Flaminia pleaca din România

Vaporul cu 14.000 de tone de otravă
la bord, părăseşte şantierul Mangalia


Potrivit prefectului judeţului Constanţa, Eugen Bola, citat de Mediafax, nava Flaminia, sub pavilion german, va părăsi Şantierului Naval Daewoo Mangalia pentru a fi decontaminată în altă ţară. La bordul vasului se află cel puţin 14.000 de tone de deşeuri periculoase.


Nava se va întoarce în România pentru reparaţii, după ce va fi golită de deşeuri şi decontaminată. Prefectul a precizat că este vorba despre o decizie economică, armatorul alegând soluţia cea mai ieftină, mai ales pentru evacuarea celor 14.000 de tone de deşeuri găsite în plus peste cele declarate şi care ar fi trebuit să se întoarcă în Germania. Astfel, în loc să ducă aceste deşeuri în Gemania cu alte mijloace de transport, a ales să mute nava cu totul.

Eugen Bola a spus că, până în prezent, de pe navă au fost descărcate puţin peste 2.000 de tone de deşeuri, "pentru că s-a acordat o atenţie sporită măsurilor de securitate în muncă şi s-a lucrat într-un ritm mai puţin alert". Este vorba despre deşeu matalic, care rămâne în România pentru valorificare."Nu este absolut nicio problemă, nici cu deşeurile, nici cu şlamul", a mai spus prefectul Bola.

Nava portcontainer MSC Flaminia, sub pavilion german, a acostat, în luna mai, în Portul Constanţa, aşteptând aprobări de la autorităţile române pentru a fi decontaminată de deşeuri periculoase şi reparată la Şantierul Maval Daewoo din Mangalia, după ce a luat foc în largul Oceanului Atlantic, în 2012.

Autorităţile române au dat aviz pentru gestionarea a 9.000 de tone de deşeuri care se aflau pe vas, dar nu a avizat gestionarea altor 14.000 de tone de deşeuri pe care le-a declarat ”import ilegal” şi care vor trebui preluate de statul german.

Cum sunt păcăliţi românii din 2008 încoace:

«Factura de gaze, umflată cu 24%»


Scumpirea recentă a gazelor naturale e o altă piatră de moară legată de gâtul românului care oricum era prădat la drumul mare la adăpostul unor formule de calcul ale Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Senatorul PPDD Haralambie Vochiţoiu a dezvăluit  că, doar din pix şi din eroarea metrologică a contoarelor, consumatorii plătesc lunar cu aproape un sfert mai mult la factura de gaze!

Din 2008, românii nu mai plătesc volumul de gaze naturale consumat, ci energia electrică rezultată prin echivalare din acel consum. Cu alte cuvinte, gazul nu este vândut către populaţie la metru cub, ci la kilowatt - conform unei directive europene.

Adică este transformat gazul în energie calorică, apoi căldura este transformată în energie electrică. Numai că, susţine senatorul Haralambie Vochiţoiu, în spatele acestor formule de calcul stă, de fapt, o furăciune de 24 la sută la fiecare factură emisă.

“Metodologia europeană de calcul stabileşte însă ca etalon pentru conversia volum/putere energetică, temperatura de zero grade Celsius. ANRE a stabilit etalonul la 15 grade, inducând un volum mai mare de gaz luat în calcul la plată şi umflând astfel facturile cu peste 9%. Apoi, se ia în calcul puterea calorică a gazului (cantitatea de căldură pe care o degajă), tot la 15 grade - când gazul nu are însă o ardere prea bună - şi nu la 25 de grade, adică puterea optim măsurată admisă de UE. În acest fel, românul este «prăjit» cu încă 12% la factură! Restul de procente umflate de până la 24% provine din eroarea metrologică a contoarelor. Soluţia ca lucrurile să intre în normal este introducerea aceleiaşi unităţi de măsură atât la consum, cât şi la plată. Acum e doar la consum”, a spus senatorul Vochiţoiu.

El a trimis o interpelare mai marilor de la ANRE de la care aşteaptă răspuns şi, în funcţie de acesta, va înainta o propunere legislativă pe această temă, în toamna acestui an.

 

Importăm gaz la metru cub şi îl vindem la kilowatt

“Problema noului mod de calcul a fost pusă în anul 2007, după intrarea noastră în UE. La vremea respectivă eu m-am opus noului calcul, pentru că nu se poate măsura volumul decât cu unitate de măsură pentru volum, nu pentru electricitate. Noi importăm gaz la metru cub. Atunci de ce îl vindem la kilowatt?!”, a explicat profesor univ. Dr. Gheorghe Buliga (foto), fost şef al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale şi vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale.

La 12 ani de la atentatele din New York,

TURNURILE GEMENE 

prăbuşite continuă să facă victime

New York, 11 septembrie 2001

Un fenomen straniu are loc în Statele Unite la 12 ani de la atentatele de la World Trade Center din New York: mii de persoane suferă de boli incurabile din cauza prafului inhalat atunci. Românca Lucia Dutchievici a decedat anul acesta, din cauza acelui praf.

Soţii Dutchievici, 2008

Soţii Dutchevici şi fata lor, Silvia, în 2013

Lucia, fostă stewardesă în România, lucra la o firmă din New York, aflată la 300 m de World Trade Center. Mihai, fost judecător în Bucureşti, ajunsese poliţist la NYPD, al cărui sediu se afla la 200 de metri de turnurile gemene. “Practic, am fost martorii evenimentului.  

Mihai Dutchievici

Am auzit de la colegii mei că în interiorul clădirilor prăbuşite existau nişte depozite secrete cu substanţe toxice şi că praful turnurilor gemene conţinea substanţe otrăvitoare, dar atunci nu am dat atenţie acestei informaţii. Am fost mulţumiţi că am scăpat cu bine. Însă după câţiva ani, Lucia s-a îmbolnăvit de atrofie de cerebel, o boală foarte rară, care, de obicei, este de natură genetică - dar nu şi în cazul ei. Am făcut toate investigaţiile şi a rezultat că boala avea origine necunoscută. Atunci mi-am reamintit de problema cu praful şi am aflat că mulţi s-au îmbolnăvit. Eu nu am păţit nimic, deşi am fost mai expus decât ea”, a spus Mihai Dutchievici. Lucia s-a luptat cu boala necruţătoare timp de cinci ani. Din păcate, a decedat în cursul acestui an.


În SUA e scandal pe această temă

Potrivit New York Daily News, 1.140 dintre cei care au răspuns la apelurile de ajutor din acele zile infernale au fost diagnosticaţi, în ultima lună, cu cancer, medicii explicând că toxinele inhalate în timpul operaţiunilor de salvare sunt de vină pentru boală. Până în prezent, 156 de salvatori au fost diagnosticaţi cu cancer de piele nemelanomatos, 117, cu melanom malign, 112, cu limfomul non-Hodgkin şi mulţi alţii cu leucemie sau cancer la plămâni, rinichi, vezică, sâni sau colon. Într-un raport predat în urmă cu trei luni, administraţia americană a respins orice legătură între expunerea la acel praf şi numeroasele cazuri de cancer în rândul pom-pierilor şi poliţiştilor newyorkezi. Autorităţile refuză, prin urmare, să deconteze costul tratamentelor pentru aceste cancere, provocând un sentiment puternic de furie în rândul salvatorilor.

