luni, 15 iulie 2013

Platon, Republica:



"Sufletul este nemuritor"

"- Dreptatea este un element care nu reglează faţa exterioară a omului, ci pe cea interioară, fiinţa sa reală şi ceea ce îl priveşte cu adevărat.

- Oamenii nu primesc de bună voie să fie lipsiţi de opinia adevărată. Când acest lucru se întâmplă, înseamnă că au fost jefuiţi, vrăjiţi sau siliţi. Prin jefuiţi înţeleg că sunt convinşi să-şi schimbe opinia ori o uită, deoarece în primul caz argumentaţia, iar în al doilea caz timpul îi jefuiesc de opinii fără ştirea lor. Prin siliţi vreau să spun că o boală ori o suferinţă îi face să-şi schimbe opinia. Când spun vrăjiţi îi descriu pe cei care-şi schimbă opinia fie fermecaţi de plăcere, fie îngroziţi de teamă sau altceva.

- Despre constituţii: Primele sunt constituţiile cretană şi spartană (timarhia, meritocraţia iubitoare de onoruri), lăudate de mulţi. Cel de-al doilea tip se numeşte oligarhie, care e lăudată mai puţin, ca fiind o constituţie cu numeroase rele. După aceasta urmează democraţie, opusă celei de dinaintea ei ; la sfârşit tirania cea straşnică, departe de toate celelalte, cea mai cumplită boală de care poate suferi o cetate.

- Democraţie ia naştere atunci când săracii înving, ucid câţiva membrii ai taberei celeilalte şi pe alţii îi alungă, după care împart egal cetăţenia şi puterea, iar dregătoriile se împart prin tragere la sorţi. Cetatea este plină de libertate, inclusiv de libertatea cuvântului şi oamenii pot să facă ce vor. Ce urmează: sfiala ovor numi prostie, cumpătarea o vor numi laşitate, moderaţia şi cheltuiala măsurată devin semne de grosolănie şi lipsă d egust. Apoi, violenţele devin bună creştere, anarhia e libertate, desfrânarea – mărinimie, iar necuviinţa – vitejie. Dascălul începe să se teamă de elev, elevii încep să-şi dispreţuiască dascălii, cei vârstnici fac loc celor tineri şi se foiesc neîncetat purtându-se ei înşişi ca nişte tineri de teamă să nu fie socotiţi neplăcuţi ori despotici. Femeile devin egale cu bărbaţii, iar animalele domestice sunt libere şi în largul lor, căţelele fiind deopotrivă cu stăpânele; acesta este începutul tiraniei, căci tirania ia naştere din democraţie, aşa cum democraţie ia naştere din oligarhie.

- Aceşti mercenari pe care poporul îi numeşte sofişti, conformându-se în folosirea instinctului animal, numind bun ceea ce îl bucură şi rău ceea ce îl deranjează, fără să-şi poată legitima astfel aceste categorii numind bun şi drept ceea ce este necesar, pentru că nu au văzut şi nu sunt capabili să demonstreze altora măsura în care diferă, în realitate, firea celor necesare de cea a binelui.

- Dispreţul faţă de legi se strecoară uşor, fără să-ţi dai seama, în moravuri şi în obişnuinţe; de acolo iese mai puternic şi trece în relaţiile spciale, din acestea se îndreaptă către legi şi constituţii cu multă insolenţă, până ce bulversează totul atât pentru individ cât şi la nivelul statului.

- Majoritatea oamenilor confundă Binele cu plăcerea, iar cei mai rafinaţi spun că este cunoaştere.

- Un copil crescut în mijlocul bogaţilor, într-o familie nobilă şi numeroasă, printre nenumăraţi lăudători, realizează, odată devenit bărbat, că nu este fiul celor care îşi spun părinţii săi, fără a-şi putea găsi adevăraţii părinţi.

- Oriunde vezi cerşetori într-o cetate, poţi fi sigur că nu departe stau ascunşi hoţii, jefuitorii, blasfemiatorii şi artizanii fărădelegilor de tot felul. Motivul pentru care apar astfel de făpturi constă în lipsa de educaţie, proasta înrâurile şi o constituţie rea a cetăţii.

- Bogăţia şi sărăcia duc la pierzanie, deoarece una dă naştere luxului, lenei şi doruinţei de nou, în timp ce cealaltă aduce zgârcenia şi incapacitatea de a munci bine.

- Răul duce la lăcomie, iar lăcomia la război.

- Răutatea nu poate ajunge niciodată să cunoască virtutea ori să se cunoască pe sine, însă virtutea educată prin fire va dobândi cu timpul atât cunoaşterea de sine cât şi cunoaşterea răutăţii.

- Elanul dat de educaţie determină tot ceea ce urmează.

- Nu ar avea rost să dăm reguli unor oameni cinstiţi, ei vor găsi cu uşuirinţă reglementările care trebuie stabilite.

- Cel care omoară un om din greşeală comite o greşeală nai mică decât cel ce se face vinovat de înşelăciune în privinţa legilor frumoase, bune şi drepte.

- Sufletele cele mai bine dotate, atunci când primesc o educaţie proastă, devin deosebit de rele. Marile crime şi răutatea pură nu vin dintr-o fire mediocră, ci dintr-una viguroasă de la natură. Un suflet slab nu face lucruri măreţe, fie în bine, fie în rău.

- Să le dăm adolescenţilor şi copiilor o educaţie şi o cultură potrivite. Apoi, când ajung la vârsta la care sufletul este matur, să întărim exerciţiile care îi sunt proprii. Când forţele lor scad şi a trecut vremea treburilor politice şi militare, lăsaţi liberi pe câmpul sacru, să ducă pe pământ o viaţă fericită şi, după moarte, să încoroneze de pe lunmea cealaltă viaţa pe care au dus-o aici, printr-un destin demn de ea.

- Organul sufletului trebuie păstrat mai presus decât ochii, deoarece numai cu ajutorul său putem vedea adevărul.

- Sufletul este nemuritor. Răul este ceea ce distruge, iar binele este ceea ce păstrează. Mai există ceva, care e neutru,nici bine, nici rău.

- Putem să ne salvăm dacă vom trece în siguranţă Râul Uitării, fără să ne pătăm sufletul.

- Am coborât ieri din Pireu, cu Glaucon, fiul lui Ariston, ca să aduc cuvenita cinstire zeiţei (Bendis, zeiţa tracică preluată de atenieni) şi în acelaşi timp voiam să văd cum or să rânduiască sărbătoarea, întrucât era pentru prima oară când o ţineau. Am găsit că procesiunea alor noşti a fost frumoasă, dar a tracilor a apărut cam la fel de strălucită. Ne-am făcut atunci rugăciunile, apoi am privit spectacolul şi în cele din urmă am pornit-o spre cetate. (De unde poate fi trasă concluzia că pe vremea când a scris Republica, grecii lui Platon trăiau în apropierea tracilor, la Pireu, doar că grecii locuiau <în cetate>)".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu