Oamenii de ştiinţă au studiat obiectele de cult şi au ajuns la o concluzie uluitoare:

«Crucea emite o radiaţie specială, care vindecă»

Vindecarea cancerului de la distanţă, prin iradierea firelor de păr de la animale bolnave, a reuşit pe cobai în proporţie de 100%. Cercetările au continuat şi, prin măsurători experimentale folosind laserul, s-a determinat că Lumea de Dincolo există, iar sufletele chiar merg acolo. Ba, mai mult: crucea radiază şi ea energii ce pot vindeca bolile!

În anii ’90, la Institutul de Oncologie din Bucureşti au demarat mai multe experimente de cercetare fundamentală, dar şi aplicată, legate de posibilitatea de a vindeca de la distanţă cancerul.

Iniţial, intenţia fizicianului Teodor Săndulescu a fost să încerce să vindece cancerul prin firele de păr recoltate de la organismele bolnave. În cadrul unui experiment, cinci şobolani au fost injectaţi subcutanat, în zona spatelui, cu celule canceroase.

După ce s-au îmbolnăvit, adică li s-au format tumori, li s-a tăiat câte un smoc de păr din blană. Fiecare smoc a fost supus, într-o incintă specială, situată la o distanţă apreciabilă de locul unde erau ţinuţi cobaii, unui flux de radiaţii electromagnetice cu o anumită lungime de undă.

În mod normal, şobolanii bolnavi mureau după 80 de zile. În cazul celor cu părul supus unor radiaţii electromagnetice cu o anumită lungime de undă, subiecţii au supravieţuit mai mulţi ani - practic, au murit de bătrâneţe. Adică s-au vindecat de cancer.

Ideea este că părul poartă informaţiile energetice ale organismului de care aparţine chiar şi după ce a fost tăiat şi dus la mare distanţă. Organismul bolnav, inclusiv părul, emite o radiaţie de o anumită lungime de undă.

Dacă părul e supus unei iradieri cu o altă lungime de undă, specifică organismului sănătos, atunci bolnavul se vindecă! De la distanţă! Ulterior, s-au făcut cercetări şi pe firele de păr uman.

E posibil să existe Lumea de Dincolo!

“Ceea ce m-a uimit a fost faptul că la toate animalele pulsiunile energetice ale părului dispar odată cu moartea organismului, dar nu acelaşi lucru se întâmplă la om. Am constatat că, după moartea biologică, calitatea informaţională a firelor studiate se păstrează ca şi când omul ar fi viu. Emisia de câmpuri informaţionale specifice corpului uman are valori extreme la părul decedaţilor după 3 zile şi 40 de zile de la deces. Să nu uităm ce se spune, că Iisus a postit în deşert timp de 40 de zile, s-a înălţat după 40 de zile, pomana morţilor se face la 40 de zile - sunt prea multe date legate de acest număr 40! Concluzia este că o- mul nu moare decât în trup şi că este foarte posibil să existe Lumea de Dincolo, care emite o anumită radiaţie”, ne-a spus fizicianul Teodor Săndulescu, cercetător în cadrul Institutului şi fost referent al Academiei de Ştiinţe Medicale.

Următorul pas a fost să verifice dacă formele geometrice au proprietăţi excepţionale.

“Prin măsurători fizice cu laser, s-a dovedit că semnul crucii este un puternic emisiv de radiaţie, o radiaţie care nu se încadrează în cele patru tipuri de forţe fundamentale: magnetic, electric, gravitaţional, nuclear. În condiţiile în care e folosită în scop de cult, crucea capătă proprietăţi benefice în plus. Crucea emite o radiaţie specială, care vindecă”, a concluzionat fizicianul Teodor Săndulescu.

Experimentele au pornit de la Samson

“«Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea, când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea…» Aceste versuri eminesciene, inspirate de povestea biblică a lui Samson şi a iubitei sale Dalila, indică faptul că puterea fizică excepţională a personajului stătea în păr. După ce a fost tuns, a rămas neputincios. Am început să studiez puterea din păr şi am ajuns la concluziile pe care vi le-am prezentat parţial!”, ne-a mai spus Teodor Săndulescu.

«Carnea josu cădea/Grâu bun se făcea»

Crucea este unul din simbolurile cele mai răspândite şi în acelaşi timp printre cele mai vechi. Ea se găseşte pictată sau scrijelită în peşterile preistoriei. A fost simbolul Fiinţei sau al Divinităţii dintotdeauna.

În Egiptul Antic, de pildă, este întâlnită adesea crucea coptă în mâna diverşilor zei egipteni reprezentaţi de oamenii acelor timpuri sau pe sarcofagele şi pereţii mormintelor. Sensul ei era acela al vieţii, mai precis, al imortalităţii.

În cultura populară a românilor, crucea este asimilată Arborelui Lumii sau Arborelui Vieţii, din care ia naştere totul. Credinţele străvechi s-au împletit la noi în mod natural cu religia creştină.

Mircea Eliade citează în “Istoria Religiilor” câteva poezii populare româneşti, în care sângele Mântuitorului produce grâu, untdelemn sfânt şi viţă-de-vie. Practic, recreează lumea sau creează o lume nouă:

“…Carnea josu cădea/Pe unde pica/Grâu bun se făcea…” sau “Cuie bătea/Sângele-i curgea,/Pe-unde picura/Vin bun se făcea…” sau “Din coastă i-au curs/Sânge şi apă /Din sânge şi apă,/Viţă-de-vie,/Din viţă-de-vie/Poamă,/Din poamă,/Vin,/Sângele Domnului pentru creştin”.

Sensul Învierii este, de fapt, creaţia, victoria Vieţii asupra Morţii, a Luminii asupra Întunericului.

Cercetarea ne-ar putea salva economia

Din 2018, România va exporta sânge artificial

 

Dr. Radu Silaghi-Dumitrescu

În toamna lui 2013, de la Cluj venea o veste senzaţională: o echipă de cercetători a reuşit să creeze în laborator sângele artificial. Apoi, odată ce surpriza a trecut, peste proiect s-a aşternut tăcerea. Conf. dr. Radu Silaghi-Dumitrescu a dezvăluit ce s-a mai întâmplat de atunci.

Echipa de cercetători de la Facultatea de Chimie şi Inginerie Chimică a Universităţii Babeş-Bolyai condusă de conf. dr. Radu Silaghi-Dumitrescu a reuşit o performanţă la care nimeni altcineva din lume n-a ajuns.

A creat sângele artificial - numit “substitut temporar de sânge” -, iar după ce vor fi făcute toate testele clinice necesare, iar formula va fi perfecţionată, oamenii de ştiinţă şi-au propus să cultive această substanţă miraculoasă în laborator, în aşa fel încât România să fie capabilă să exporte peste câţiva ani, cam prin 2018, viaţă.

Spunem viaţă, pentru că sângele artificial va putea salva oameni aflaţi în situaţii critice. Transfuziile nu vor fi condiţionate de grupa de sânge, acesta putându-se folosi pentru orice grupă.

În plus, are o durată de viaţă mult mai mare decât sângele natural, din două motive: se poate refrigera la temperaturi foarte joase - ceea ce aduce un termen de expirare practic nelimitat - şi se poate recurge la stocarea sa sub formă de praf, ceea ce ar permite depozitarea la temperatura ambiantă pe durată lungă. Prin comparaţie, sângele natural are termen de valabilitate de circa o lună, şi asta numai dacă e păstrat în condiţii optime, la circa 4 grade Celsius.

În alte ţări, armata este implicată în cercetări

Pe plan mondial există alte 10 proiecte prin care se vizează obţinerea sângelui artificial, dar acestea se bazează pe o prelucrare a celulelor roşii din sângele uman sau animal, iar unele au eşuat deja.

“Cercetători din diverse ţări încearcă de câteva decenii să producă substitute de sânge, prin mai multe metode. Câteva dintre marile armate au fost şi ele implicate în asemenea proiecte. Până acum, un singur produs, bazat pe hemoglobină, a ajuns să fie aprobat pentru uz uman limitat, în Africa de Sud şi în Rusia, după ce testele din SUA au eşuat”, a dezvăluit conf. dr. Radu Silaghi-Dumitrescu.