 

 Tragedia a continuat cu o ţeapă imobiliară în Bucureşti

“Aveam un apartament în Bucureşti şi, după anul 2000, am făcut o procură pentru un fin al nostru să îl vândă, dacă poate. Anul acesta, după ce soţia a decedat, am aflat că apartamentul fusese vândut încă din 2010, iar finul meu a cheltuit banii pe ascuns. L-am întrebat cum a putut să facă aşa ceva, şi mi-a răspuns că pot să îi fac dosar penal, că va sta puţin în puşcărie şi va ieşi, dar nu îmi va da nici un ban. Astfel, pentru mine, tragedia din New York a continuat cu o ţeapă în Bucureşti”, a adăugat Mihai Dutchievici.

sorin golea

           Epilog în mişcare

adevărul nu are tată şi mamă

în limba română,

are doar zâmbet –

melancolia fiind aceeaşi, eu, 
altul:

un pic mai bătrân.

Vasile Pavelcu

Elogiul prostiei - psihologie aplicată la viaţa cotidiană

Vasile Pavelcu (1900 - 1991) psiholog, profesor la Universitatea din Iaşi, membru al Academiei Române. Iată câteva idei din volumul "Elogiul prostiei - psihologie aplicată la viaţa cotidiană".

- Este o certitudine faptul că apariţia vieţii, apreciată la aproximativ patru miliarde de ani în urmă, reprezintă un pas hotărâtor spre autonomia celulei sau a protocelulei faţă de mediu, un salt spre independenţă a sistemului vital faţă de sistemele fizico-chimice.

- Este demn de reţinut interpretarea lui John Hughlings Jackson (1967), după care un centru superior îl reprezintă pe cel inferior, astfel că, de exemplu, al treilea strat superior al centrilor motori este re-re-reprezentativ al regiunilor inferioare. Am putea spune, de exemplu, că termenul de "foame intelectuală" nu este o simplă metaforă, ci re-prezintă fondul primar al foamei biologice, după cum şi aciditatea psihică are ca fond comun pe cea gastrică sau căldura sufletească pe cea fizică şi fiziologică.

- Ansamblul, totalitatea,  nu este o sumă de elemente, ci un întreg, cu proprietăţi diferite de cele ale elementelor. Suntem îndreptăţiţi să credem că tocmai aceste noi proprietăţi ale întregului exercită controlul şi o acţiune coercitivă asupra elementelor.

- Profanul încă nu a ajuns la conştiinţa că un suflet echilibrat preţuieşte mai mult decât toate bunurile vieţii. Perceptele antice, conţinând adevărul asupra fericirii în noi, au rămas închise în cărţi vechi şi din când în când sunt etalate în faţa copiilor.

- Corpul este o conştiinţă depăşită şi degradată, după cum spiritul ar fi corp în formare, avangarda corpului.

- Viitorul preexistă în prezentul nostru sub formă de impulsiune, de anticipare vagă şi semiconştientă. Inconştientul abisal este o rămăşiţă a conştiinţei de ieri; cel periferic este un fost conştient, momentan nefolositor sau dăunător; inconştientul temporal este o anticipare a conştientului de mâine; el este un preconştient.

- Se poate spune că într-o anumită măsură trecutul nu ne este dat, ci este şi el creat a un anumit trecut, al nostru, potrivit cu structura personalităţii noastre.

- Modurile de inconştient se pot concepe tridimensional: a) inconştientul abisal (subconştient propriu-zis) a fost conştient, dar nu mai poate deveni conştient decât în împrejurări excepţionale şi sub o formă deformată; b) inconştientul periferic sau extraconştient (latent şi disociat) a fost conştient şi poate deveni conştient; c) inconştientul temporal, sau preconştient, a fost conştient şi poate reveni în conştient sub forma de amintiri pierzând actualitatea; d) forma de inconştient al destinului, care n-a fost niciodată conştient, dar tinde spre conştiinţă.

- Sub raport evolutiv, conştiinţa primitivă este inconştient faţă de conştiinţa de astăzi, care va deveni probabil inconştient într-o conştiinţă de mâine.

- Sensul înţelesului nu se află nici numai în obiect, nici în concept, nici în cuvânt; înţelesul reflectă natura fiecărui termen şi rezultă din relaţia dintre aceste elemente.

- Inteligenţa se întemeiază pe sentiment. Sentimentul stă la baza eului, constituie nucleul, germenele persoanlităţii.

- Categoria afectivă ne apare într-o lumină cu totul diferită de ceea cu care eram obişnuiţi. Este posibil chiar ca ea să dispară cu timpul din vocabularul psihologic. Cuvântul emoţie începe să fie scris cu ghilimele şi să fie tratat cu acelaşi dispreţ ca şi instinctul.

- Sunt patru emoţii fundamentale: mânia, frica, tristeţea, bucuria. Ele sunt precedate de o emoţie preliminară şi nediferenţiată, emoţia-şoc.

-Noi nu putem ieşi din limitele conştiinţei noastre individuale, nu putem cunoaşte şi înţelege ceea ce nu este eu; dacă nu am recurge la o garanţie de natură divină, sau la o noţiune de natură metaforică şi transcendentă, o conştiinţă în genere, eu absolut şi altele, am fi siliţi să ne închidem în carapacea solipsismului, într-o monadă fără nici o fereastră în afară, într-o celulă, emetic închisă, a unui eu solitar şi de nepătruns.

- Maximum de autonomie şi independenţă este şi gradul cel mai înalt de responsabilitate şi conştiinţă de altul.

Iată ce înseamnă versul eminescian "De la Nistru pân' la Tisa"

Harta României Legionare are graniţele vestice pe Tisa

Deci...

Platon, Republica:

"Sufletul este nemuritor"

"- Dreptatea este un element care nu reglează faţa exterioară a omului, ci pe cea interioară, fiinţa sa reală şi ceea ce îl priveşte cu adevărat.

- Oamenii nu primesc de bună voie să fie lipsiţi de opinia adevărată. Când acest lucru se întâmplă, înseamnă că au fost jefuiţi, vrăjiţi sau siliţi. Prin jefuiţi înţeleg că sunt convinşi să-şi schimbe opinia ori o uită, deoarece în primul caz argumentaţia, iar în al doilea caz timpul îi jefuiesc de opinii fără ştirea lor. Prin siliţi vreau să spun că o boală ori o suferinţă îi face să-şi schimbe opinia. Când spun vrăjiţi îi descriu pe cei care-şi schimbă opinia fie fermecaţi de plăcere, fie îngroziţi de teamă sau altceva.

