură cu acest război.

“Documentele găsite de mine în arhivele din Elveţia şi Germania sunt clare. Iar argumentele celor care susţin că România a renunţat la orice despăgubire de război faţă de statul german, prin Tratatul de la Paris din 1947, nu au nici o relevanţă sau legătură cu această situaţie. Această datorie, care la finele anului 1944 a fost de 1,26 miliarde de mărci ale Reich-ului (19 miliarde de euro - n.r.), nu e despăgubire de război, ci rezultatul unui tratat economic încheiat înainte de 1 septembrie 1939. Germania nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de acesta”, a spus economistul.

Radu Golban a ssubliniat că pentru recuperarea Radu Golban datoriei, statul român nu trebuie decât să solicite oficial Germaniei un răspuns în această chestiune, apoi, în funcţie de răspuns, să înceapă negocierile. Deşi informaţia despre aceşti bani a fost făcută publică încă din anul 2010, până acum nu a mişcat nimeni nici un deget pentru recuperarea uriaşei datorii.

Legea minelor spune că avem şi zăcăminte de diamante

În 1998, în Legea minelor din România a fost introdusă discret, pe lângă categoriile de zăcăminte cunoscute - petrol, gaze naturale, cupru, aur etc. -, şi o categorie despre care, până atunci, se susţinea că nu există în ţara noastră: “pietre preţioase”. Este vorba despre diamante. Despre acest subiect, Agenţia Naţională a Resurselor Minerale (ANRM) a spus: “Această sintagmă (“pietre preţioase” - n.r.) a fost introdusă prin Legea Minelor nr. 61/1998 datorită faptului că, la momentul elaborării acestui act normativ, s-a apreciat că nu poate fi exclusă posibilitatea ca în formaţiunile geologice din fundamentul platformei moldoveneşti, zona Iaşi- Botoşani, să existe roci potenţial purtătoare de asemenea mineralizaţii”. Mai pe înţelesul nostru: avem zăcăminte de diamante în zona Iaşi-Botoşani.

Ruşii ne-au furat două tezaure, adică 285,2 tone de aur

 

Primul tezaur este celebru. Este cel al Băncii Naţionale a României, luat în custodie de Rusia Ţaristă în 1917 - în contextul zbuciumat al Primului Război Mondial - şi confiscat de Uniunea Sovietică, după 1918, până în ziua de azi.

Conform documentelor, autorităţile Rusiei au preluat spre păstrare, în timpul Primului Război Mondial, 93,4 tone aur fin, dar şi alte valori, inclusiv culturale, aparţinând Băncii Centrale, Academiei Române, Casei de Economii şi Consemnaţiuni, Casei Regale şi altor instituţii. Teoretic, România luptă şi astăzi pentru recuperarea acelui tezaur. Povestea celui de-al doilea tezaur furat de ruşi este mai complicată. De la finele celui de-al Doilea Război Mondial, cantitatea de aur deţinută şi raportată de Banca Naţională a României a avut următoarea fluctuaţie: 1944: 244,9 tone; 1953: 53,1 tone; 1969: 111 tone; 1972: 64,4 tone; 1979: 110 tone; 1985: 118,7 tone; 1990: 67 tone; 1997: 93,4 tone; 2008: 107 tone; iunie 2010: 103,7 tone. După cum se observă, în 1953, după ocuparea României de către ruşi, au dispărut din tezaurul naţional 191,8 tone.

Acest aur al Băncii Naţionale fusese ascuns de mareşalul Antonescu la Mănăstirea Tismana în 1944, pentru a nu ajunge pe mâna ruşilor, care se apropiau ameninţător de România în acel moment al războiului. Tezaurul a stat într-o peşteră de lângă mănăstire până în 1947, când sovieticii au aflat de el şi l-au dus la Bucureşti. După această dată, aurul a dispărut din orice document oficial.

Potrivit unor istorici, ar fi fost luat drept despăgubire de război. Dar, potrivit acordului sovieto-român pentru pagubele de război, ţara noastră a fost obligată să le plătească sovieticilor 300 milioane $, adică 50 milioane $ anual timp de 6 ani, în produse petroliere, cherestea, vite, grâne, vase maritime şi fluviale, material mecanic şi feroviar. Deci nu a fost vorba despre nici un fel despăgubire în aur… Conform altor surse, tezaurul lui Antonescu a fost luat doar în custodie de Rusia, ca atare, oficialităţile României ar trebui să îl ceară înapoi. Până acum, nimeni nu a întreprins nici un demers în acest sens...