Cum de-au reuşit românii unde au dat greş atâţia alţii ne-a explicat tot coordonatorul proiectului: “În loc de hemoglobină umană sau animală, cum se folosesc în alte proiecte peste hotare, noi folosim hemeritrină, o proteină tot pe bază de fier, dar incoloră, care îndeplineşte funcţia hemoglobinei - transportul oxigenului - în unii viermi marini. Hemeritrina are avantajul că e mai rezistentă decât hemoglobina la agenţii chimici de stres din sângele nostru”.

«Poate fi cultivat în cantităţi nelimitate»

Procesul prin care a fost obţinut sângele artificial face posibilă cultivarea lui în cantităţi mari. Acesta este următorul pas vizat de echipa de la Cluj.

“Noi obţinem hemeritrina prin inginerie genetică, adică am introdus într-o bacterie netoxică ADN provenit din viermii marini, ca să o învăţăm să producă hemeritrină, şi astfel cultivăm bacteria şi extragem din ea proteina dorită. Ca o etapă finală a procesului, se poate recurge şi la evaporarea apei, astfel încât să rămânem cu un praf folosibil ca «sânge instant», mai uşor de depozitat şi de transportat, peste care se adaugă apă în momentul în care se doreşte folosirea lui. O şarjă de sânge poate fi obţinută în câteva zile. Produsul poate fi cultivat, prin culturi de bacterii, în cantităţi practic nelimitate”.

Iar după cultivarea “în cantităţi nelimitate” va urma, desigur, exportul. De pe urma căruia România va avea de câştigat. Conferenţiarul admite asta, dar spune că, deocamdată, nu poate estima sumele ce vor intra în vistieria ţării datorită descoperirii făcute de echipa sa. “E prea devreme”, susţine Radu Silaghi-Dumitrescu.

Va costa mai puţin decât cel natural

“Preţul unei unităţi de sânge natural era estimat acum câţiva ani, de colegii britanici, la circa 1.000 de lire streline - costuri legate doar de procesare şi de stocare, pentru că la dânşii donatorul nu primeşte recompense materiale. Nu am o estimare exactă pentru costurile noastre, dar anticipăm că vor fi mai mici decât cele ale sângelui real”, este de părere conf. dr. Radu Silaghi- Dumitrescu.

Sorin Golea

Biblioteca

rechinul

zidurilor. este o fiinţă

sexuală.

de aceea, mâncarea.

de aceea, mâncarea este

atât de plânsă întotdeuna.

maluri.

- sufletul electricităţii!

de unde? când oraşul este întunecat?!...

rechinul zidurilor.

poate e în sectorul 3; căci în

5 este un peşte

mult mai bătrân!

aproape electric!...

(lângă biblioteca

naţională!

iubirea vieţii mele!...)

(acum, că îmi dau seama:

construcţia, cea dinaintea verdelui,

nu este

prea mare!

este o fiinţă a răpitorilor,

şoimii vin

peste ape, în fiecare an, - doar voi

nu îi vedeţi -

să îşi construiască cuiburile; 
şi raţele de pe dâmboviţa

depun ouă

în locuri spre care îndrăgostiţii zâmbesc!)

Problemele reale sunt cunoscute la cel mai înalt nivel, dar... nu le pasă!

Risc ridicat de răscoală în Bucureşti

În Planul de Analiză a Riscurilor în Municipiul Bucureşti (PARMB), la capitolul trei, se vorbeşte despre potenţialele catastrofe sociale care ameninţă oraşul, determinate de incertitudini şi de sărăcie. PARMB: “Prin riscuri sociale se înţeleg evenimente majore care afectează un mare grup uman şi care au consecinţe sociale cu potenţial catastrofic sever”. Autorităţile se tem de o posibilă răscoală în Bucureşti.

Ceea ce îngrijorează este faptul că “riscul social” în Capitală este pus de specialiştii de la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă alături de cutremure, inundaţii sau epidemii, adică tensiunile acumulate în plan social sunt atât de mari, încât pot deveni catastrofale. PARMB arată că aceste tensiuni pot exploda pe stadioane, în spaţiile libere în timpul mitingurilor sau în cartierele foarte sărace în mai multe moduri.