- Despre constituţii: Primele sunt constituţiile cretană şi spartană (timarhia, meritocraţia iubitoare de onoruri), lăudate de mulţi. Cel de-al doilea tip se numeşte oligarhie, care e lăudată mai puţin, ca fiind o constituţie cu numeroase rele. După aceasta urmează democraţie, opusă celei de dinaintea ei ; la sfârşit tirania cea straşnică, departe de toate celelalte, cea mai cumplită boală de care poate suferi o cetate.

- Democraţie ia naştere atunci când săracii înving, ucid câţiva membrii ai taberei celeilalte şi pe alţii îi alungă, după care împart egal cetăţenia şi puterea, iar dregătoriile se împart prin tragere la sorţi. Cetatea este plină de libertate, inclusiv de libertatea cuvântului şi oamenii pot să facă ce vor. Ce urmează: sfiala ovor numi prostie, cumpătarea o vor numi laşitate, moderaţia şi cheltuiala măsurată devin semne de grosolănie şi lipsă d egust. Apoi, violenţele devin bună creştere, anarhia e libertate, desfrânarea – mărinimie, iar necuviinţa – vitejie. Dascălul începe să se teamă de elev, elevii încep să-şi dispreţuiască dascălii, cei vârstnici fac loc celor tineri şi se foiesc neîncetat purtându-se ei înşişi ca nişte tineri de teamă să nu fie socotiţi neplăcuţi ori despotici. Femeile devin egale cu bărbaţii, iar animalele domestice sunt libere şi în largul lor, căţelele fiind deopotrivă cu stăpânele; acesta este începutul tiraniei, căci tirania ia naştere din democraţie, aşa cum democraţie ia naştere din oligarhie.

- Aceşti mercenari pe care poporul îi numeşte sofişti, conformându-se în folosirea instinctului animal, numind bun ceea ce îl bucură şi rău ceea ce îl deranjează, fără să-şi poată legitima astfel aceste categorii numind bun şi drept ceea ce este necesar, pentru că nu au văzut şi nu sunt capabili să demonstreze altora măsura în care diferă, în realitate, firea celor necesare de cea a binelui.

- Dispreţul faţă de legi se strecoară uşor, fără să-ţi dai seama, în moravuri şi în obişnuinţe; de acolo iese mai puternic şi trece în relaţiile spciale, din acestea se îndreaptă către legi şi constituţii cu multă insolenţă, până ce bulversează totul atât pentru individ cât şi la nivelul statului.

- Majoritatea oamenilor confundă Binele cu plăcerea, iar cei mai rafinaţi spun că este cunoaştere.

- Un copil crescut în mijlocul bogaţilor, într-o familie nobilă şi numeroasă, printre nenumăraţi lăudători, realizează, odată devenit bărbat, că nu este fiul celor care îşi spun părinţii săi, fără a-şi putea găsi adevăraţii părinţi.

- Oriunde vezi cerşetori într-o cetate, poţi fi sigur că nu departe stau ascunşi hoţii, jefuitorii, blasfemiatorii şi artizanii fărădelegilor de tot felul. Motivul pentru care apar astfel de făpturi constă în lipsa de educaţie, proasta înrâurile şi o constituţie rea a cetăţii.

- Bogăţia şi sărăcia duc la pierzanie, deoarece una dă naştere luxului, lenei şi doruinţei de nou, în timp ce cealaltă aduce zgârcenia şi incapacitatea de a munci bine.

- Răul duce la lăcomie, iar lăcomia la război.

- Răutatea nu poate ajunge niciodată să cunoască virtutea ori să se cunoască pe sine, însă virtutea educată prin fire va dobândi cu timpul atât cunoaşterea de sine cât şi cunoaşterea răutăţii.

- Elanul dat de educaţie determină tot ceea ce urmează.

- Nu ar avea rost să dăm reguli unor oameni cinstiţi, ei vor găsi cu uşuirinţă reglementările care trebuie stabilite.

- Cel care omoară un om din greşeală comite o greşeală nai mică decât cel ce se face vinovat de înşelăciune în privinţa legilor frumoase, bune şi drepte.

- Sufletele cele mai bine dotate, atunci când primesc o educaţie proastă, devin deosebit de rele. Marile crime şi răutatea pură nu vin dintr-o fire mediocră, ci dintr-una viguroasă de la natură. Un suflet slab nu face lucruri măreţe, fie în bine, fie în rău.

- Să le dăm adolescenţilor şi copiilor o educaţie şi o cultură potrivite. Apoi, când ajung la vârsta la care sufletul este matur, să întărim exerciţiile care îi sunt proprii. Când forţele lor scad şi a trecut vremea treburilor politice şi militare, lăsaţi liberi pe câmpul sacru, să ducă pe pământ o viaţă fericită şi, după moarte, să încoroneze de pe lunmea cealaltă viaţa pe care au dus-o aici, printr-un destin demn de ea.

- Organul sufletului trebuie păstrat mai presus decât ochii, deoarece numai cu ajutorul său putem vedea adevărul.

- Sufletul este nemuritor. Răul este ceea ce distruge, iar binele este ceea ce păstrează. Mai există ceva, care e neutru,nici bine, nici rău.

- Putem să ne salvăm dacă vom trece în siguranţă Râul Uitării, fără să ne pătăm sufletul.

- Am coborât ieri din Pireu, cu Glaucon, fiul lui Ariston, ca să aduc cuvenita cinstire zeiţei (Bendis, zeiţa tracică preluată de atenieni) şi în acelaşi timp voiam să văd cum or să rânduiască sărbătoarea, întrucât era pentru prima oară când o ţineau. Am găsit că procesiunea alor noşti a fost frumoasă, dar a tracilor a apărut cam la fel de strălucită. Ne-am făcut atunci rugăciunile, apoi am privit spectacolul şi în cele din urmă am pornit-o spre cetate. (De unde poate fi trasă concluzia că pe vremea când a scris Republica, grecii lui Platon trăiau în apropierea tracilor, la Pireu, doar că grecii locuiau <în cetate>)".

Ministerul Mediului a propus o metodă inedită pentru inventarierea animalelor sălbatice din păduri!

Vânătorii vor număra cerbii cu mătura

Proiectul noilor instrucţiuni pentru estimarea efectivelor de vânat prevede ca vânătorii să măture urmele cerbilor cu o zi înainte de a începe numărătoarea. De asemenea, ei trebuie să afle numărul şi sexul sălbăticiunilor care au murit peste iarnă şi, cel mai greu de făcut, să nu piardă vânatul din ochi nici o clipă.

În fiecare an, înainte de topirea ultimei zăpezi, administratorii de fonduri de vânătoare, în majoritatea cazurilor vânători, trebuie să numere efectivele de animale sălbatice pe care le au în teritoriu. Până acum, această numărătoare se făcea conform unor standarde simple şi eficiente.

