Târg

cenuşiu.
pe strada baroc, printr-un veac tomnatic
te umpli de suflet


iubire şi pace. o zi nesfârşită e-n toate
un fum, ceru-i căzut şi pământul aproape.


nimic nu ţâşneşte. spre templu
castani răbdători te acoperă mut. te-ntorci
te întoarce-n tăcere la sine, prin curţi


îndărătnicul lut.

File de istorie: Băse şi contraspionajul... uuuha!

În 1973, contrainformaţiile militare erau extrem de interesate de muzica ascultată de actualul preşedinte

Aici e hârtia cu ”distracţia”

În data de 30 septembrie 2004, pe când primarul general al Bucureştiului, Traian Băsescu, se pregătea să candideze pentru Cortoceni, a apărut un document care l-a burzuluit un pic. Deşi Băsescu negase permanent că ar fi avut vreo legătură cu serviciile secrete ale lui Ceauşescu, dinspre PSD a alunecta înspre presă o hârtiuţă care îl contrazicea pe edilul de la acea vreme.

Seara, Traian Băsecu a convocat o conferinţă de presă şi a explicat: ”Am primit şi eu acest document cu câteva zile în urmă, sub formă de şantaj, de la o persoană care îmi cerea <să negociez>, altfel hârtia va ajunge în dosarul de la judecătorie. Am refuzat orice înţelegere, dar nu am făcut public documentul pe care l-am primit pentru a nu fi acuzat de scenarită. Acum, informaţia a ajuns le presă pe alte căi decât de la mine şi pot să spun că este o încercare de discreditare puerilă. În 1973, când se zice că am devenit colaborator al Serviciului de Contrainformaţii al Armatei, eram în anul II la Facultatea de Marină. În luna mai a acelui an am avut o ieşire cu şcoala în Mediterană. Pentru a ieşi peste hotare, la vremea respectivă, trebuia să completăm un formular al Serviciului de contraspionaj şi să trecem printr-un interogatoriu al ofiţerului de contrainformaţii. Acesta m-au  întrebat fel de fel de stupizenii, despre felul în care se înţeleg părinţii, ce prieteni am, cu ce se ocupă, ce muzică ascult, ce rude am în străinătate. Asta e tot”.

Muzică? Dar ce muzică!....

Cavalerul trac

trandafirul
roşu. bărbat înghiţindu-şi calul.
de sângele


tot. şi de carne –

De două ori pe an, apele se despart şi o fâşie de pământ lată de 40 de metri iese din adâncuri, leagând insulele Jindo şi Modo

 "Miracolului lui Moise" din Coreea de Sud

Ambasadorul Franţei în Coreea de Sud din anul 1975 a fost primul care a vorbit despre miracolul care are loc, an de an, pe insula Jindo, situată în partea de sud a peninsulei Koreea.

A scris un articol într-un cotidian de limbă franceză şi, de
atunci, fenomenul misterios a devenit celebru în toată lumea.

Nu o dată, ci de doua ori pe an, locuitorii insulei Jindo asistă la un adevărat miracol. Pentru aproape o oră, insula lor este legată de insula Modo, aflată la 2,8 kilometri distanţă, printr-un fenomen nemaivăzut. Practic, apele se desfac pe o lăţime de aproape 40 de metri, lăsând liberă o cărare ce leagă cele două insule.
Cu fiecare astfel de ocazie, zeci sau poate sute de mii de localnici şi de turişti participă la Festivalului "Miracolului lui Moise".

 

Execuţie

carne. buturugă caldă


căzând securea au rămas
câteva firimituri - hai să vedem


prânzul; căci seara este greţoasă -
ochiul sticlos


nemuritor.

În România au fost amplasaţi, experimental, mai mulţi pomi electronici realizaţi prin tehnologii militare sovietice pentru culegere de informaţii

 În Herăstrău a crescut un ”copac spion”

Teoretic, ceea ce vedeţi aici nu existaă

În zona parcului Herăstrău, înainte de podul Băneasa, a apărut un brad artificial înalt de aproxiamtiv 20 de metri plin cu aparatură electronică. ”În momentul de faţă,  în România sunt amplasaţi, experimental,  mai mulţi astfel de copaci electronici”, ne-a explicat generalul Emil Străinu. Din punct de vedere tehnic, aceasta este o invenţie sovietică din anii ’60 care era destinată spionajului militar.

Bradul artificial nu poate fi remarcat din stradă, dar dacă te apropii, el distonează cu vegetaţia din jur. Dacă te apropi şi mai mult, vezi, printre crengile din material plastic, aparatură electronică prinsă de trunchiul bradului. Pare o chestie fără logică, despre care nimeni nu a putut, sau nu a vrut, să ne spună nimic - nici autorităţile publice locale, nici adminstraţia de stat. Teoretic, acest obiect nu există. Am aflat totuşi că este un pom electronic care are legătură cu tehnologiile militare de spionaj şi contraspionaj.

”În perioada războiului rece, fosta Uniune Sovietică a inventat o tehnică de mascare a unor obiective strategice prin plantarea unor adevărate păduri artificiale de conifere. Acestea rămâneau tot timpul verzi şi acopereau foarte bine obiectivele vizate. Ulterior, pe aceşti copaci a fost montată tehnică electronică de urmărire, iar materialele.  Această tehnică de protecţie şi de spionaj s-a răspândit ulterior pe tot globul. În timpul deplasării mele în zona 51, din Nevada, SUA, am putu constata că unul din cinci cactuşi era dinfibră de sticlă având încorporate camere de luat vederi şi senzori sonori. Înainte de 1989, România a fost una din puţinele ţări din lume care a experimentat cu succes un asemenea procedeu de mascare, iar  în acest moment în ţara noastră sunt amplasaţi, experimental,  mai mulţi astfel de copaci care au pe ei tehnologie electronică de ultimă oră”, ne-a spus generalul de brigadă Emil Străinu, fost consilier parlamentar pe probleme de ameninţări asimetrice.

Spion francez omorât cu ajutorul

pomilor cu ”ochi şi urechi”

 

Interesant este faptul că bradul despre care vorbim este amplsat într-o zonă „sensibilă„ a Bucureştiului, din punctul de vedere al spionajului.

După 1947, România a devenit stat comunist în mod oficial.  În acea perioadă, sub presiunea exercitată de trupele sovietică care staţionau în ţară, guvernul de la Bucureşti a semnat o înţelegere secretă cu URSS privind zonele din România care intrau sub supravegherea unilaterală a serviciilor secrete ruseşti, respectiv KGB. 

O asemenea zonă a fost cea din nordul Bucureştiului, mai precis zona Herăstrău - Băneasa. În aceast perimetru ruşii se ocupau cu spionajul şi organizau lucrurile murdare pe care le aveau de făcut în România. Printre tehnologiile folosite în spionaj, sovieticii au folosit şi ”copacii spioni”. Se pare că un asemenea pom a contribuit la uciderea unui om, în 1969.

În 1968, România îşi exprimase public distanţarea de URSS şi apropierea de statele occidentale, în special Franţa, iar KGB făcea eforturi disperate de a a frânge entuziasmul occidental al românilor.

În aceste condiţii, în vara anului 1969, colonelul Cheyron D’Abzac, ofiţer de informaţii militare franceze, însărcinat cu supravegherea zonei balcanice, inclusiv ţara noastră, se afla într-o vizită în România.

În timpul acestei vizite D’Abzac şi şoferul lui au fost ucişi într-un accident rutier straniu, în zona Băneasa din nordul Bucureştiului. Maşina lor a fost lovită frontal de un camion militar, deşi pe drum nu circulau alte maşini, traficul fiind anemic în Capitală în acea perioadă.

Când ministrul de externe, Mamea Mănescu, a cerut amănunte despre acea catastrofă diplomatică a politicii de securitate româneşti, s-a aflat că acel camion nu aparţinea armatei române, ci fusese adus în ţară prin frontiera URSS - România de serviciile de informaţii sovietice, fusese revopsit şi i se puseseră plăcuţe de înmatriculare false. Povestea este detaliată în controversatul volum ”Fereşte-mă, Doamne, de prieteni”, de Larry L. Watts.

La acea operaţiune KGB ”participaseră” şi ”copacii spion” din Herăstrău.

25.000 de spioni KGB au stat zece luni

în România, după căderea lui Ceauşescu

Teoretic, ”ultima invazie” a seviciilor secrete de la Moscova în România s-a consumat în perioada răsturnării regimului Ceuşescu.  La începutul lunii decembrie 1989 au venit în România 30.000 de turişti sovietici dovediţi ulterior că aparţinând structurilor KGB. Aproxiamtiv 25.000 dintre ei au rămas însă pe teritoriul ţării noastre până în octombrie 1990, când guvernul de la Bucureşti a cerut insistent autorităţilor de la Moscova să-şi ia spionii de aici. Ruşii şi-au chemat ”turiştii” înapoi, nu se ştie însă dacă aceştia au şi plecat. Oricum, e limpede că au lăsat în urmă ceva ce aminteşte de trecerea lor pe aici... prin Herăstrău...

Gustul legumelor este ucis de substanţele care le forţează coacerea. În aceşti ani se dă o bătălie pe viaţă şi pe moarte între soiurile autohtone şi cele străine

 Seminţele de legume din România,

o afacere de 15.000.000 de euro pe an

 

Realitatea este că o roşie importată din Turcia nu are gust, iar una produsă într-o gospodărie din Câmpia Română este delicioasă. De ce? Pentru că agricultura are anumite aspecte care o apropie de pocker: se poate trişa. Metoda, cel puţin în legumicultură, se numeşte ”coacere forţată”.