Polii violenţei: Giuleşti Sârbi şi Ferentari

Riscul social cu potenţialul de violenţă cel mai ridicat poate apărea însă în timpul manifestărilor spontane, disparate ale unor mase de oameni cu nivel de trai redus, din zonele defavorizate ale oraşului: Ferentari, Zăbrăuţi, Prelungirea Ferentari, Giuleşti Sârbi şi Săbăreni, ca să numim doar cartierele care apar în documentul oficial. Aici se subliniază şi faptul că masele mai sus-menţionate sunt foarte uşor de manipulat, de orientat către acte de tip terorist. Concluzia: “Pu tem aprecia că, la nivelul Bucureştiului, riscul social este foarte mare”.

Trebuie să ne schimbăm percepţia asupra cuvântului "mâncărică"!

Alimentaţia cu nanotehnologie 

se experimentează în România!

Începând de anul acesta, produsele alimentare comercializate în România vor avea o inscripţie specială, dacă au ingrediente realizate prin nanotehnologii. Asta pentru că… nanotehnologiile sunt periculoase în industria alimentar

ă. De ce se pun totuşi în rafturi asemenea produse?

La finele anului trecut a fost modificat Regulamentul privind informarea consumatorului, în virtutea unei directive europene. La unul dintre capitole, normativul impune o regulă în privinţa tuturor ingredientelor prezente sub formă de “nanomateriale fabricate”: trebuie specificate în mod clar în lista ingredientelor, denumirile acestora fiind urmate de cuvântul “nano” între paranteze - (NANO).

Prin “nanomaterial fabricat” se înţelege un ingredient produs prin nanotehnologie, ce conţine unul sau mai multe elemente de dimensiuni de ordinul a 100 nanometri (un metru are un miliard de nanometri).

«Efectele pot fi devastatoare»

Normativul mai sus-menţionat avertizează: “Nanomaterialele oferă oportunităţi tehnice şi comerciale, însă pot prezenta riscuri pentru mediu şi pot ridica probleme de securitate şi sănătate pentru oameni şi animale, de aceea, consumatorii trebuie informaţi corespunzător”. Cu alte cuvinte, materialele în discuţie conservă bine alimentul, dar pot omorî consumatorul…

Profesorul universitar dr. ing. Eden Mamut, de la Institutul de Nanotehnologii şi Surse Alternative de Energie din cadrul Universităţii Ovidius din Constanţa, a explicat că nanoelementele sunt particule foarte mici, care transportă substanţele active, adică E-urile, cele care măresc rezistenţa în timp a alimentului.

Nanoelementele măresc eficienţa E-urilor. Astfel, alimentele au o durată de viaţă mai lungă, lucru indispensabil în industria alimentară actuală.

Eden Mamut

“Trebuie menţionat că tehnologiile nano eficientizează acţiunea 

substanţelor active pe care le transportă, prin modificarea structurii materiei, lucru care le face imprevizibile şi extrem de periculoase. Încă nu se ştie ce pot produce în domeniul alimentar şi nu numai, pentru că au fost prea puţin testate! Este posibil ca prin această tehnologie să se fi deschis o cutie a Pandorei!” a subliniat profesorul Eden Mamut.

Şi nu e sigura voce avizată care trage un semnal de alarmă.

Florina Bran

“Din anul 2009, România a fost supusă unor experimente cu tehnologii care par eficiente din punct de vedere economic, dar pot avea efecte devastatoare pe viitor. S-ar putea ca în scurt timp să nu mai avem controlul sanito-genetic asupra oamenilor şi animalelor”, ne-a spus despre nanotehnologie prof. dr. Florina Bran (foto), prodecan al Facultăţii de Economie Agroalimentară şi a Mediului din cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti.

Ideea a apărut în anul 1959

Istoria nanotehnologiilor s-a născut în anul 1959, când fizicianul Richard Feynmann a pus la bătaie un premiu de 1.000 de dolari pentru echipa de cercetători care va reuşi să manipuleze un material la nivel atomic.

De atunci s-au investit sume uriaşe, în primul rând pentru a îmbunătăţi optica microscoapelor electronice. Rezultatele au apărut în 1990, când atomii de xenon au fost aranjaţi sub o anumită formă pe o placă de nichel. Abia după anul 2000 s-a constatat că tehnologia nano nu înseamnă doar aranjare spaţială a materiei, ci şi modificare a proprietăţilor acesteia.