De anul viitor însă, Ministerul Mediului vrea să le modifice, iar proiectul noilor instrucţiuni pentru estimarea efectivelor de faună cinegetică a ajuns pe mâna Asociaţiei Generale a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (AGVPS), care au postat pe site-ul propriu câteva observaţii pline de umor.

Cel mai hazliu e articolul 15, unde se spune că vânătorii trebuie să parcurgă traseele animalelor şi să şteargă urmele cerbilor cu o zi înainte de evaluare - desigur, cu mătura, cu ce altceva? - pentru a avea, zice emitentul proiectului, o viziune clară a urmelor proaspete ale animalelor a doua zi.

«E o muncă grea şi inutilă»

Neculai Selaru

“Aceasta e o prostie, dacă ştergi urmele cu o zi înainte, a doua zi vânatul nu mai trece pe acolo pentru că simte mirosul de om. Nu trebuie să ştergi urmele - o muncă foarte grea şi inutilă - pentru că un administrator de fond de vânătoare ştie să deosebească o urmă veche de una proaspătă”, ne-a spus Nicolae Şelaru (foto), directorul AGVPS.

O altă chestiune din proiect care îi pune pe gânduri pe vânători este obligativitatea de a afla numărul şi sexul animalelor moarte peste iarnă pe terenurile lor de vânătoare. Cei implicaţi se întreabă cum se poate afla aşa ceva?

Lovitura finală e articolul 24 al proiectului: “Estimarea prin observarea vizuală continuă a indivizilor pe întreaga suprafaţă poate fi considerată singura metodă care prezintă un grad relativ ridicat de exactitate”. Adică să nu piardă vânatul din ochi nici ziua, nici noaptea. Observaţia vânătorilor: “Orice practician se poate întreba dacă ceea ce e scris este posibil? Cine să facă continuu acest lucru?"

Începe şi recensământul peştilor

Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA) pregăteşte un proiect privind numărarea peştilor din apele teritoriale ale României. Acesta are drept scop alocarea cotelor de pescuit pe 2013. Recensământul peştilor se face, de regulă, cu aparate numite electrofishing.

Acest aparat de numărat peşti este un fel de baterie electrică, cu un catod sub formă de fir şi un anod sub formă de plasă. Aparatul se pune pe umăr, ca o geantă, firul catod este târât prin apă, iar cu anodul se înaintează pe cursul râului. Practic, peştii sunt anesteziaţi prin şocul electric, ies la suprafaţă, sunt culeşi cu plasa şi puşi în recipiente speciale pentru numărare. Pentru râuri mai mari se folosesc electrofishing de putere mai mare şi “sonare” montate pe nave.

Alexandru Muşina

Simptom patriarhal

În pridvoare susură glicina,

Contabilul şef îşi iubeşte soţia,

Nu trebuie să-ţi fie teamă, nu,

Vântul de-apus n-o să ne strivească via.

Prin gârle se bălăcesc raţele comunale,

Copiii se distrează în mod organizat,

Nu, niciodată lăcustele-albastre

Nu vor năvăli peste sat.

În pridvoare susură glicina,

Noi suntem doi cireşi la umbră cumva;

Nu, nu-ţi fie teamă, - focurile

Pe dealuri nu mai ard, doamna mea.

Aristotel, Fiinţa Supremă şi Omul Fericit

Iată câteva idei extrase, prin citate, din trei scrieri ale lui Aristotel. Se spune că filosofia Stagirit

ului a fost depăşită, adică abandonată, începând cu secolul al XVIII-lea, în momentul apariţiei primelor semne ale industrializării şi ale teoriilor societăţii consumeriste. Să vedem...

Metafizica

"- Toţi oamenii au sădit în firea lor dorinţa de a cunoaşte. Dovada acestui lucru stă în plăcerea pe care le-o procură activitatea simţurilor.

- Acele fiinţe care, pe lângă simţ, mai au şi darul de a-şi aducea aminte, sunt destoinice pentru învăţătură.

- Cunoaşterea şi priceperea sunt mai degrabă apanajul ştiinţei decât al experienţei şi socotim mai învăţaţi pe oamenii de ştiinţă decât pe oamenii practici.

- Mai exacte sunt acele ştiinţe ce se întemeiază pe principiile simple decât acelea care recurg la adaosuri.

- Iubitorul de mituri este oarecum un filosof, căci mitul este născocit pe baza unor întâmplări minunate, pentru explicarea lor.

- Spunem despre om că este liber când există pentru el.

- Pitagoreicii au afirmat că există două principii.

- Există un principiu suprem şi cauzele celor existente nu sunt infinite. E peste putinţă ca de pildă carnea să ia naştere printr-un proces infinit din Pământ, Pământul din Aer, Aerul din Foc şi procesul acesta să nu se oprească niciodată.

- De vreme ce procersul devenirii înspre limita superioară nu poate merge la infinit, ar rezulta în chip necesar că nu poate fi veşnic acel prim termen de pe urma pieirii căruia a luat naştere ceva. Afară ce aceasta, există un scop final, care nu e mijloc pentru nici un  alt lucru, ci pentru care toate celelalte sunt mijloace. Acei care admit existaneţa unui proces la infinit elimină ideea Binelui. Dar nimeni nu s-ar mai apuca să întreprindă ceva dacă ar şti că nu ajunge la nici un rezultat.

- Cei ce admit procesul devenirii la infinit elimină ştinţa. Căci ştiinţa nu e posibilă până nu ajungi la ultimele părţi ce nu se pot divide.

- Cum am putea cunoaşte principiile dacă ele nu stau în rapot de contarietate?

- Chiar în cele mai umile meserii, cum ar fi a dulgherului, totul se judecă după criteriul mai binelui sau mai răului, pe când în matematică nu se vorbeşte despre ceea ce este bine sau rău.

- Filosofia este ştiinţa supremă călăuzitoarea celorlate, pentru că este ştiinţa scopului şi a Binelui, căci în vederea Binelui se întâmplă toate celelalte.

- Dacă în afara lucrurilor individuale nu mai există nimic, iar ele sunt infinite ca număr, cum e posibil să dobândim o ştiinţă a ceea ce e infinit ca număr? Căci orice lucru poate fi cunoscut numai întrucât are o unitate, e identic cu sine însuşi şi are un caracter de generalitate.

- Dacă n-ar mai exista nimic în afară de ceea ce e individual, n-ar mai exista nimic veşnic, nici nemişcat, căci toate lucrurile sensibile sunt în mişcare. Dar dacă nu exista nimic veşnic, nu mai poate să aibă loc vreo devenire, căci tebuie să fie ceva care devine şi din care se devine, iar ultimul termen al seriei trebuie să fie ceva nedevenit, la care procesul acesta ia un sfârşit. Dar, dacă există devenire şi mişcare, aceste două procese trebuie să aibă un capăt. Căci nu există nici o mişcare care să fie fără sfârşit, ci fiecare are un scop şi este peste putinţă să ia naştere un lucru a cărui naştere este imposibilă, iar ce a luat naştere trebuie să existe atunci când a luat sfârşit procesul devenirii.