Aurel Spânu: ”Aşa arată soiul românesc Unirea crescut în seră. Dar să ştiţi că toate roşiile coaptă în mod natural, ca acestea, au gust bun, fie româneşti, fie străine”

S-a încetăţenit la noi ideea că a mânca sănătos înseamnă a mânca româneşte, iar soiurile autohtone sunt net superioare celor străine. Realitatea este însă mai complicată...

”Din start trebuie să lămurim cum stăm treaba cu gustul fructelor şi legumelor. Cele fără gust sunt <coapte> forţat. Să vă spun cum se face la roşii, de pildă: când leguma verde a ajuns la o anumită dimensiune, cam în luna mai, se înmoaie un beţişor într-o sticlă de Ethrel şi se unge gogoneaua. În şase zile această substanţă o înroşeşte. Adică ai ceva care seamană a roşie, dar e numai gogonea. Se recoltează şi se scoate pe piaţă. Are aspect, dar nu are miros şi gust de roşie. Ethrel ucide gustul legumelor. Acesta este secretul produselor scumpe scoase pe piaţă în extrasezon, care nu au, de fapt, calitatea de fructe şi legume. Există şi alte substanţe de <coacere> forţată, dar aceasta este cea mai răspândită la noi”, ne-a spus Aurel Spânu, 58 de ani, legumicultor din comuna Izvoarele, judeţul Giurgiu.

Ca atare, gustul nu e determinat de soi, ci de substanţa de înroşire forţată. În mai, roşiile contrafăcute se vând cu 7 lei kilogramul, sau mai mult – adică e afacere. Acestea au avantajul că rezistă mai mult decât cele coapte natural, iar importurile aduc în ţară aproape exclusiv asemenea făcături – de unde ideea că ceea ce este străin nu este bun.

Roşiile adevărate apar în iunie şi se vând la preţul de 3 lei pe kilogram, pentru a ajunge în toiul verii şi la 1 leu.

Agricultorii vor decide cine

câştigă războiul seminţelor

 

De la o plantă se recoltează chiar şi 25 de kilograme de roşii

În ceea ce priveşte soiurile, în acest moment se duce o adevărată luptă între cercetătorii români şi cei străini.

Staţiunea de cercetări legumicole din Buzău a scos pe piaţă, în acest an, 500 de soiuri și hibrizi de legume din patrimoniul genetic național, unele vechi de două sute de ani. Ele trebuie să câştige războiul cu soiurile străine care au invadat piaţa de la noi, deoarece din buzunarele cultivatorilor români pleacă anual 15 milioane euro pentru procurarea seminţelor. Desigur, agricultorii vor decide care soiuri vor câştiga bătălia - adică banii.

”Folosesc soiuri româneşti

din patriotism, dacă au calitate”

Aurel Spânu: ”Acest ardei gras provine din Bulgaria şi nu a fost stimulat cu nimic”

”Eu am 2.000 de metri pătraţi de solar şi produc legume pe care le vând în piaţa Moghioroş, din Bucureşti. De 17 ani am mulţi clienţi fideli şi m-am ferit să trişez, pentru că până la urmă cumpărătorul te prinde. Calitatea învinge întotdeauna - este o lege clară în comerţ. Dau 50 de bani pe o sămânţă, fie de roşie, de ardei sau castravete, şi recoltez, în medie, 6 kilograme de legume de pe o plantă. La castravete ajung şi la 25 de kilograme pe plantă. Sigur că soiurile româneşti sunt productive, dar sunt productive şi cele străine. Să vă dau un exemplu: la roşii eu cultiv un soi bulgăresc, unul olandez şi unul românesc. Cel românesc se numeşte Unirea şi e produs de Institutul de cercetare de la Buzău. Este foarte productiv, cu un gust foarte bun, dar... foarte bune sunt şi cele străine. Pe lângă asta, Unirea are o problemă, nu rezistă la fel de mult după recoltare ca cele străine - nu ştiu de ce. În aceste condiţii, ce fel de soiuri credeţi că va planta producătorul? Sigur că trebuie să vorbim de patriotism, dar patriotismul trebuie măsurat în calitate, altfel este fals, nu are viitor”, ne-a spus Aurel Spânu.

Unele substanţe de

coacere sunt otrăvitoare

Ethrel este un produs pentru stimularea coacerii legumelor şi fructelor al companiei Bayer CropScience, iar fişa tehnică de securitate a substanţei spune că utilizatorul nu trebui să intre în contact direct cu ea, pentru că este o otravă deosebit de periculoasă care nu are antidot. Teoretic, ea este comercializată de anumite firme care au postat anunţuri pe Internet, practic însă este foarte greu de găsit în România şi se vinde ”pe sub mână„.