România ptotejează Ucraina

Suntem lideri regionali în războiul cibernetic

România protejează Ucraina de atacurile Rusiei! Nu e banc, este o realitate în desfăşurare, în care bătăliile se petrec în domeniul cibernetic. Un domeniu care produce combatanţilor mai multe pagube decât bombele…

În luna mai, adjunctul secretarului de stat al SUA pe probleme de economie, Bruce Andrews, a fost la Bucureşti pentru summitul regional de securitate cibernetică. El a fost însoţit de trei mari companii de IT din SUA: Oracle, Cask şi CSC. “Toate cele trei companii doresc să-şi desfăşoare activitatea în Europa Centrală şi de Sud-Est. Prezenţa lor aici demonstrează înaltele capacităţi IT ale românilor, poziţia strategică a României şi angajamentul nostru comun de a combate atât atacurile cibernetice sponsorizate de infractori, cât şi pe cele sponsorizate de unele state”, a spus Bruce Andrews. “SUA caută aliaţi şi doresc să finanţeze parteneriate cu firme româneşti de IT precum BitDefender. Adjunctul Secretariatului pentru comerţ al SUA a venit cu lecţia învăţată în limba română”, ne-a explicat analistul militar şi diplomatul Silviu Crăescu, preşedintele Academiei Naţionale de Securitate şi Organizarea Apărării despre summitul mai sus menţionat. Despre ce este vorba? Unu: România a devenit lider regional al securităţii cibernetice NATO. Doi: poţi finanţa o întreagă campanie de război cibernetic cu banii cu care ai înlocui o şenilă de tanc. Trei: “Rolul mijloacelor nonmilitare în atingerea scopurilor politice şi strategice a crescut şi adeseori acestea sunt mai eficiente decât forţele armate”, a spus generalul Vasili Gherasimov, şeful Marelui Stat Major rus, în 2013.

Limba noastră, a doua cea mai vorbită, după engleză, în birourile Microsoft

Dar să le luăm pe rând. În septembrie 2014, în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării s-a discutat posibila participare a ţării noastre ca stat coordonator în apărarea cibernetică a Ucrainei. Tot în septembrie 2014, un comunicat al Serviciului Român de Informaţii anunţa: “În cadrul Summit- ului NATO din Ţara Galilor, România şi-a declarat disponibilitatea de a îndeplini rolul de naţiune- lider a Fondului de Sprijin pentru apărarea cibernetică a Ucrainei (…) Având în vedere evoluţiile de securitate în domeniu, România, prin instituţiile abilitate, acordă o atenţie deosebită prevenirii şi contracarării ameninţărilor la adresa sa şi a aliaţilor săi”. Chiar aşa?... România să protejeze NATO? “Da! Americanii elogiază expertiza românilor în industria IT&C. Limba română este a doua cea mai răspândită limbă în birourile Microsoft în toată lumea, după limba engleză. Datorită combinaţiei între talentul nativ, sofisticarea tehnică şi abilităţile lingvistice ale românilor, giganţii americani din IT şi-au construit în România cartiere regionale, iar armata SUA a ieşit la vânătoare de hackeri români”, ne-a explicat diplomatul Silviu Crăescu.

Bătăliile au început în anul 2007

În primăvara anului 2007, chiar în ziua în care guvernul Estoniei a mutat Monumentul Soldatului Sovietic din centrul capitalei Tallinn, un atac informatic fără precedent s-a dezlăntuit asupra siteurilor instituţiilor publice, băncilor şi mass-media din mica ţară baltică. Gravitatea atacului, catalogat drept “razboi cibernetic”, i-a făcut pe oficialii estonieni să ceară ajutorul NATO, care a trimis specialişti IT. Un an mai târziu, în contextul invaziei ruseşti în Georgia, acest stat caucazian a devenit ţinta unui atac cibernetic de proporţii. Site-urile au fost blocate, iar pe pagina web a Parlamentului poza preşedintelui Saakasvili a fost înlocuită cu una a lui Adolf Hitler. Mai aproape de zilele noastre, în martie 2014, mai multe site-uri NATO au fost blocate de un atac al hackerilor pro-ruşi, la scurt timp după referendumul în care s-a votat independenţa Crimeei. Oficialii Alianţei nu au comentat asupra sursei atacurilor. După atacul informatic asupra Estoniei, la Tallinn s-a înfiinţat un Centru de Excelenţă NATO pentru Cooperarea în Protecţia Cibernetică. Iar în 2013, Alianţa a organizat şi un exerciţiu militar pentru protecţia împotriva unui atac pe calea internetului. Botezat Cyber Coalition 2013, exerciţiul a implicat aproape 400 de specialişti în domeniu, din peste 30 de ţări. Ce poate face un război cybernetic? Este simplu: anual, doar Statele Unite pierd câteva miliarde de dolari din cauza spionajului IT. Se pare că… al treilea război mondial a început deja!