- Fiinţa posedă proprietăţile ei particulare, iar datoria filosofului constă tocmai în a descoperi adevărul cu privire la ele.

- În cadrul celor existente mai există şi o anume substanţă independentă, căreia nu-i revine absolut deloc nici atributul mişcării, nici acela al pieirii sau al naşterii.

- Când un lucru piere, trebuie să rămână din el ceva existent şi, când ia naştere ceva, trebuie să existe ceva din care să ia naştere şi datorită căruia el e produs.

- Este ceva care veşnic pune în mişcare ceea ce se mişcă, iar Primul motor este el însuşi în mişcare.

- Perfect se numeşte lucrul din afara căruia nu se mai poate lua nici o părticică spre a i-o adăuga. Se mai numesc perfecte lucrurile ce şi-au atins scopul efectiv.

- Dacă există undeva elementul divin, el nu poate fi decât într-o astfel de fire nemişcătoare şi separată.

- Dacă există o substanţă nemişcată, ştiinţa ce se ocupă cu aceasta trebuie să fie anterioară, şi ea trebuie să constitiue filosofia primă, care este şi universală, întrucât e primă. Iar obiectul ei va fi de a trata Fiinţa ca fiind, totodată în esenţa sa, cât şi despre atributele care-i revin în calitatea ei de fiinţă.

- Numesc materie ceea ce prin sine însuşi nu e ceva determinat, nici o cantitate oarecare, nici nu are vreunul din predicatele prin care e determinată fiinţa. Ea e ceva despre care se afirmă toate aceste predicate, dar care e dincolo de ele toate. Celelalte categorii, toate afară de cea a substanţei, formează predicate ale substanţei, iar substanţa ea însăşi e un predicat al materiei. Aşa că ultimul substrat în sine nu e ceva determinat, nici o cantitate, nici altceva. El nu va consta nici măcar în negaţia acestor determinări, căci chiar aceste negaţii nu îi revin decât în chip accidental.

- Esenţa permanentă a unui lucru e ceea ce fiecare lucru e socotit a fi în el însuşi.

- Forma este indivizibilă.

- Materia în sine nu poate fi cunoscută. Materia inteligibilă se găseşte în lucrurile sensibile.

- Nici un universal nu există separat, în afara obiectelor individuale.

- Silaba este ceva aparte, nu se reduce la suma elementelor sale. Se pare că acest plus ce contribuie la formarea întregului e ceva nou, nefiind el însuşi un  element, e cauza primă a existenţei lucrului.

- Prin materie înţeleg nu ceea ce este determinat în act, ci numai în putinţă.

- E cu putinţă ca dintr-o singură materie să ia naştere lucruri deosebite, datorită cauzei mişcătoare. De exemplu, din scânduri se poate face o ladă sau un pat.

- Materia proximă şi forma sunt unul şi acelaşi lucru, cu deosebirea că prima e ceva potenţial, iar cealaltă ceva actual.

- Dacă existenţa lui A este posibilă, urmează faptul de a admite că existenţa lui A nu atrage după sine nicio imposibilitate. Atunci B trebuie să existe neapărat.

- Actule este anterior potenţei. Pentru a trece de la un lucru potenţial la un lucru actual este nevoie întotdeuna de un lucru care există deja în act. Omul actualizat provine dintr-un om.

- Orice tendinţă spre mişcare presupune o mişcare ce s-a realizat deja.

- Actul este anterior şi pentru că tot ce devine tinde spre principiul şi scopul său, căci principiul este cauza finală, iar devenirea are loc în vederea unui scop. Dar scopul este actul şi în vederea actului îşi capătă un lucru potenţa.

- Dacă există vreun lucru care de la natură are în sine primul principiu al primului fel de mişcare, vreau să zic mişcarea locală de natură circulară, acest lucru este prima dintre toate mărimile care constituie o unitate.

- Unul este principiul numărului ca număr.

- Unitatea este indivizibilă în mod absolut.

- Contrarietatea primă este posesiunea şi privaţiunea.

- Socotim ceva ca fiind întrucât fiinţează.

- E absurd să cauţi a judeca adevărurile după lucrurile materiale ce se schimbă întruna şi nu stăruie niciodată în aceeaşi stare; când cauţi adevărul trebuie să te bizui pe cele ce rămân pururea aceleaşi şi nu suferă nicio schimbare.

- Nu există mişcare în afara lucrului.

- Subiectul nu se confundă cu atributele sale.

- Trecerea în act a lucrului în potenţă constituie mişcarea.

- Infinitul nu poate exista ca act.

- Finitul e distrus de infinit.

- Ultima materie aparţine de ceea ce e substanţă în cel mai înalt grad.

- Există o substanţă veşnică ce nu e supusă mişcării.

- Ca mişcare continuă, nu există decât mişcarea în spaţiu şi anume cea circulară.

- Trebuie să existe un principiu de aşa fel încât substanţa lui să constea în a fi necurmat în act. Aceste substanţe rebuie să fie neapărat veşnice, imateriale, mai presus de oricare altele.

- Cauza finală imprimă o mişcare în acelaşi fel în care obiectul iubirii pune în mişcare pe cel care iubeşte.

- La Principiu activitatea se confundă cu fericirea sa.

- Gândirea în sine are ca obiect Binele cel mai pur. Astfel, Gândirea se gândeşte pe sine însăşi prin participare la inteligibil, căci ea însăşi devine inteligibilă, intrând în atingere cu obiectul său şi cugetându-l, astfel că intelectul şi inteligibilul se confundă devenind identice. Căci receptaculul inteligibilului şi al substanţei este gândirea, care, manifestându-se în act, posedă inteligibilul. Aşa că elementul divin pe care pare să-l cuprindă intelectul aparţine mai degrabă Primului Mişcător nemişcat, iar actul de contemplare este cea mai mare şi cea mai pură fericire.

- Există o substanţă veşnică, nemişcată şi despărţită de cele sensibile. Ea poate să producă o mişcare pentru un timp infinit, dar se ştie că nici un lucru finit nu poate avea o putere infinită. Dar orice mărime este sau finită, sau infinită. Substanţa în discuţie nu poate să aibă o mărime finită, dar ea nu poate avea nici o întindere infinită, pentru că o astfel de întindere nu există. Totuşi, substanţa veşnică nu poate fi nici accesibilă vreunei modificări sau schimbări, pentru că toate celelalte mişcări provin din mişcarea locală.

- Mintea omenească îşi găseşte satisfacţia supremă în contemplarea întregului; aceeaşi atitudine are şi Inteligenţa divină, care se gândeşte pe ea însăţi în vecii vecilor.

- Lumea e alcătuită aşa încât totul este rânduit în vederea unui scop.