Florina Pârvu, 43 de ani, şi Marin Cioacă, 62 de ani, din Izvoarele, judeţul Giurgiu, cultivă roşii de origine bulgărească în sera din curtea lor

Wikileaks Romania: CIA PREVEDE REVOLTA ARMATEI ROMANE

Scăderea pensiilor militarilor poate 

duce la revolta întregii armate române

Situaţia poporului român este dramatică, la limita supravieţuirii. Orice scânteie poate să aprindă incendiul, oriunde. Depinde de unde vine scânteia. Când armata cere trimiterea clasei politice la puşcărie, revoluţia este la doi paşi.

Militarii cheamă direct la solidaritate în vederea unei noi revoluţii şi pedepsirea Preşedintelui Băsescu şi a clicii de la putere.

Ofiţerii disponibilizaţi reprezintă un pericol terminal şi pot pune baza unei revolte a întregii Armate Române. Înca din anii din ‘90, în numele modernizarii Armatei, cerută de alinierea la exigenţele armatele statelor NATO, au fost desfiinţate mari unităţi, unităţi militare tradiţionale, categorii întregi de forţe ale armatei. Zeci de mii de ofiţeri şi subofiţeri au fost disponibilizaţi. În paralel, prin decizii de natura “economică”, a fost trecută la fier vechi o industrie militară; ca urmare, au fost condamnate la foame alte mii, zeci de mii de specialişti de înaltă clasă împreună cu familiile lor. În 1989 armata avea 235.000 de militari activi. Generali, ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen. În 2007 ajunsese la circa 75.000 militari, iar pentru anul 2015 numărul acestora se va diminua la 65.000. Au dispărut, deci, 170.000 de oameni, inclusiv ca urmare a profesionalizării armatei.

- În anul 1998: 36.500 ofiţeri;

- la 31.12.2003: 14.252 ofiţeri;

- la 31.12.2009: 11.250 ofiţeri;

Nici o altă instituţie fundamentală a statului nu a mai cunoscut o asemenea dramatică transformare în anii de după revoluţie!

CIA: 80.000 DE REZERVIŞTI SUNT O FORŢĂ EXTRAORDINARĂ CARE POATE SCHIMBA ECHILIBRUL POLITIC DIN ROMÂNIA. PREZENŢA ACESTORA ALĂTURI DE POLIŢISTI ÎN MIJLOCUL MASEI DE DEMONSTRANŢI VA DUCE LA CĂDEREA REGIMULUI ACTUAL, CARE NU MAI ARE LEGITIMITATE SAU SPRIJIN POPULAR. SINGURA PROGNOZĂ SAU SCENARIU PENTRU ROMÂNIA ESTE O REVOLTA POPULARĂ. 

Tensiunea în Armata Română este un grav motiv de îngrijorare pentru cancelarile vestice. O revoltă în Balcani ar fi o lovitură pentru NATO. Nu demult peste capul Departamentului de Stat preşedintele Obama a semnat un ordin secret către CIA numit Stabilizarea României care trebuie citit invers. Politica de dezbinare a lui Băsescu în loc să atenueze tensiunile în zona militară le accentuează. Prezenţa militarilor în uniformă, chiar în rezervă, în mijlocul unor largi manifestaţii ale populaţiei profund nemulţumite va pune pecetea finală pentru acest regim.

Există vreo înţelegere secretă între mogulul cel bun Voiculescu şi mogulul cel rău Băsescu?

MAFIA ARMAMENTULUI BĂSESCU

Cea mai puternică mafie din România este cea a armamentului. Ea are ca bază contrabanda de arme desfăşurată în jurul lumii. Pe lângă aceasta sunt comisioane fabuloase obţinute prin contracte militare. În vârful acestei mafii extrem de puternice se găseşte Traian Băsescu. Fiecare export de arme conform legislaţiei poartă semnătura comandantului suprem. Această mafie având la dispoziţie sume enorme a cumpărat întreaga structură a democraţiei Româneşti. Justiţia, servicile secrete, armata, Parlamentul sunt în mâna mafiei armelor care acţionează nestingherit. Despre această mafie nu se aude mai nimic. În lume au existat trei imperii globale de armament conduse de 3 negustori ai morţii : BOUT, KASSAR ŞI BĂSESCU. Primi doi au transportat în jurul lumii armele produse de fabricile de armament ale statului român. Kassar a fost extradat şi a luat 20 de ani, Bout a fost extrădat de curând din Tailanda şi în curând va avea loc procesul lui la New York.

Antena 3 nu scoate nici un piuit despre faptul că Băsescu este citat ca martor principal (şi în curând acuzat) în acest proces, punctul principal al acuzării reprezintă rachetele sol aer pe care Bout a încercat să le procure pentru a le trimite teroriştilor columbieni FARC. Toate aceste rachete sunt de provenienţă românească. Absolut toate capetele de acuzare în acest proces îl leagă pe Băsescu de transportul de armament şi terorismul internaţional. Flota aeriana a ucrainianului Bout (60 de avioane şi helicoptere) are ca bază cadoul făcut de Băsescu. Lumea vorbeşte de vânzarea flotei comerciale, dar nu se scoate nici o vorbuliţă despre vânzarea flotei aeriene de către Băsescu pe un preţ de nimic. Un Tupolev la preţul unui jeep sau unui apartament...