StuxNet, cel mai sofisticat virus

 

În 2012, producători de antiviruşi ca Symantec şi Kaspersky au anunţat apariţia StuxNet, un virus “atât de sofisticat, încât pare mai degrabă creaţia unui guvern”.
Ţinta de predilecţie a lui Stux- Net a fost Iran-ul - aproape 60% din calculatoarele infectate fiind din această ţară, conform Symantec. Ceea ce este cu adevărat interesant la Stuxnet este faptul că a infectat anumite echipamente industriale de control, fabricate de Siemens. Mai precis, echipamentele care controlau centrifugele iraniene, folosite la îmbogăţirea uraniului. Aceste echipamente nu sunt, în general, conectate la internet, dar pentru a comunica între ele au nevoie, totuşi, de un canal de comunicaţie. Mai mult, echipamentele au nevoie uneori de reprogramare. Pentru asta, un tehnician se conectează cu laptopul şi deschide un program, de obicei al producătorului, în cazul de faţă Siemens, cu ajutorul căruia face modificările necesare. Şi aici începe munca “spionului cybernetic”… Virusul instalează un driver nou, semnat digital, cu certificate furate de la producători din Taiwan, după care încarcă pe echipamentul în cauză un cod care variază brusc turaţia centrifugelor, pentru a le distruge...

Chinezii au inventat «Marele Zid Informatic»

 

Cetăţenii chinezi care încearcă să acceseze reţeaua de socializare Facebook sau care sunt în căutarea unor termeni consideraţi “o ameninţare” de către Partidul Comunist din China primesc din partea Marelui Zid mesaje prin care sunt anunţaţi că nu pot face acest lucru.
Cu toate acestea, există posibilităţi de a “sparge” acest zid, pentru a putea accesa pagini de internet din afara Chinei. Utilizatorii chinezi sunt sfătuiţi cum să facă asta de către o grupare non-profit din afara Chinei, a cărei pagină de web se numeşte Greatfire.org. Potrivit Business Insider, autorităţile chineze au pus însă la punct “o armă cibernetică” prin care reuşesc să atace astfel de site-uri. Pe data de 17 martie 2015, Greatfire.org a fost atacat cu un enorm volum de trafic, respectiv de 2,6 milioane de cereri pe oră, de 2.500 de ori mai mult decât era normal.

A apărut şi un «tun cibernetic»

Mai mulţi cercetători au ajuns la concluzia că autorităţile din China, ţară care are aproximativ 591 de milioane de utilizatori de internet, reprezentând cea mai mare piaţă de internet din lume, au creat o “nouă armă cibernetică”, denumită “Marele Tun”. Aceasta poate ţinti o adresă IP specifică, adică un anumit user. Astfel, “Marele Tun” poate provoca un atac distructiv şi extrem de puternic asupra unei pagini de internet care nu îi este pe plac. Oricine vizitează un site găzduit în China sau o pagină web care nu este în interiorul graniţelor ţării, dar care rulează reclame chinezeşti, ar putea fi atacat. De asemenea, cel care se află în spatele “Marelui Tun” ar putea să intercepteze e-mailurile necriptate ale unui user, trimise sau primite, şi să le înlocuiască ataşamentele cu fişiere virusate.

Cum te protejezi de viruşii de pe internet

Virusul de internet clasic îţi poate bloca sau distruge computerul. Virusul modern, înţeles ca armă, intră în calculator şi începe să fure parole şi date fără să îţi poţi da seama. De aceea este bine să ţii cont de câteva sfaturi.