“Nanotehnologiile pot schimba astăzi funcţionalităţile obiectelor. Să dăm un exemplu: până la nanotehnologie, cel mai bun conductor de căldură era diamantul. Astăzi, nanotuburile de carbon sunt de trei ori mai bune conductoare de căldură decât diamantul. Anul trecut, pe nanoparticule de argint şi aur s-au pus straturi extrem de fine de extract de venin de albină. Această combinaţie a fost injectată unui bolnav de cancer în zona afectată. Substanţa injectată a atacat selectiv celulele bolnave şi l-a vindecat pe pacient. Aceasta este varianta bună! Au început însă să se fabrice nanoroboţi militari, care pot scăpa foarte uşor de sub control. Iată doar un exemplu pentru care lumea ştiinţifică priveşte cu mare precauţie această tehnologie. Nu ştim ce surprize neplăcute ne poate produce în viitor”, ne-a declarat profesor dr. inginer Eden Mamut.

Emil Străinu

«Reprezintă un risc şi o ameninţare pentru securitatea naţională»

“În momentul de faţă, mai multe firme introduc elemente de nanotehnologie în produse farmaceutice şi aditivi alimentari, care accentuează sau produc maladii şi boli foarte grave. Savanţi renumiţi au atenţionat că nanotehnologia utilizată fără discernământ poate afecta durata de viaţă a oamenilor şi, scăpată de sub control în zona industrială, poate provoca dezastre ecologice. Repet, folosită fără discernământ, nanotehnologia reprezintă un risc şi o ameninţare pentru securitatea naţională”, a declarat pentru Libertatea generalul în rezervă dr. Emil Străinu, fost consilier parlamentar pe probleme de ameninţări neconvenţionale şi asimetrice.

Nanoroboţii ar putea fi cei mai buni spioni sau luptători din lume

Realizarea nanoroboţilor a avut de la început o latură medicală şi una militară. Cea medicală se referă la capacitatea acestor maşinării micuţe de a repara omul pe interior, repede, eficient, fără urme. Latura militară se referă la posibilitatea de a spiona fără a lăsa urme sau chiar la a ataca anumite obiective fără ca acest tip de atac microscopic să poată fi anihilat în vreun fel - asta pentru că nu există, deocamdată, contramăsuri!

Avem un buget, cum îl prăduim?

65.000 de tone de sare, pentru

a deszăpezi... ghioceii din martie

Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR) a anunţat pe 11 februarie că a semnat un contract prin care cumpără 65.000 de tone de sare pentru deszăpezire. Nu, nu pentru sezonul rece care urmează, ci pentru iarna 2014-2015.

Contractul “Furnizare sare pentru deszăpezire necesară în campania de iarnă 2014-2015” a costat 15.934.158,88 de lei, în total. Pentru ce ne pregătim de deszăpezire, când mai sunt două săptămâni din februarie, iar meteorologii anunţă că precipitaţiile vor fi puţine şi sub formă de ploi şi lapoviţă, este greu de înţeles. Deocamdată, în acest sezon deszăpezirea a făcut-o Domnul, care nu ne-a dat o iarnă blândă, iar când s-au depus totuşi 10 centimetri de zăpadă, autorităţile au închis drumurile şi au aşteptat până a dat soarele şi a topit nămeţii. Iată însă că CNADNR se pregăteşte cu înfrigurare pentru ultimele două săptămâni de iarnă, cumpărând 65.000 de tone de sare fără licitaţie, prin negociere, fără anunţ de participare. Este o urgenţă...

Arma geofizică de tip HAARP este experimentată în războiul din "Ucraina" - de fapt din estul Europei

Cutremurele din Vrancea

sunt provocate de ruşi

Aşa arată instalaţia HAARP americană, despre ale
cărei puteri vorbeşte profesorul Constantin Antohi

Cutremurele de suprafaţă din Vrancea şi trecerile bruşte, de la o zi la alta, de la 15 grade la plus 10 grade Celsius nu sunt fenomene naturale, ci efecte ale războiului geofizic pe care ruşii l-au declanşat în România. Aceasta este părerea fizicianului Constantin Antohi, susţinută şi de specialişti în domeniul armelor care distrug de la distanţă mediul înconjurător.

În prima zi a anului 2015 s-a înregistrat o ciudăţenie: un cutremur de suprafaţă în Vrancea, la adâncimea de 31 de kilometri, urmat de replici, tot de suprafaţă, în Ungaria, Cehia şi Slovacia.