- Contrariile nu se influenţează direct unele pe altele. Există un al treilea element.

- Nu poate exista o ştiinţă a lucrurilor care sunt într-un veşnic flux.

- Obiectele matematice nu au o existenţă separată de lucruile sensibile şi nu ele sunt principiile Fiinţei."

Etica Nicomahică

"- Superioritatea absolută o are cel ce gândeşte totul cu propria minte.

- Binele nu este bine pentru că e etern, ci pentru că este pur şi simplu.

- Există două feluri de bine: pentru sine, şi intermediare pentru obţinerea celor dintâi.

- Fericirea este binele pentru sine cel mai desăvârşit.

- Binele specific uman este activitatea sufletului în acord cu virtutea cea mai desăvârşită de-a lungul întregii vieţi.

- Scopuri sunt considerate actele sufleteşti (unele), iar nu cele exterioare.

- Fericirea are nevoie de o prosperitate exterioară, de societate.

- Fericirea face parte din realităţile divine.

- Scopul artei politice este cel mai elevat, ea fiind cea care depune maxima stăruinţă în a face din cetăţeni oameni de valoare, obişnuindu-i să practice binele.

- Animalele nu pot fi fericite. Copii nu pot fi fericiţi. Ei nu practică virtutea.

- Virtuosul suportă demn vicisitudinile sorţii.

- Virtuţiile dianoetice sunt: înţelepciunea speculativă, inteligenţa, înţelepciunea practică.

- Virtuţiile etice sunt: generozitatea sau moderaţia.

- Virtuţiile dianoetice se dezvoltă prin învăţătură; cele etice prin experienţă.

- Virtuţiile nu apar în noi în mod natural, nici împotriva naturii, ci ne-am născut cu aptitudinea de a la primi, pentru a le perfecţiona prin deprindere.

- Răul ţine de domeniul infinitului, binele de cel al limitatului.

- Doar într-un fel poţi fi bun, rău în nenumărate feluri.

- Virtutea o dobândim voluntar, determinată de raţiune.

- Omul superior se distinge de mulţime.

- Omul grandorii sufleteşti este acela care, apreciindu-se pe sine ca fiind demn de lucruri mari, este cu adevărat demn de ele.

- Valoarea este privită ca raportându-se la bunurile exterioare. Cel mai înalt dintre aceste bunuri este cel acordat divinităţii; onoarea, dintre bunurile exterioare, este cel mai înalt.

- Drept însemană legalitate şi egalitate. Nedrept însemană ilegalitate şi inegalitate.

- Nomos este o convenţie care duce la numisma, care este banul.

- Virtutea unui lucru este aptitudinea de a-şi îndeplini funcţia proprie.

- Modalităţile prin care sufletul enunţă adevărul sub forma de afirmaţie sau negaţie sunt cinci: arta, ştiinţa, înţelepciunea, practica, înţelepciunea speculativă şi intelectul intuitiv.

- Natura noastră nu este simplă, ci include şi un al doilea element, diferit de primul, în virtutea căruia suntem fiinţe coruptibile, astfel încât dacă unul dintre aceste elemente se află în activitate, acesta este, din perspectiva celuilalt element, contrară naturii.

- Dacă ar exista o fiinţă cu natură simplă, aceeaşi activitate ar fi pentru ea totuna cu cea mai plăcută. Din această cauză divinitatea se bucură etern de o unică şi simplă plăcere, căci există nu numai o activitate a mişcării, ci şi una a imobilităţii, şi plăcerea constă mai mult în stabilitate decât în mişcare.

- Natura care are nevoie de schimbare este rea, ea nefiind bună pentru că nu este simplă.

- Acolo unde exista raporturi de justiţie, există şi raporturi de prietenie, dacă omul este om. În regimurile democratice relaţiile de prietenie ocupă un loc de importanţă maximă; în tiranii prietennia este neînsemnată.

- Faptul de a exista reprezintă pentru virtuos un bine. El tinde să rămână ceea ce este, în sensul de a nu-şi depăşi limitele propriei naturi.

- Prietenul este un al doilea eu.

- Numai prin virtute te împaci cu tine însuţi, şi cu alter ego.

- Fiecare dintre noi este propriul său intelect.

- Omul este o fiinţă socială, destinată prin natură vieţii în comun.

- Fericirea este o activitate, deci o devenire, nu un dat imanent.

- Determinarea ţine de natura binelui.

- Poate chiar şi în fiinţele inferioare există un princiupiu natural bun, superior faţă de ceea ce sunt ele în sine, care tinde spre binele ce le este propriu.

- Conformă cu virtutea este o viaţă ce presupune eforturi serioase şi nu una petrecută în joc.

- Activitatea contemplativă constituie fericirea perfectă a omului.

- Omul trebuie să se imortalizeze pe sine trăind în conformitate cu elementul cel mai elevat din el, adică intelectul.

- Virtutea intelectuală are nevoie de bunuri exterioare în mai mică măsură decât virtutea etică.

- Activitatea divinităţii, prin excelenţă fericită, nu poate fi decât contemplativă.

- Caracterul trebuie să aibă o anumită predispoziţie spre virtute.

- Fericirea este legată de viaţa terestră."

Politica

"- La om, ca şi la celelalte vietăţi şi plante, există o dorinţă firească de a lăsa după ei o altă fiinţă asemănătoare lui.

- Statul este o instituţie naturală şi omul prin natura sa e o fiinţă socială, pe când antisocialul prin natură, nu datorită unor împrejurări ocazionale, este ori un supraom, ori o fiară.

- Statul este anterior familiei şi fiecăruia dintre noi; căci corpul trebuie să existe înainte de organe.

- După cum omul, în perfecţiunea sa, este cea mai nobilă dintre fiinţe, totastfel, lipsit de lege şi dreptate, este cea mai rea dintre toate.

- Este contra naturii a stăpâneşti sclavi; căci numai prin lege devine cineva sclav ori este liber, iar prin natură nu se deosebesc întru nimic; aşadar orânduirea aceasta nu se întemeiază pe dreptate, ci pe violenţă.

- Dacă natura nu creează nimic fără scop şi în zadar, este necesar să adnmitem că natura a făcut toate acestea pentru folosul oamenilor.

- Este evident că orice avuţie trebuie să aibă o limită. Însă de fapt vedem că are loc contrariul.

- Oamenii se străduiesc numai să trăiască, nu să trăiască frumos. Dorul de viaţă fiind infinit, ei se străduiescsă strângă mijloace infinite de trai.

- Agoniseala averii din comerţ este cu drept cuvânt dispreţuită, fiindcă nu-şi ia câştigul din natură, ci de la alţii, împrumutul pe dobândă şi camătă sunt urâte cu cea mai mare dreptate, fiindcă acestea îşi scot câştigul tot din bani, şi nu le lasă destinaţia pentru care au fost creaţi.

- Regele trebuie să fie superior supuşilor săi, însă trebuie să fie din aceşlaşi neam.