- Nu ţine wireless-ul şi gps-ul pornite mereu, pentru că în felul ăsta devii vulnerabil, uneori chiar ţintă pentru tot felul de rău-voitori. Astfel, se vulnerabilizează sistemele de acasă, wireless sau laptopuri, şi, implicit, în viitor, copiii pot deveni ţintele unor abuzuri provenite predominant din mediul virtual.

- Pentru majoritatea managerilor de firme, atacurile cibernetice par o perspectivă extrem de îndepărtată, ceva de domeniul ştiinţifico-fantastic, deşi ei, companiile lor, partenerii lor sunt bombardaţi zilnic de aplicaţii maliţioase, iar cel mai mare pericol este ca sistemele lor să fi fost deja penetrate, iar ei nici măcar să nu ştie asta. Se trezesc doar că apar în mediul online informaţii confidenţiale sau că pierd clienţi sau licitaţii şi nu înţeleg de unde li se trage...

- Cel mai adesea, vulnerabilităţile nu sunt cunoscute şi riscul scurgerii informaţiilor nu este conştientizat decât atunci când e prea târziu.

- Secretul în securitate este să nu devii ţintă. Dacă devii, atunci trebuie să te apuci temeinic şi organizat să investeşti în sisteme protective de Securitate.

Expoziţie de excepţie la Muzeul Naţional de Istorie - testele efectuate pe rămăşiţe umane vechi de mii de ani au scos la iveală o informaţie şocantă

Românii sunt, genetic, 
aceiaşi de 6.000 de ani

O aşezare neolitică din Călăraşi, veche de 6.000 de ani, ale cărei rămăşiţe sunt expuse la Muzeul Naţional de Istorie, conţine câteva date ieşite din comun, bulversante, despre originea noastră.

Expoziţia se numeşte “Radiografia unei lumi dispărute” şi se referă la situl arheologic din localitatea Sultana-Malu Roşu, judeţul Călăraşi. Această localitate se pare că ar fi fost locuită permanent cel puţin din anul 4.000 î.Hr. până astăzi.

În aşezarea neolotică, aparţinând culturii Gumelniţa, au fost descoperite cel puţin 11 locuinţe de suprafaţă, de dimensiuni relativ mici, rar depăşind 4 metri lungime şi 3 metri lăţime. Unele aveau podele din lut amenajate peste un pat din bârne, iar vetrele, nelipsite din case, erau amplasate de obicei în colţul de nord-vest. Pereţii erau făcuţi din stâlpi de lemn cu împletitură de crengi lipite cu lut, iar acoperişul era, cel mai probabil, din stuf. Aşezarea a avut şi un şanţ de apărare, adânc de circa 6 m, care era dublat spre interior de un val de pământ cu o înălţime de aproximativ un metru şi o lăţime de 3-4 metri.

Dintre piesele ceramice descoperite în urma săpăturilor din sit, se detaşează cea numită “Îndrăgostiţii” sau “Vasul cu îndrăgostiţi” de la Sultana, o capodoperă a artei preistorice. Pe fundul unei străchini decorate cu romburi albe şi roşii este modelat un cuplu şezând pe un fel de băncuţă; bărbatul ţine pe după umeri femeia, iar a-ceasta are braţele aşezate pe pântec.

Au pictat lalele, care încă nu existau în Europa

O altă piesă din cele expuse atrage atenţia prin decoraţiunea sa ciudată. Este vorba despre un vas deosebit de frumos, numit “Vasul cu lalele” (foto), vechi de 6.000 de ani. Ce e straniu la acest obiect? La vremea respectivă, nu existau lalele în Europa! Aceste flori au fost aduse în Anatolia de turci, din Extremul Orient, în Epoca Medievală! De la turci, floarea a fost furată de occident abia în secolul al XVI-lea. Mai precis, în anul 1593, când Charles de l’Ecluse (Carolus Clusius), unul dintre cei mai reputaţi horticultori din Europa, “a procurat” bulbii de lalele din Turcia, prin intermediul lui Ogir Ghiselin de Busbecq, ambasador al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană la curtea sultanului Soliman Magnificul. Abia de la această dată încoace se poate vorbi despre răspândirea lalelelor în Europa...