Menţionăm că zona seismică Vrancea este una de adâncime, unde se produc mişcări tectonice naturale mai jos de 50 de kilometri. În paranteză trebuie spus că seismul de suprafaţă poate produce distrugeri mai mari decât cel de adâncime, dar zonal, pe o arie mult mai mică. În fine, au urmat, timp de două luni, ziua şi cutremurul, unele seisme trecând chiar şi de 4 grade Richter...

 

Mişcări tectonice provocate?

Potrivit fizicianului Constantin Antohi, profesor asociat la Facultatea de Hidrotehnică Cadastru şi Ingineria Mediului, din cadrul Universităţii Tehnice Gheorghe Asachi, aceste cutremure atipice pentru zona Vrancei nu sunt rezultatul unei activităţi tectonice naturale, ci sunt provocate prin folosirea aparaturii de tip HAARP (High- frequency Active Aurol Research Project) de către ruşi, în scopuri militare.

 

Seismul a întrerupt telefonul

“Am simţit unul din cutremure şi am vrut imediat să o sun pe nevastă- mea. Când am dat să sun… nimic! Telefonul era mort! De obicei, când reţelele sunt ocupate, ţi se spune că abonatul nu poate fi contactat sau ceva de genul acesta. Mie nu mi-a apărut nimic pe telefon şi nici nu am auzit vreun mesaj“, a declarat Constantin Antohi. Această ciudăţenie l-a pus pe gânduri pe profesor, căruia i-a venit ideea că ar fi putut avea loc o inducţie electromagnetică.

“Am discutat şi cu colegii şi mi-am dat seama că s-a produs un câmp electromagnetic. Imediat m-am gândit la fenomenul HAARP, bazat pe invenţiile lui Nikola Tesla (nr. - fizician şi inventator). Unele state deţin această tehnologie, de emisie a unor microunde spre ionosferă, şi, de acolo, sunt reflectate spre anumite puncte de pe Pământ, pentru a crea cutremure. Cred că cineva din Est provoacă seisme în zona Vrancei. Eu cred că cineva nu ne vrea în NATO!“, a spus profesorul Antohi.

În susţinerea teoriei sale, Antohi spune că acest “fenomen HAARP” poate provoca şi schimbări de climă, lucru întâmplat şi la noi în ultimul timp. În această iarnă, în ţara noastră starea vremii a oscilat în decurs de câteva ore de la temperaturi de -15 grade la 10 grade cu plus. Practic, s-au produc salturi de temperatură de peste 20 de grade în doar 24 de ore. Iar aceste schimbări au fost prea dese, în sensul că, după două-trei zile foarte reci, sub media anuală, au urmat două-trei zile călduroase, peste media anuală.

 

Fenomenul HAARP modifică şi clima

“Fenomenul HAARP poate produce aceste oscilaţii! La un moment dat, se poate întâmpla o întrerupere a circuitului de curenţi atmosferici, de undă lungă, ce se propagă cu viteză de la est către vest. Întrerupându-se, se creează o depresiune, ce atrage curentul de aer cald, dinspre Sahara“, a precizat fizicianul.

 

Foarte multe cutremure cu magnitudine mare în 2014

Potrivit unei statistici a Institutului Naţional pentru Fizica Pământului, în România, în zona Vrancei, din 2009 încoace s-au produs din ce în ce mai multe cutremure cu magnitudine mai mare de 4,5.

În 2009 s-au produs trei astfel cutremure, cel mai mare fiind cel de pe 25 aprilie, cu o magnitudine de 5,4. În 2010 au fost doar două mai puternice, în 2011 s-au înregistrat tot două mai mari, în 2012, unul, pentru ca, în 2013, să aibă loc trei, cel mai mare având magnitudinea de 5,3.

În ceea ce priveşte anul trecut, s-au înregistrat nu mai puţin de opt cutremure cu magnitudinea de peste 4,5, cel mai mare fiind cel de pe 21 noiembrie, care a avut 5,6 grade. În 2015, au avut deja loc nu mai puţin de şase cutremure de peste 4 grade.