Traian Băsescu a fost informat, ca de obicei, la jumătatea fiecarei luni, despre reacţiile care există la populaţie vizavi de politica guvernului. Raportul a ieşit de data asta şi mai alarmant ca de regulă. Ceea ce l-a făcut pe şeful statului să poarte o discuţie cu consilierii săi pe probleme de apărare, nu numai cei din comunitatea de informaţii, ci şi cu cei din zona militară.

La discuţii nu a participat însă Gabriel Oprea, despre a cărui demisie se vorbeşte tot mai des. Grav este că s-a constatat că posibilitatea izbucnirii unui război civil, în care să fie angrenate forţe populare, este maximă, iar foste cadre ale armatei, fie la pensie, fie retrase în civilie în jurul numeroaselor firme sau ONG-uri, par să fie pregătite şi destul de organizate pentru a prelua puterea în cazul unor ample mişcări populare. Informaţia ne-a fost furnizată din zona informaţiilor militare ale MApN, instituţie la care se caută o soluţie care să preîntâmpine planul "rezerviştilor", care ar acţiona în sfera de influenţă a generalului Degeratu.

Generalul Constantin Degeratu

Controversatul Constantin Degeratu, implicat în numeroase scandaluri de presă, de la Dosarul Revoluţiei până la Rapirea din Irak, a infiinţat Federaţia Militarilor din România, un organism neguvernamental, în fapt, un soi de CADA, pentru cine îşi mai aduce aminte de zilele de după decembrie '89.

Federaţia este formată din 11 asociaţii reprezentative, care acoperă un larg spectru din domeniul militar. Ca o definiţie "mai altfel", FMR ar fi o "organizaţie civilă" a militarilor, ce doreşte să pătrundă în societatea civilă românească. Zvonurile şi comentariile din partea politicienilor din opoziţie sunt: dacă şi aşa preşedintele Traian Băsescu a izbutit să controleze o mare parte din societatea civilă, de ce n-ar controla şi asociaţia militarilor, altfel decât prin Statul major?

De altfel FMR ne atenţionează: "Noua conducere îşi exprimă convingerea că prin activitatea sa viitoare va deveni una din vocile necesare şi credibile în demersurile societăţii româneşti de protejare şi promovare a demnităţii, onoarei şi drepturilor tuturor militarilor din structurile sistemului naţional de securitate din România."

(PS - aşa o fi?)

sorin golea

 Veşti din lumea cealaltă


+

momentul otrăvurilor.


clinchet al ciocnirii valenţelor


apetente. cuvinte surori – el


+

până când.


nu voi mai avea nevoie de
nicio tradiţie.


- curbura iubirii.


+

este fiul omului şi
fiul


domnului, şi-n acelaşi timp


a spus:


nu!


+

rugaţi-vă ca acele lucruri
să nu se întâmple
iarna!

Între frumuseţile Deltei Dunării a mai apărut o minune

 În Sulina s-a pus program la cimitir

Aşa arată intrarea în cimitirul din Sulina

Sulina, cel mai estic oraş din România are câteva atracţii care nu ar trebui ratate de turişti. Este locul unde câinii beau apă din Marea Neagră, este localitatea maritimă care are plaja cu cel mai fin nisip din Europa şi oraşul în care cimitirele au program strict.



Masaj în apă



Plaja cu cel ami fin nisip din Europa

Pentru a ajunge la Sulina trebuie să iei vaporul de la Tulcea. Pe traseu, adică braţul Sulina, majoritatea caselor sunt acoperite cu stuf, fie că sunt vechi, fie că sunt noi. Asta pentru că o dispoziţie recentă cere  ca în Delta Dunării nu se mai contruiesc case după altă arhitectură decât cea autohtonă: case acoperite cu stuf. Şi chiar dă foarte bine…

Catedrala Sf. Nicolae din port se impune prin monumentalitate. Este construită de Carol I, iar localnicii spun că mai există una identică în Germania, în Munţii Pădurea Neagră, la izvoarele Dunării.

La est de oraă, drumul prăfuit trece pe lângå cimitirul maritim internaţional. Este vorba, de fapt, de trei cimitire, unul creătin, unul musulman şi unul evreiesc. Ele sunt spectaculoase prin monumentele funerare dar şi prin tabla prinsă de poearta acestei locaţii. Pe indicator se spune că cimitirele oraăului Sulina sunt deschise după un program strict. Cine e prins aici în afara programului riscă amendă penală sau închisoare.