S-a ridicat întrebarea: de unde ştiau strămoşii noştri de lalele, cu peste 5.500 de ani înainte ca ele să apară pe bătrânul continent? Cum de le-au desenat, dacă nu le-au văzut niciodată? Rămâne un mister în continuare, o întrebarea care nu a primit încă un răspuns ştiinţific. O altă ciudăţenie descoperită în situl respectiv vine din zona geneticii. Aşa cum arată specialiştii care au întocmit expoziţia, studiile genetice asupra oaselor din cimitirul neolitic al localităţi au scos la iveală faptul că preistoricii aveau aceleaşi gene ca actualii localnici. Adică românii, spre deosebire de alţi europeni, nu s-au mişcat de pe teritoriul lor de cel puţin 6.000 de ani - iar călărăşeanul este călărăşean încă din Epoca pietrei!

Textul din expoziţie spune aşa: “Analizele efectuate pe ADN-ul mitocondrial au relevat faptul că populaţiile Boian şi Gumelniţa sunt foarte apropiate genetic de populaţia contemporană din România, prin comparaţie cu alte populaţii din Europa sau Asia” (Boian este o cultură care a precedat Gumelniţa - n.r.).

Cu alte cuvinte, mişcările de populaţii despre care s-a spus că ar fi devastat teritoriul actualei Românii şi ar fi modificat structura etnică, inclusiv prin romanizarea Daciei, nu au susţinere biologică.

Paleogenetica ne-ar putea rescrie istoria

Ideea testării paleogenetice a poporului român nu este chiar nouă. A mai existat un studiu pe acestă temă, iar rezultatele au fost identice cu cele prezentate acum la Muzeul Naţional de Istorie. În toamna anului 2001, la Facultatea de Biologie din Bucureşti s-a pus problema realizării unui studiu de paleogenetică menit să determine originea poporului român. Un astfel de demers presupunea compararea informaţiei genetice obţinute din rămăşiţele osoase aparţinând populaţiilor vechi de pe teritoriul României cu informaţiile conţinute în ADN-ul populaţiei actuale. În proiect s-au implicat imediat antropologii, care au oferit cea mai mare parte a materialului osos studiat. În total, cercetătorii a avut la dispoziţie material osos din peste 20 de situri din România (bazinul carpato-danubiano-pontic), de la un număr de 50 de indivizi aparţinând populaţiilor vechi. Apoi, studiul a fost sprijinit de oameni de ştiinţă din alte ţări, care au furnizat informaţii genetice despre populaţiilor actuale de pe teritoriul Europei. În ceea ce priveşte probele de sânge de la populaţia actuală a României, acestea au fost obţinute de la Institutul Marius Nasta şi Clinica de Ftiziologie Bucureşti.

Finanţările au fost susţinute din bugetul directorial al Institutului de Biologie Umană şi Antropologie al Universităţii din Hamburg, Germania, şi prin Programul Sokrates-Erasmus al Uniunii Europene.

Sânge tracic în toată peninsula Balcanică

Concluziile studiului s-au dovedit bulversante: între actuala populaţie a României şi populaţiile care au trăit pe teritoriul acestei ţări acum 2.500-5.000 de ani există o clară înrudire genetică, fapt care susţine o continuitate incontestabilă a poporului român pe aceste meleaguri. Actuala populaţie a României se înrudeş-te genetic în special cu populaţiile Greciei şi ale Bulgariei, care s-au dezvoltat într-un spaţiu locuit cândva de traci, cu care s-au şi amestecat, şi doar într-o foarte mică măsură cu populaţia italiană. S-a mai dovedit - iar aceasta este cea mai şocantă concluzie a studiului! - că o parte dintre italieni, în special cei din nord, sunt, la rândul lor, înrudiţi genetic cu populaţiile vechi care au trăit în Arcul Carpatic acum 2.500-5.000 de ani! De unde concluzia halucinantă că nu noi suntem urmaşii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmaşi ai tracilor...

Gumelniţa, prima civilizaţie din Europa?