Arma ruşilor se numeşte SURA

Emil Străinu

HAARP (Program Activ Auroral de Cercetare cu Frecvenţe Foarte Înalte) a demarat în 1992 la Institutul de Geofizică al Universităţii Alaska din Fairbanks. Este un proiect ştiinţific creat pentru determinarea comportamentului ozonului, azotului şi ionilor la bombardamentul radiaţiei solare şi cosmice, precum şi la emisia de radiaţii de înaltă sau joasă frecvenţă de pe Pământ. Titular de proiect este Departamentul Apărării al Statelor Unite, prin US Navy şi US Air Force. Proiectul similar european, numit EISCAT, acronim al European Incoherent Scatter Scientific Association, este amplasat în Norvegia şi în Suedia, ţările participante fiind Marea Britanie, Germania, Norvegia, Suedia, Finlanda, China şi Japonia. Rusia a dezvoltat la Vas i l surk propria bază de cercetare a ionosferei, denumită SURA.

“Războiul geofizic reprezintă acel tip de conflict care foloseşte tehnicile de modificare a mediului înconjurător în scopuri militare. Din punct de vedere geoclimatic, se creează zăpadă, ploi, ceaţă, tornade, taifunuri, cicloane, uragane, secetă la comandă, iar din punct de vedere geofizic, cutremure, activări de vulcani, alunecări de teren, dirijări de asteroizi şi meteoriţi, totul făcut cu bună- ştiinţă împotriva unui potenţial inamic. Acest tip de război, nedeclarat niciodată, a debutat în anii ’50. Cele mai perfecţionate sisteme din această categorie sunt Sistemul SURA din Federaţia Rusă şi HAARP din SUA”, susţine generalul Emil Străinu, singurul român care are doctorat în domeniul războiului geofizic.

 

Are şi România arma geofizică?

România deţine şi ea un ansamblu ciudat de antene militare, care nu seamănă cu nimic din ceea ce a folosit până acum armata română - ci mai degrabă cu reţeaua HAARP. Este un sistem format din aproximativ 40 de antene dispuse pe două rânduri. În apropiere sunt plasate câteva containere militare - adică centrul de comandă al instalaţiei. Nici un specialist militar nu a putut preciza ce anume ar putea fi ansamblul de antene

Instalaţia românească de la Corbu

 

Moscova a mai atacat România cu arma geofizică, în 2005

La sfârşitul lunii iunie a anului 2006, Comisia pentru administraţie publică a Senatului a decis să înfiinţeze o subcomisie care să analizeze motivele pentru care s-au înregistrat în 2005 inundaţiile catastrofale din nordul Moldovei, care au omorât 38 de persoane şi au devastat 476 de localităţi. La vremea respectivă se bănuia că ruşii ar fi folosit armele geofizice pentru a provoca ploile torenţiale în România.

Rezultatele anchetei au rămas secrete, dar simpla punere a problemei la acest nivel dă de bănuit că situaţia în domeniul armelor geofizice este destul de gravă. 

Silviu Crăescu

"Astfel de tehnologii sunt folosite astăzi în spionajul spaţial şi în testarea, din punct de vedere militar, a “spaţiului’’, pentru verificarea vulnerabilităţii mediului inamicului din punctul de vedere a capacităţii de răspuns operaţional în situaţii de criză. În urma conflictului din estul Ucrainei, s-au înmulţit aceste anomalii meteorologice din cauza folosirii armei geofizice în confruntarea dintre Rusia şi forţele NATO. România, prin poziţia sa geografică, este o zonă tampon şi o zonă de experiment pentru asemenea confruntări”, ne-a spus analistul militar Silviu Crăescu, preşedintele Academiei Naţionale de Securitate.

 

Scandal în Haiti

În 2010, politologul Claudia von Werlhof, de la Universitatea din Innsbruk, Austria, a avansat teza conform căreia seismul de 7,3 grade pe scara Richter din Haiti, din ianuarie 2010, în urma căruia şi-au pierdut viaţa 230.000 de oameni, iar alţi 300.000 au fost răniţi, ar fi fost provocat artificial, prin instalaţia HAARP. Afirmaţiile ei au creat un uriaş scandal internaţional, iar conducerea universităţii cu pricina a acuzat-o pe Werlhof că vorbeşte ce nu trebuie şi aduce prejudicii instituţiei.