O biserică indentică se află la izvoarele Dunării

Celebra faleză a Sulinei

Celebra faleză din Sulina a fost plină de copii în ultimii ani. Multe familii au venit aici să se relaxeze împreună cu cei mici. Abia când am ajuns pe plajă am aflat de ce…

Aproape de locul unde braţul Sulina se varsă în Marea Neagră s-a format plaja cu cel fin nisip din Europa. Apa mării este dulce aici, atât de dulce încât căinii beau din ea. În ultimii ani s-au contruit şi câteva terase. Apa este mică, până la brâu, pe o distanţă de aproximativ 100 de metri de ţărm. Acesta este motivul pentru care multe familii cu copii preferă să vină aici: cei mici sunt în siguranţă, se pot bălăci cât vor…

Casele sunt acoperite obligatoriu cu stuf  în Delata Dunării

 

Cel mai ciudat loc de pelerinaj la mormântul unul sfânt musulman se află în Dobrogea de nord

Muntele hainelor rupte de la Babadag

Mormântul lui Koyun Baba

Dacă plecaţi din Tulcea, nu o să vă pară rău dacă deviaţi stânga pe Drumul Naţional 22, către Isaccea. Înaite de această localitate trebuie să vă interesaţi de drumul, care se face pe stânga, spre Niculiţel. Aici vizitaţi mormântul martirilor creştini din localitate, apoi mergeţi spre Mănăstirea Cocoş, aşezată la polele unui deal acoperit cu păduri de tei. Peisajul este excepţional. Apoi reveniţi la Niculiţel, de unde mergeţi pe drumul judeţean spre Mănăstirea Celic Dere, altă splendoare arhitecturală ortodoxă amplasată în pădurile care acoperă foştii munţi Hercinici, deveniţi dealuri, din nordul Dobrogei.

După câţiva kilometri, trecând de Frecăţei, ajungeţi pe Drumul European 87, care leagă Tulcea de Constanţa şi care trece prin trece prin Babadag. Aici aveţi ocazia să vedeţi, pe Muntele Tatălui, din dreapta localităţii, mormântul unui sfânt musulman, Koyun Baba, înconjurat de copaci plin cu haine rupte, ca nişte sorcove.

Lasă ofrandă fâşii de haine

la mormântul sfântului

De fiecare dată când sunt sărbători ale Coranului, musulmanii urcă târâş, pe coate şi genunchi, pe Muntele Tatălui (nu foaret înalt, dar foarte abrupt – n.r.) pentru a ajunge la mormântul sfântului musulman, unde se roaga şi rup bucăţi din hainele de pe ei pentru a le agăţa pe copacii din jur, ca pe o ofrandă adusă sfântului.
Obiceiul este unul asiatic şi se mai întâlneşte în România în localitatea covăsneană Bodoc, unde maghiarii din zonă leagă cârpe în copacii din jurul unui izvor tămăduitor considerat sacru. Trebuie spus că maghiarii sunt un neam turcic venit din Asia Centrală.

Enisala, cea mai estică cetate din România

Cetata Enisala, zisă şi Heraclia

Mai aveţi de văzut în zonă, înspre estul Babadagului, ruinele fortăreţei medievale Yeni-Sale (Enisala, Enişala, Heraclee sau Heraclia) care se află la 2 km est de localitatea Enisala, pe un deal calcaros care domină zona lacurilor Razim şi Babadag.
Cetatea este situată într-un complex arheologic cu numeroase vestigii din epoca neolitică până în evul mediu.

Icoana de la mănăstirea Celic Dere se curăţă singură

Mănăstirea Celic Dere

Legenda spune că în anul 1816, a sosit la mănăstirea Celic Dere un ostaş austriac care avea asupra sa o icoană ciudată, cu chipul lui Isus având ochii închişi. Icoana era înnegrită de timp. A înmânat-o unui călugăr zicându-i: "Părinte ţineţi această icoană! Să aveţi mare evlavie căci prin ea se va săvârşi o mare minune. O vedeţi că este neagră, dar până la urmă se va lumina toată, se va curăţa şi ochii Mântuitorului, care-i vedeţi ca sunt închişi, se vor deschide”. Acum, după aproape două sute de ani, icoana s-a curăţat mai mult de jumătate, iar ochii Mântuitorului încep să se deschidă.

Icoana lui Iisus se curăţă singură

Mănăstire ridicată de cântatul unui cocoş

Mănăstirea Cocoş

Situată la 6 kilometri de Niculiţel, mănăstirea Cocoş se află la poalele unui deal acoperit de o pădure de tei. Legenda spune că la începutul secolului al XIX-lea trei călugări care erau în drum spre Muntele Athos au auzit din pădure un cântat de cocoş şi o bătaie de toacă. S-au hotărât să rămână aici şi să ridice o mănăstire.

Regele Dapix, zidit de viu la cheile Dobrogei

De pe European 87, drumul de la Tulcea la Constanţa, după localitatea Mihai Viteazul se face un drum la dreapta care duce la Cogealac. De aici încolo, Spre Râmnicu de Jos şi Târguşor, se deschid Cheile Dobrogei, cele mai spectaculoase formaţiuni calcaroase din zonă. Locul este plin de peşteri, printre care una are şi o legendă. Se spune că regele get Dapix s-a ascuns aici de urmăritorii romani, care neavând curaj să înainteze în peşteră, i-au zidit de vii pe geţi.