În a doua jumătate a mileniului al V-lea î.Hr., în partea de miazăzi a României, a evoluat Civilizaţia Gumelniţa - denumită astfel de arheologi după primele descoperiri aparţinând acestei culturi, la Măgura Gumelniţa, la 4 km nord-est de municipiul Olteniţa. Această civilizaţie a fost cea mai avansată din Europa la acea vreme, cu un stadiu de dezvoltare socială şi economică similar civilizaţiilor contemporane din Egipt şi Mesopotamia, considerate leagăne ale civilizaţiei omenirii. Aria Gumelniţa cuprindea toată Muntenia, sudul Moldovei, Dobrogea, estul Bulgariei şi ajungea până la Marea Egee. Ceramica de aici, variat decorată, are ornamente incizate, reliefate sau pictate, mai ales cu grafit. Motivele decorative predominante sunt cele geometrico-spiralice. Oamenii de atunci prelucrau aurul şi arama, din care făceau în special podoabe. Unele realizări plastice ale acestei civilizaţii sunt adevărate opere de artă.

Cea mai veche scriere din lume, găsită la Miercurea Sibiului

Descoperirile de la Sultana nu sunt singurele care bulversează istoria acestor locuri. Până în anul 2012 se presupunea că scrierea cea mai veche din lume, datată 5.500 î.Hr., aparţine culturii neolitice Turdaş, prin cele trei tăbliţe descoperite la Tărtăria, judeţul Alba, în 1961. Tăbliţele sunt inscripţionate cu un alfabet asemănător cu cel sumerian, doar că cel din Ardeal e cu cel puţin 1.000 de ani mai bătrân. Mulţi istorici au criticat vehement descoperirea de la Tărtăria, motivând că ea nu poate reprezenta o scriere, nu în înţelesul de astăzi, ci o simplă înşiruire de simboluri. Printre aceşti istorici se număra şi directorul Muzeului Naţional Brukenthal, prof. dr. Sabin Luca.

Soarta a vrut ca tocmai profesorul Luca să descopere, pe traseul viitoarei autostrăzi Sibiu - Orăştie, în situl arheologic Miercurea Sibiului 2, la doar 40 de kilometri distanţă de Tărtăria, o scriere şi mai veche... “Eu sunt zguduit. Am organizat simpozioane, am publicat volume internaţionale cu semne şi simboluri, căutând să destructurez ideea după care în perioada neolitică existau sisteme de scriere. Nu ştiu ce să zic în cazul acesta, e ceva ordonat, nu e ornament. Din punct de vedere ştiinţific, este o descoperire deosebită. Când va apărea în lumea internaţională va stârni o furtună”, declara atunci directorul Muzeului Naţional Brukenthal. Obiectul respectiv este o bucată dintr-un vas ceramic inscripţionat, a fost realizat în anul 6200 î.Hr., adică are o vechime de 8.200 de ani, şi a fost găsit la cinci metri sub pământ, adâncime neobişnuită pentru săpăturile arheologice. Deşi nu există încă o cheie de citire a mesajului de pe vas, prof. Sabin Luca consideră că înlănţuirea de semne ar putea fi descifrată dacă vor fi puse cap la cap simbolurile asemănătoare care există din abundenţă în zona dunăreană.

Oamenii de ştiinţă au studiat obiectele de cult şi au ajuns la o concluzie uluitoare:

«Crucea emite o radiaţie specială, care vindecă»

Vindecarea cancerului de la distanţă, prin iradierea firelor de păr de la animale bolnave, a reuşit pe cobai în proporţie de 100%. Cercetările au continuat şi, prin măsurători experimentale folosind laserul, s-a determinat că Lumea de Dincolo există, iar sufletele chiar merg acolo. Ba, mai mult: crucea radiază şi ea energii ce pot vindeca bolile!

În anii ’90, la Institutul de Oncologie din Bucureşti au demarat mai multe experimente de cercetare fundamentală, dar şi aplicată, legate de posibilitatea de a vindeca de la distanţă cancerul.

Iniţial, intenţia fizicianului Teodor Săndulescu a fost să încerce să vindece cancerul prin firele de păr recoltate de la organismele bolnave. În cadrul unui experiment, cinci şobolani au fost injectaţi subcutanat, în zona spatelui, cu celule canceroase.

După ce s-au îmbolnăvit, adică li s-au format tumori, li s-a tăiat câte un smoc de păr din blană. Fiecare smoc a fost supus, într-o incintă specială, situată la o distanţă apreciabilă de locul unde erau ţinuţi cobaii, unui flux de radiaţii electromagnetice cu o anumită lungime de undă.