- Prisosul, iar nu nevoia, face să se săvârşească crimele cele mari.

- Cei mai mulţi oameni nu trăiesc decât pentru a potoli lăcomia.

- În loc de nivelare a averilor, trebuie să se facă în aşa fel încât oamenii moderaţi din temperament să nu vrea să se îmbogăţească, iar cei răi să nu poată.

- A schimba în mod uşuratic legile în fiinţă pentru altele noi însemană a slăbi tot pe atât forţa legii.

- Cartaginezii se pricep cel mai bine să evite orice răscoală, dând poporului prilejul să se îmbogăţească prin faptul că trimit mereu o parte din el în oraşele colonizate. Acesta este un mijloc de a purifica şi de a conserva statul.

- Solon a acordat poporului partea necesară de putere, adică alegerea magistraţilor şi dreptul de a-i trage la răspundere, căci fără aceste două drepturi poporul este ori sclav, ori duşman.

- Cetăţeanul bun trebuie să reunească în persoana lui deopotrivă ştiinţa şi forţa ascultării şi guvernării; virtutea sa constă în a cunoaşte aceste două feţe ale puterii care se aplică fiinţelor libere.

- Deviaţiile Constituţiei clasice sunt tirania - pentru regalitate, oligarhia - pentru aristocraţie şi demagogia - pentru republică.

- Scopul statului este fericirea cetăţenilor, iar toate instituţiile tind să o asigure.

- Legile, trebuid să se refere la stat, sunt bune în formele de guvernare pure şi vicioase în formele de guvernare corupte.

- Binele în politică este justiţia.

- Nobilii şi oamenii liberi sunt clase foarte înrudite una cu alt pentru că nobleţea dă cetăţeni mai reali decât nenobilii.

- Virtutea socială este justiţia, iar toate celelalte urmează în mod necesar ca consecinţe ale ei.

- Toate formele de guvernământ corupte sunt contrare legilor naturale.

- Un guvern asigură cetăţenilor pe care îi guvernează bucuria fericirii celei mai perfecte pe acre o comportă condiţia lor.

- Fericirea nu poate să urmeze niciodată viciul.

- Este mai bine să trăieşti ca om liber decât ca stăpân de sclavi.

- Binele suprem este succesul doar dacă jafurile şi violenţa ar putea da vreodată binele suprem, dar presupunerea aceasta este din rădăcină falsă.

- Virtutea singură nu este de ajuns: mai trebuie puterea de a o pune în acţiune.

- A avea totul, a nu avea nevoie de nimeni, iată adevărata independenţă.

- Trei lucruri îl pot face pe un om bun şi virtuos: natura, deprinderea şi raţiunea.

- Numai omul întruneşte în fiinţa sa raţiunea cu moravurile şi cu natura.

- Este datoria legiuitorului de a-i deprinde pe cetăţeni cu virtutea cunoscând şi mijloacele de a-i conduce într-acolo şi scopul esenţial al vieţii celei mai bune.

- Legiuitorul trebuie mai ales să facă astfel încât chiar legile sale cu privire la război, cât şi la celelalte instituţii, să aibă în vedere pacea şi repausul.

- Naşterea corpului precede pe cea a sufletului.

- Educaţia copiilor trebuie să fie unul din obiectele de căpetenie ale grijii legiuitorului. Cu cât moravurile sunt mai curate, cu atât statul este mai întărit.

- Nu este un guvern bun decât acolo unde legea este respectată.

- Ceea ce trebuie mai ales cetăţii sunt fiinţe egale şi asemănătoare, calităţi care se găsesc în clasa de mijloc; tirania iese din sânul unei demagogii neînfrânate sau al unei oligarhii extreme mult mai adesea decât din sânul clasei de mijloc.

- Proprietatea mijlocie este aceea care face democraţiile mai liniştite şi mai durabile.

- Legiuitorii cei mai buni au ieşit din clasa de mijloc.

- Principiul guvernământului democratic este libertatea.

- Clasa cea mai potrivită cu sistemul democratic este cea a agricultorilor.

- Vicleşuguirle tiranilor pot găsi loc în democraţie prin destrăbălarea femeilor şi copiilor şi îngăduinţa fiecăruia de a trăi cum îi place. Mulţi oameni vor primi acest guvernământ pentru că oamenii în general vor mai degrabă un trai fără disciplină decât o viaţă înţeleaptă şi ordonată.

- Ilegalitatea sapă pe tăcute statul, după cum mici cheltuieli, repetate adesea, minează averile.

- Legile cel mai utile devin cu totul iluzorii dacă moravurile şi educaţia nu corespund principiilor politice.

- Statele cu principii diferite sunt întotdeuna duşmane între ele.

- Un principiu al tiraniei este de a-i sărăci pe supuşi. În scopul acesta au fost ridicate piremidele din Egipt şi marile lucrări, care nu au decât unul şi acelaşi scop: ocuparea statornică şi sărăcirea poporului. Tot tirania seamănă dezumanizarea şi bârfirea printre cetăţeni, înduşmănirea prietenilor, aţâţarea poporului contra claselor înalte.

- Particularitatea tiranului este să respingă pe oricine are un suflet liber şi mândru.

- Platon: Aceste tulburări, a căror rădăcină adunată cu o treime plus cinci dă două armonii, nu încep decât când numărul a fost geometriceşte ridicat la cub (5.040 de ani) deoarece natura creează atunci fiinţe vicioase şi care nu se pot prin nimic îndrepta."

Concluziile:

Universul este supus cauzalităţii, orice cauză producând un efect. Dar efectul este finalitatea cauzei, ca atare Universul este supus finalităţii. De aici rezultă cu necesitate că există o cauză primă şi un efect final. Acest efect final este fiinţa supremă, indistructibilă - adică omul care a atins fericirea totală, autocontemplarea suficientă sieşi, sinonimă cu cea a Divinităţii. Practic, vorbim despre spiritele sfinţilor...

Fericirea supremă este scopul final al existenţei omului, iar aceasta nu este un dat nativ, ci o potenţialitate care devine act atunci când omul trăieşte în conformitate cu virtutea  - răbdător, pe tot parcursul vieţii.

Drumul către virtute al unui copil trebuie ghidat, prin educaţie, de societate, familia fiind faza incipientă a societăţii. Calea virtuţiilor este netezită de stat prin aplicarea justiţiei, scopul suprem al politicii!

Statul perfect este cel democratic în care domneşte dreptatea şi în care majoritatea este formată din cetăţeni ai clasei de mijloc, de preferinţă agricultori.

Desigur, acestea sunt doar idei; nici un un om nu va atinge fericirea adevărată până nu va trece şi prin iniţiere. Iar iniţierea este cunoaştere de tip ocult, necontradictorie în raport cu cea de tip raţional şi superioară acesteia.