Cheile Dobrogei

De peste 130 de ani, această ţară bogată se zbate să scape de mizerie, ca de un blestem. De ce nu poate?

 Mihai Eminescu, idei publicate

în ”Timpul”, începând cu 1877

”Avem, deasupra acestui popor, 

o pătură de pungaşi şi cocote”

Mihai Eminescu

- ”Există două naţiuni deosebite în această ţară: una stoarsă şi sărăcită, de producători, alta îmbuibată, de mijlocitori. Averea se urcă numai în oraşe şi chiar şi aici, nu în populaţia română, ci în cea străină. Avem de-o parte rasa română, cu trecutul ei, identică în toate ţările pe care le locuieşte, popor cinstit, inimos, capabil de adevăr şi patriotism. Avem apoi, deasupra acestui popor, o pătură superpusă, un fel de sediment de pungaşi şi cocote, răsărită din amestecul scursurilor orientale şi a celor occidentale, incapabile de adevăr şi patriotism”.
- "Şi oare nu este această Românie pentru poporul ei propriu un adevărat infern? Parlamentul de maşini votatoare, guvernul - vor atotputernicia înăuntru pentru a masca servilismul în afară. Odată vasalitatea în afară stabilită, trebuie create şi înăuntru condiţiile vasalităţii. Trebuie nimicită influenţa pe care o mână de oameni, intelectual şi material neatîrnaţi, o mai poate exercita asupra opiniei publice şi a mersului lucrurilor".

- ”Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în bine şi, prin acel fatalism al raselor nefericite, duce nepăsător greul unei vieţi fără bucurie şi fără tihnă”.

- ”Populaţia autohtonă scade şi sărăceşte, cărţile nu se citesc, pătura dominantă, superpusă rasei române n-are nici sete de cunoştinţe, nici capacitatea de a pricepe adevărul. Dacă acest sediment învaţă, o face în silă, gonind după o funcţie. Încolo leagă cartea de gard. Şi, pentru a avea o funcţie, trebuie să fii înrudit cu ei…”

- ”Faţă cu o asemenea privelişte - în care virtutea se consideră de unii ca nerozie, se taxează de alţii ca o crimă, în care inteligenţa şi ştiinţa sunt privite ca lucruri de prisos, sunt expuse invidiei nulităţilor şi batjocurii caracterelor uşoare, în care cuminţenia se numeşte arta de a parveni sau de-a trăi fără compensaţii din munca altora - spiritul cel mai onest ajunge la un momentul fatal, de cumpănă, în care înclină a crede că în asemenea vreme şi-n aşa generaţie însuşirile rele ale oamenilor sunt titluri de recomandaţie.

Acela care cutează a se revolta faţă de această stare de lucruri este denunţat opiniei publice ca barbar, ca antinaţional, ca reacţionar”.

- ”Elemante străine, îmbătrânite şi sterpe, s-au amestecat în poporul nostru şi joacă comedia patriotismului şi a naţioanlismului. Nevând tradiţii, patrie hotărâtă ori naţionalitate hotărâtă, au pus totuşi mâna pe statul român. Conştiinţa că ele sunt deosebite de neamul românesc nu le-a dispărut încă – ele se privesc ca o oaste biruitoare într-o ţară vrajmaşă”.

- ”Greşalele în politică sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se-mpiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se-piedică, pentru zeci de ani, viitorul ei”.

- ”Caracterul poporului este cu totul altul decât acela al populaţiunilor din oraşe din care se recrutează gevernele, gazetarii ş.a.m.d.”

- ”A sconta viitorul e lesne, iar cămătarul cel mai facil este timpul. Un copil poate avea plăcerile bărbatului, o naţiune incultă rezultateale civilizaţiei, dar cu ce scop? Cu acela al degenerării şi al stingerii timpurii, căci scontul pe care-l face timpule e mai scump decât oricare altul. Şi acest regeres este foarte mare, e un regres organic care atinge sănătatea, făptura fizică, bunul trai, bunele moravuri, cu-un cuvânt întreaga constituţie fizică şi morală a populaţiunilor noastre”.

- ”Lenea care ni se impută credem că este fabulă convertită. Dacă cineva ar cerceta starea de lucruri din Anglia în Evul Mediu, ar vedea că ţăranul englez era leneş pe cât timp condiţiile muncii erau nefavorabile; cu cât ele deveneau mai bune cu atât populaţiunea se făcea mai harnică”.

- ”Aţi comis păcatul de neiertat de care istoria vă va cere compt sever: acela de a fi zdruncinat cu desăvârşire sentimentul onestităţii între cetăţeni. Lumea v-a văzut cu mirare transformându-vă de azi pe mâine în milionari, fără să poată a-şi explica secretul acestei extraordinare schimbări”.