În mod normal, şobolanii bolnavi mureau după 80 de zile. În cazul celor cu părul supus unor radiaţii electromagnetice cu o anumită lungime de undă, subiecţii au supravieţuit mai mulţi ani - practic, au murit de bătrâneţe. Adică s-au vindecat de cancer.

Ideea este că părul poartă informaţiile energetice ale organismului de care aparţine chiar şi după ce a fost tăiat şi dus la mare distanţă. Organismul bolnav, inclusiv părul, emite o radiaţie de o anumită lungime de undă.

Dacă părul e supus unei iradieri cu o altă lungime de undă, specifică organismului sănătos, atunci bolnavul se vindecă! De la distanţă! Ulterior, s-au făcut cercetări şi pe firele de păr uman.

E posibil să existe Lumea de Dincolo!

“Ceea ce m-a uimit a fost faptul că la toate animalele pulsiunile energetice ale părului dispar odată cu moartea organismului, dar nu acelaşi lucru se întâmplă la om. Am constatat că, după moartea biologică, calitatea informaţională a firelor studiate se păstrează ca şi când omul ar fi viu. Emisia de câmpuri informaţionale specifice corpului uman are valori extreme la părul decedaţilor după 3 zile şi 40 de zile de la deces. Să nu uităm ce se spune, că Iisus a postit în deşert timp de 40 de zile, s-a înălţat după 40 de zile, pomana morţilor se face la 40 de zile - sunt prea multe date legate de acest număr 40! Concluzia este că o- mul nu moare decât în trup şi că este foarte posibil să existe Lumea de Dincolo, care emite o anumită radiaţie”, ne-a spus fizicianul Teodor Săndulescu, cercetător în cadrul Institutului şi fost referent al Academiei de Ştiinţe Medicale.

Următorul pas a fost să verifice dacă formele geometrice au proprietăţi excepţionale.

“Prin măsurători fizice cu laser, s-a dovedit că semnul crucii este un puternic emisiv de radiaţie, o radiaţie care nu se încadrează în cele patru tipuri de forţe fundamentale: magnetic, electric, gravitaţional, nuclear. În condiţiile în care e folosită în scop de cult, crucea capătă proprietăţi benefice în plus. Crucea emite o radiaţie specială, care vindecă”, a concluzionat fizicianul Teodor Săndulescu.

Experimentele au pornit de la Samson

“«Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea, când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea…» Aceste versuri eminesciene, inspirate de povestea biblică a lui Samson şi a iubitei sale Dalila, indică faptul că puterea fizică excepţională a personajului stătea în păr. După ce a fost tuns, a rămas neputincios. Am început să studiez puterea din păr şi am ajuns la concluziile pe care vi le-am prezentat parţial!”, ne-a mai spus Teodor Săndulescu.

«Carnea josu cădea/Grâu bun se făcea»

Crucea este unul din simbolurile cele mai răspândite şi în acelaşi timp printre cele mai vechi. Ea se găseşte pictată sau scrijelită în peşterile preistoriei. A fost simbolul Fiinţei sau al Divinităţii dintotdeauna.

În Egiptul Antic, de pildă, este întâlnită adesea crucea coptă în mâna diverşilor zei egipteni reprezentaţi de oamenii acelor timpuri sau pe sarcofagele şi pereţii mormintelor. Sensul ei era acela al vieţii, mai precis, al imortalităţii.

În cultura populară a românilor, crucea este asimilată Arborelui Lumii sau Arborelui Vieţii, din care ia naştere totul. Credinţele străvechi s-au împletit la noi în mod natural cu religia creştină.

Mircea Eliade citează în “Istoria Religiilor” câteva poezii populare româneşti, în care sângele Mântuitorului produce grâu, untdelemn sfânt şi viţă-de-vie. Practic, recreează lumea sau creează o lume nouă:

“…Carnea josu cădea/Pe unde pica/Grâu bun se făcea…” sau “Cuie bătea/Sângele-i curgea,/Pe-unde picura/Vin bun se făcea…” sau “Din coastă i-au curs/Sânge şi apă /Din sânge şi apă,/Viţă-de-vie,/Din viţă-de-vie/Poamă,/Din poamă,/Vin,/Sângele Domnului pentru creştin”.

Sensul Învierii este, de fapt, creaţia, victoria Vieţii asupra Morţii, a Luminii asupra Întunericului.