Românii sunt bombardaţi pe Internet cu oferte de locuri de muncă “capcană” din Occident:

Dacă speli 200.000 de dolari,

primeşti 8.500 de euro

Desigur, oferta este tentantă, dar aici trebuie adăugat şi riscul: 12 ani de puşcărie şi confiscarea bunurilor care au condus la infracţiune. De ce: vorbim de fapt despre bani murdari obţinuţi în Occident care ajung, prin “curăţare”, să finanţeze oficial crima organizată şi terorismul.

Aşa se agaţă clientul...

 Anumite firme occidentale bombardează, de vreo două luni, adresele de email ale românilor  cu ofertă de muncă ieşită din comun: contracte pentru spălare de bani

Cum se petrece tărăşenia - pentru că şi jurnaliştii sunt vânaţi cu astfel de oferte:

iniţial, primeşti pe adresa de email o invitaţie de a câştiga bani. Dacă răspunzi, ţi se trimite un text explicativ şi un contract pe două pagini din partea unei firme, în cazul nostru o bancă cipriotă. Ce ţi se cere, dacă semnezi contractul? Trebuie să pui la dispoziţia angajatorului un cont bancar pe numele tău, în care să primeşti sume de bani, în valoare de 10.000 de dolari americani de fiecare tranşă, pe care trebuie să îi transferi prin Western Union sau MoneyGram în conturile indicate de angajator. Vei face între 3 şi 5 transferuri săptămânal. În schimb, ţi se promite un salariu de 2.500 de euro pe lună şi un bonus de 4% din sumele tranzacţionate.

Riscul este doar de

12 ani de puşcărie

Dacă facem, să zicem, 5 tranferuri săptămânale, am tranzacţiona 200.000 de dolari pe lună, pentru care am primi salariul plus un bonus de 8.000 de dolari (aproxiamtiv 6.000 de euro). Câştig total: 8.500 de euro pe lună. Angajatorul îţi va scrie, ca explicaţie, că prin acest mod de a transfera bani el nu mai plăteşte taxe de 400 de dolari de transfer, ci numai 30 de dolari. Foarte important: mesajul are un paragraf care spune că primele două săptămâni de transferuri vor fi “de probă”. Vom vedea de ce…

În fine, am transmis oferta Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB), ca să ne asigurăm dacă este totul în regulă. Bineînţeles că nu este în regulă! Este un fenomen cunoscut şi urmărit de ONPCSB, respective încercarea de folosire a persoanelor fizice, ca persoane interpuse, pentru transferul unor fonduri, în general din ţări vest europene, prin România, către alte state din estul Europei. Totul se pertece pe Internet, partenerii de “afacere” nevând niciun contact direct.

Fondurile spălate sunt folosite, în majoritatea cazurilor, pentru finanţarea crimei organizate şi terorismului. Asta însemană că cel implicat, angajatul, cum ar veni, riscă 12 ani de puşcărie şi confiscarea bunurilor prin care s-a realizat infracţiunea.

Mai mult, din datele ONPCSB “persoanele fizice din România sunt folosite pentru scurt timp, în general 10 tranzacţii”. Adică eşti folosit doar în cele două săptămâni „de probă”, în care faci traba, dar nu primeşti nici un ban, după care eşti abandonat şi rămâi doar cu riscul de a face 12 ani de puşcărie.

...Aşa este dus de nas...

...Şi aceasta este firma sub care se derulează totul

Iată cine cere autonomie pe 17.063 de kilometri părtaţi, adică Covasna, Harghita şi Mureş

Ţinutul secuiesc

are 1.665 de secui

De câţiva ani a apărut în România o sintagmă în jurul căreia s-a creat multă tevatură: “autonomia Ţinutului secuiesc”, vizând un teritoriu de 17.063 de kilometri pătraţi. Cine poate cere o asenea autonomie? Desigur, secuii… Câţi sunt ei? Aici începe partea comică: sunt a.665 de persoane.

Vicepremierul ungar Zsolt Semjen, responsabil de Politicile pentru comunităţile maghiare din străinătate, a declarat luni că etnicii maghiari care trăiesc în comunităţi largi au dreptul la autonomie teritorială. Pentru România, disputa este legată de aşa-numitul Ţinut Secuiesc. Prin această denumire se revendică, pe scurt: judeţele Covasna, 3.710 kilometri pătraţi, Harghita, 6.639 kilometri pătraţi şi Mureş, 6.714 kilometri pătraţi – în total 17.063 de kilometri pătraţi. Buun…

Conform datelor Intitutului Naţional de Statistică, la recensământul populaţiei şi al locuinţelor din 2011, s-au declarat “secui” 1.665 de persoane.

1.128.000 de cetăţeni,

minoritate pentru 1.665

În fine, aceste trei judeţe mai au, pe lângă secui, şi o populaţie de 1.128.000 de personae aparţinând altor etnii, inclusiv cea maghiară, care, în paranteză fie spus, nu poate fi asimilată secuimii, din moment ce secuimea însăşi şi-a manifestat existenţa separată prin cele 1.665 de persoane. Să dăm un exemplu: rutenii sunt o minoritate de limbă ucrainiană care se deosebeşte oficial de cea ucraineană, are o asociaţie separată şi primeşte de la bugetul de stat, pentru conservarea propriei culturii, o sumă separată faţă de minoritatea ucrainiană, deşi, repetăm, au o limbă comună.

Reluăm: dacă cei 1.665 de secui vor teritoriul mai sus menţionat, ce se va întâmpla cu restul populaţiei, de 1.128.000 de cetăţeni? Nu cumva devin “minorităţi” a unei “majorităţi” de 1.665 de persoane din “Ţinutul secuiesc”?

“Secuii de origine nemaghiară 

s-au maghiarizat…”

Vechile cronici maghiare spun că secuii sunt o populaţuie de origine hunică aşezată de Regatul Ungariei la curbura Carpaţilor pe la anul 1.200, unde, cităm din cronica lui Keza, “amestecându-se cu blackii (românii-n.r-), se spune că se folosesc de alfabetul lor” – de unde alfabetul zis “secuiesc”.

Despre originea acestei populaţii menţionăm aici o observaţie a istoricului Pál Antal Sándor, membru al Academiei Maghiare: “În decursul secolelor, secuii de origine nemaghiară s-au maghiarizat datorită sarcinilor militare (…)”. Deci au existat cândva secui de origine nemaghiară care “s-au maghiarizat”. Cărei etnii vor fi aparţinut aceştia iniţial, nu se spune…

În calitate de grăniceri, au primit iniţial drepturi speciale, pe care în timp nobilii maghiari le-au tot redus, până au izbucnit revoltele secuilor. În 1600 aceştia, supăraţi pe nobili, îl ajută pe Mihai Viteazul să realize prima unire a ţărilor române. După intrarea Transilvaniei sub influenţa austriacă, secuii au avut mai mule conflicte şi cu aceştia, în secolul al XVIII-lea, culminând cu “masacrul de la Siculeni”, care a pus capăt rezistenţei secuilor.