Constantin Rădulescu-Motru – ”Psihologia

poporului român” - 1937:

”Sufeltul românesc nu trăieşte în spiritualitatea sa proprie”

Constantin Rădulescu-Motru

- ”Despre individualismul românesc s-a vorbit adeseori. Românului nu-i place tovărăşia. El vrea să fie de capul lui, stăpân absolut la el în casă.

Totodată, n-are curajul să înceapă o muncă decât la termenele fixate prin obicei. A ieşi din rândul lumii este nu numai un risc, ci o nebunie”.

-”Nu este numaidecât un postulat al istoriei omeneşti ca toate popoarele de pe pământ să ajungă la individualismul comercial burghez. Pot fi şi alte idealuri”.

-”Românul este, prin natura sa ereditară, perseverent la lucru, cum este şi răbdător, conservator, tradiţionalist, dar această natură ereditară a lui a fost pervertită de o greşită viaţă instituţională, imitată după străini.

Neperseverenţa la lucru şi-a făcut apariţiade-abia în secolul al 19-lea, deodată cu înnoirea organizaţiei statului român.  Aceste înnoiri de organizare au deschis drum mulţimii de politicieni şi slujbaşi la stat. Pentru a-şi justifica salariile, aceştia invocau ceea ce se făcea aiurea. Aşa se face în Franţa, deci aşa trebuie să se facă şi în România”.

- ”Sufeltul românesc se adaptează la instituţiile statului său, imitate după cele din Apus, numai prin atitudini subiective şi improvizate. El nu trăieşte în spirituaslitatea sa proprie”.

- ”Numai poporul care găseşte în finalitatea sa spirituală condiţii prielnice pentru munca şi dezvoltarea sufletească a majorităţii membrilor săi, numai acela e sigur de viitor. Poporul cu finalitate spirituală corcită din diferite tipuri este un popor pierdut pentru istoiria omenirii.

Un tip de cultură, un tip de finalitatea spiritulaă nu este prin structura sa proprie superior sau inferior, ci este prin potrivirea pe care el o are cu natura sufletească a poporului. Acelaşi tip de cultură ridică sau prăbuşeşte un popor, după acordul sau dezacordul în care el stă cu sufletul său”.

- ”Sufletul industriaşului este ultimul produs al culturii moderne. În el se regăseşte întreaga fire a acestei culturi: energie intensivă, tendinţa spre dominare, nervozitatea care susţine o muncă fără preget... Este acesta un suflet simpatic? Da şi nu, după cum este criteriul moral al aceluia care răspunde”.

- ”În societăţile în care prestigiul intereselor superioare de neam şi patrie a dispărut sau nu s-a ridicat niciodată la o valoare reală, unde sentimentul ordinii sociale nu s-a impus nici prin autoritatea cultului religios, nici prin autoritatea aşezămintelor publice civile - unde domneşte credinţa că legile şi aşezămintele publice se schimbă după interesele vremelnice ale indivizilor, singurii care, în baza unui contract consimţit între ei, sunt fondatori, executori şi exploatatori ai bunurilor sociale - în asemenea societăţi nu este un teren prielnic pentru ideal. Lipseşte în mediul acestor societăţi materia primă asimilatoare, care să facă în aşa fel ca idealul să prindă rădăcini”.

Calculul drepturilor băneşti ale bătrânilor în funcţie de cotizaţia lor

Unde sunt banii de pensii?

Un concetăţean a avut curiozitatea de a face un calcul legat de relaţia dintre cotizaţia pentru pensie a unui român şi pensia efectivă perimită de el la momentul ieşirii din câmpul muncii. Autorul calculului a propus ca, de dragul demonstraţiei, să presupunem că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi  în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum. Iată calculul:
 
Gigel e un tânăr care tocmai se angajează.  Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei. Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei. 
Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel  CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460 lei. Ei, aici e buba. Gigel are  numai 28 de ani şi deja a plătit în  contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar  ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4  ani, cât e speranţa de  viaţă a bărbaţilor din  România.
Cum aşa? Păi să facem un mic calcul.  Dacă nu mă înşel pensia medie din  România e undeva pe la 750 de  lei.  Din contribuţiile date statului  până la 28 de ani, Gigel ar putea  primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor
sta undeva într-o valiză,  nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin  dobândă) o pensie medie timp  de 29.460 lei /750, 39,28 de  luni.
Adică peste 3 ani. Păi e numai  bine, tanda pe manda: iese la  pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după  cum zic statisticile,  moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui  Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu  CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de  ani. Adică 444 de luni.
Presupunând că Gigel va rămâne  toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 491 lei, 218.004  lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine.  Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură.
SI ACUM UIMIRILE SI MIRARILE MELE:
1. Unde se duc banii ăştia?
2. Ce se întâmplă cu ei?
3. Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un  salariu deosebit, orice  tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la  bătrâneţe, înainte să moară?
4. De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel?
5. Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani  pentru ca banii lui să se  ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare?
6. Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de... politichie.