Cât de mult au cotribuit la bunăstarea românilor alegerile din ultimii aproape 200 de ani

 Un manual de conduită politică: „Rumânii fericiţi. Vot şi putere de la 1831 până în prezent”

În proiectul politic lansat de deputatul Ion Câmpineanu la 1838, sub numele „Act de unire și independență“, l-a inspirat pe profesorul Cristian Preda să scrie o carte plecând de la sintagma: „rumâni fericiți“.

„...a cerceta daca legile să urmează, daca tractaturile sunt respectate, daca prințul național este ales dă nație, daca scopul constituției este agiuns, daca orânduiala, dreptatea și economia domnesc în toate ramurile administrației, daca magistrații au socotință publică, dacă sumile statului sunt întrebuințate pentru binele statului, într-un cuvânt daca rumânii sunt fericiți“ - Ion Câmpineanu, Act de unire și independență.

 

Cristian Preda justifică alegerea acestui fragment pentru că acoperă firesc un întreg proiect politic, de la respectarea legilor și tratatelor, la dreptatea justiției și folosirea reală a bugetului în folos public. Analiza istoriei politice a României este subiectul volumului „Rumânii fericiți. Vot și putere de la 1831 până în prezent“, de Cristian Preda.

România a trecut prin 101 alegeri din 1831 până astăzi

Tema volumului „Rumânii fericiți. Vot și putere de la 1831 până în prezent“ este istorică, dar analizată cu instrumentele științelor politice, precizează autorul în cuvânt înainte. Cristian Preda sondeaza relația dintre vot și putere de la 1831 până în prezent, evidențiind elementele care dau sens sinuoasei istorii politico-electorale: „normalizarea“ votului, „domesticirea“ autorității și democratizarea.

Cartea este scrisă în stilul oral al expunerilor, ceea ce face să ușureze lectura, simplificând mesajul. Volumul este adresat deopotrivă politologilor și istoricilor, dar care poate foarte bine să fie luat drept un manual sau un ghid de conduită politică pentru politicienii de astăzi.

Depășind registrul comparației dintre regimul actual și cele care l-au precedat, autorul se întreabă cum se poate înţelege un regim cu o istorie atât de zbuciumată şi dacă se pot găsi răspunsuri la o serie de întrebări precum: ce sens au cele 101 alegeri organizate de la 1831 până în zilele noastre? Ce legătură poate fi între deputații „ținutași“ din Regulamentul Organic și obsesia uninominalului din anii 2000? Arderea unui Regulament considerat prorus la 1848 și preambulul Constituției de la 1952 care aplaudă victoriile URSS sunt parte a aceleiași istorii? Vidul constituțional de la 23 august 1944 și cel din decembrie 1989 sunt oare comparabile ca efect? Întâlnirile lui Ceauşescu cu cetăţenii preluau oare cevadin obedienţa cu care, pentru întâmpinarea lui Cuza în Bucureâti se poruncea „astuparea gropilor şi a besuferitului noroi„? Dar influența Palatului în vremea monarhiei și cea a Cotroceniului după 1989? De ce limbajul violent domină imaginarul campaniilor din secolul al XIX-lea până astăzi?

“Modernitatea politică în varianta românească“

Cercetătorul precizează din primul capitol că volum de faţă nu este un curs de istorie, deşi se analizează o perioadă istorică, mai exact “felul în care votul şi puterea s-au cosntruit şi s-au confruntat din 1831 până astăzi“. Astfel, sunt studiate organizarea puterilor în Constituţie şi cum interacţionează ele, cum se desfăţoară votul legal şi ce fac cetăţenii când merg la urne, cum apar fracţiunile şi partidele politice şi cum puterea este influenţată de rezultatul votului. “Relaţia dintre vot şi putere ne va ajuta să înţelegem modernitatea politică în varianta românească. Nu ne vom ocupa de stat sau de instituţii, ci doar de felul în care aleşii şi cetăţenii au trudit pentru ca, reluând frumoasa formulăa lui Câmpineanu, rumânii să fie fericiţi“, notează Cristian Preda.

Cele 12 capitole ale cărţii sunt împărţite pe perioadele definitorii pentru demersul său, începând cu Gheorghe Bibescu, Alexandru Ioan Cuza, Filip I, Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea, Ion Antonescu, Mihai I şi încheie cu Gheorghe Gheorghiu Dej, Nicolae Ceauşescu şi După 1989.

Autorul realizeaza o paralela între tensiunile dintre clasa politica şi Palatul Regal, pe de o parte, şi între clasa politică şi Palatul Cotroceni după 1989, pe de altă parte. Concluzionează evidenţiind trei repere importante care pot da un sens sinuoasei istorii politico-electorale: „normalizarea” votului, „domesticirea” autoritatii şi democratizarea. Numeroase reguli, fapte şi rezultate electorale sunt folosite pentru prima dată într-o cercetare despre politica românească modernă.

Când se reduce planul cincinal la patru ani

În perioada lui Gheorghe Gheorghiu-Dej când exemplul stahanovistului sovietic era în floare, padiunea muncii îi atinge pe toţi muncitorii. În 1952, în cinstea zilei de 7 Noiembrie dar şi a apropriatelor alegeri, apare ideea că „planul cincinal ar putea fi făcut în numai patru ani”, titra Scânteia. Alegerile din acel an au adus la urne peste zece milioane de alegători, pentru prima dată se se depăşise această cifră, cu o participare de 97,91%.

Şi pentru această epocă la fel ca şi în celelalte perioade istorice analozate, Cristian Preda se apleacă asupra ideologiei, a mecanismelor „de producere a autorităţii absolute a ideologiei” care „sunt propaganda şi cenzura”. Sub Gherghiu-Dej ziarul oficial al partidului, Scânteia, şi+a crescut tirajul de la 60.000 de exemplare (în 1945) la 700.000 (în 1950). Şi paginileabundau de elogii precum poezia lui Victor Tulbure: „Lung strungaru/ oftează-inia îi bate,/ i se luminează/ gândurile toate.// Mâna butucită/ de asprimea muncii/ tremură-ndârjită/ şi-şi mângâie pruncii.// Parcă-şi vede rumeni,/ plozii şi femeia./ Inima-i zvâcneşte/ răsfoind Scânteia.//” (Balada tovarăşului care a căzut împărţind Scânteia în ilegalitate).

Dacă cenzura este unul din elementele importante ale dispozitivului totalitar - sub Gheorghiu-Dej fiind puse sub interdicţie 2.000 de titluri de cărţi, de la Hemingway la Panait Istrati şi Eminescu – ca reacţie la emoţia colectivă apărută la aflarea morţii lui Stalin, Păstorel Teodoreanu compunea poate cel mai cunoscut catren al său: „Îl plâng pe Stalin şi vă jur/ C-am să vă spun secretul:/ Mă tem că vom pupa în cur/ Tot comitetul. //”

Vladimir Tismaneanu: „Nimeni nu cunoaşte mai bine şi mai profund decât profesorul Cristian Preda aventurile spaţiului electoral românesc din ultimele aproape două sute de ani. Înarmat cu o redutabilă cultură comparativă, atent la detalii, dar şi la semnificaţiile de lungă durată ale diverselor momente istorice explorate, autorul ne oferă un fascinant şi indispensabil manual interpretativ al vieţii politice româneşti de la debutul modernităţii democratice şi până astăzi.”