Trupul
Domnului, mutatis mutandis
(“Aşa cum
cei vii provin dintre cei morţi, şi cei morţi provin dintre cei vii”!)
Comerţul cu
Divinitatea. Se întâmplă în orice biserică, periodic, pentru a media o
întâlnire cu sacrul… În acest context, dragă cititorule, te vei fi aşezând la
rând pentru a cumpăra lumânări. Pentru tine, pentru cei “vii” dragi ţie – dar
şi pentru cei, tot dragi ţie, care s-au dus…
Desigur,
vei fi împins de la spate de cei care stau la rând; babele vor încerca să-ţi
taie faţa pentru a cumpăra lumânări înaintea ta, ca şi cum Dumnezeu ar avea de
oferit o cantitate redusă de iertare, pe care, dacă nu o prinzi înaintea
celorlalţi, nu o mai primeşti! Aşa cum, mutatis mutandis, se întâmpla pe vremea
lui Ceauşescu, când se făcea coadă la pâine – Trupul Domnului!
Scenariul
se derulează în cheia lăsată de Mark Twain în romanul “Un yankeu la curtea
regelui Arthur”, la care s-ar putea face următoarea parafrază: babele îşi dau
ochii peste cap cu silă, în cazul necunoscuţilor cărora vor să le taie faţa
(pentru a avea întâietate la ieratea divină de la ghişeul cu lumânări), au o
atitudine prietenoasă cu vecinii care s-ar afla, întâmplător, la rând, şi sunt
de o slugărnicie unsuroasă faţă de vânzătorul, sau vânzătoarea, de lumânări,
care deţine, cum ar veni, Puterea! Puterea “comerţului cu Dumnezeu”,
bineînţeles…
Dragă
cititorule, nu te supăra pe ei! Sunt mânaţi, fără să îşi dea seama, de legi şi
scopuri înscrise în fibra speciei din naştere: unitatea este mai mult decât
suma elementelor componente, iar “aşa cum cei vii provin dintre cei morţi, şi
cei morţi provin dintre cei vii”…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu