Cercetarea ne-ar putea salva economia

Din 2018, România va exporta sânge artificial

 

Dr. Radu Silaghi-Dumitrescu

În toamna lui 2013, de la Cluj venea o veste senzaţională: o echipă de cercetători a reuşit să creeze în laborator sângele artificial. Apoi, odată ce surpriza a trecut, peste proiect s-a aşternut tăcerea. Conf. dr. Radu Silaghi-Dumitrescu a dezvăluit ce s-a mai întâmplat de atunci.

Echipa de cercetători de la Facultatea de Chimie şi Inginerie Chimică a Universităţii Babeş-Bolyai condusă de conf. dr. Radu Silaghi-Dumitrescu a reuşit o performanţă la care nimeni altcineva din lume n-a ajuns.

A creat sângele artificial - numit “substitut temporar de sânge” -, iar după ce vor fi făcute toate testele clinice necesare, iar formula va fi perfecţionată, oamenii de ştiinţă şi-au propus să cultive această substanţă miraculoasă în laborator, în aşa fel încât România să fie capabilă să exporte peste câţiva ani, cam prin 2018, viaţă.

Spunem viaţă, pentru că sângele artificial va putea salva oameni aflaţi în situaţii critice. Transfuziile nu vor fi condiţionate de grupa de sânge, acesta putându-se folosi pentru orice grupă.

În plus, are o durată de viaţă mult mai mare decât sângele natural, din două motive: se poate refrigera la temperaturi foarte joase - ceea ce aduce un termen de expirare practic nelimitat - şi se poate recurge la stocarea sa sub formă de praf, ceea ce ar permite depozitarea la temperatura ambiantă pe durată lungă. Prin comparaţie, sângele natural are termen de valabilitate de circa o lună, şi asta numai dacă e păstrat în condiţii optime, la circa 4 grade Celsius.

În alte ţări, armata este implicată în cercetări

Pe plan mondial există alte 10 proiecte prin care se vizează obţinerea sângelui artificial, dar acestea se bazează pe o prelucrare a celulelor roşii din sângele uman sau animal, iar unele au eşuat deja.

“Cercetători din diverse ţări încearcă de câteva decenii să producă substitute de sânge, prin mai multe metode. Câteva dintre marile armate au fost şi ele implicate în asemenea proiecte. Până acum, un singur produs, bazat pe hemoglobină, a ajuns să fie aprobat pentru uz uman limitat, în Africa de Sud şi în Rusia, după ce testele din SUA au eşuat”, a dezvăluit conf. dr. Radu Silaghi-Dumitrescu.

Cum de-au reuşit românii unde au dat greş atâţia alţii ne-a explicat tot coordonatorul proiectului: “În loc de hemoglobină umană sau animală, cum se folosesc în alte proiecte peste hotare, noi folosim hemeritrină, o proteină tot pe bază de fier, dar incoloră, care îndeplineşte funcţia hemoglobinei - transportul oxigenului - în unii viermi marini. Hemeritrina are avantajul că e mai rezistentă decât hemoglobina la agenţii chimici de stres din sângele nostru”.

«Poate fi cultivat în cantităţi nelimitate»

Procesul prin care a fost obţinut sângele artificial face posibilă cultivarea lui în cantităţi mari. Acesta este următorul pas vizat de echipa de la Cluj.

“Noi obţinem hemeritrina prin inginerie genetică, adică am introdus într-o bacterie netoxică ADN provenit din viermii marini, ca să o învăţăm să producă hemeritrină, şi astfel cultivăm bacteria şi extragem din ea proteina dorită. Ca o etapă finală a procesului, se poate recurge şi la evaporarea apei, astfel încât să rămânem cu un praf folosibil ca «sânge instant», mai uşor de depozitat şi de transportat, peste care se adaugă apă în momentul în care se doreşte folosirea lui. O şarjă de sânge poate fi obţinută în câteva zile. Produsul poate fi cultivat, prin culturi de bacterii, în cantităţi practic nelimitate”.

Iar după cultivarea “în cantităţi nelimitate” va urma, desigur, exportul. De pe urma căruia România va avea de câştigat. Conferenţiarul admite asta, dar spune că, deocamdată, nu poate estima sumele ce vor intra în vistieria ţării datorită descoperirii făcute de echipa sa. “E prea devreme”, susţine Radu Silaghi-Dumitrescu.

Va costa mai puţin decât cel natural

“Preţul unei unităţi de sânge natural era estimat acum câţiva ani, de colegii britanici, la circa 1.000 de lire streline - costuri legate doar de procesare şi de stocare, pentru că la dânşii donatorul nu primeşte recompense materiale. Nu am o estimare exactă pentru costurile noastre, dar anticipăm că vor fi mai mici decât cele ale sângelui real”, este de părere conf. dr. Radu Silaghi- Dumitrescu.