Veşti din lumea cealaltă
================
+
ce trudă-i în toate. ce
straniu
se desprinde pielea
lucrurilor
de gol, de nimic!
+
ce este noaptea? dacă nu
o cădere de ape
tăcute... nu, greţoasă e
vorba!
+
toate obiectele
vor adevărul
de la mine -
ceea ce este,
doamne,
foarte
greu!...
+
între a
merge pe ape
şi a zbura
e o diferenţă
de câţiva ani.
+
cine? vrabia?
nu - o fiinţă cenuşie,
cu doi
paşi
mai în faţă;
==========================================
Rău
======
oh, dar când am ucis,
cu zgomot - fireşte
pe sub tufişuri, pasărea
fricii.
nici nu visam, nici nu visam
-
cumva o fiară sinistră, pe
care bărbăteşte
am înfruntat-o. eu din faţă -
tu din coaste. dinspre umbră.
===========================================
+
=======
greaţa e în afara mea –
undeva,
între piele şi munte...
ce vedenie! rânjirea
apropiindu-se,
doamne, ce drag! - din născare...
=====================================
Evocare II
==========
eternă iubire, nu-ţi mai cer
decât un petic de umbră
pe sub singurul tău giuvaier:
dealul îngălbenit - linia
curbă.
eternă iubire, suntem doi.
eu şi tu. s-ar putea
să trecem de lac, de lovire,
de sloi -
spre sud, pe sub pleoapa de
nea.
da, în iarnă ne alunga
un câine mai aprig,
mi-amintesc,
înainte, către placenta ta.
eu şi tu; vino monarhic
iubire de ger - fără stea.
în zig-zag; mânată de îngerul
arctic!...
==========================================
+
========
între ding
şi dong
cade o frunză
înnebunitor de galbenă.
========================================
111
====
... şopteau ceva
îngrozitor...
râu sângeriu - istovitor,
sub soc; pe-un mal răzbunător
-
(gonit în lemn, uitat de
zbor...)
cetate ascuțită, - de cocor -
plutirea?
trăgeam prin seară, călător,
când un picior, când alt picior.
pe ceruri nu mai era nor;
şi m-am rugat de un sobor
de măcelari, spre abator,
să-mi taie lațul orbitor.
fierul albastru; visător...
dar măcelarul nu-i da zor;
pe sub balconul spaniol
părea în iarnă un decor,
care-n viteză rotitor
stătea, aşa, - nemuritor.
podiş.
fără prieten vânător,
- un singur țipăt tăietor
m-a deznăscut de lumea lor;
drum vechi, imperial - verde,
uşor...
(legat în ierburi de picior,
gonit în lemn; uitat
de nor. - ci m-am rotit necălător după
albastrul orbitor - ce sta,
aşa,
nemuritor -
uşor, vai ce uşor...)
===========================================
Moartea este o alungire
====================
linişte, ireală ca o nebunie,
acesta-i tărâmul morţii? pe
cine
să chemi în ajutor, să te
aperi, cădere dulce
vinete ierburi
parcuri straniu albite
==========================================
Drum forestier în pădurile
nebuniei
==========================
exista ceva mai adânc -
plecat din inima
strigătului.
vorbire liberă: iarba
fiarelor. tu, fiind mort,
ce să-nţelegi? verde, când te
adoarme, faci
lucrurile mai bune;
clar-obscure tăcerile
pândirii
reci.
===========-===============================
Evocare
========
dumnezeu -
rotunjire. foarte greu,
precum îţi strig din
propria-mi
greşeală: marea tethis s-a
retras. nu
e nici o picătură de apă în
peri, în podoaba
capilară. doar sarea, nisipul
galben
şi
saltul. peste plopi, în
duminica
nobiliară; -
===========================================
(Orice entitate are drept
scop suprem propria existenţă. Vrea să rămână, inerțial, ceea ce este, aşa cum
este. Dar, cum în Univers sunt două principii, cel al atracţiei şi cel al
disoluţiei, ar rezulta că mişcarea, transformarea, e ciudăţenia prin care se manifestă
acest antagonism. În metrou, un aurolac cât dulapul, rămas conectat la perioada
copilăriei, cerşea: “Doamnelor şi domnilor, vă rog să mă ajutaţi, pentru că
părinţii mei m-au lăsat să mă descurc singur şi mi-e tare greu!” Avea
dreptate.)
==========================================
Calea Victoriei
============
se albăstriseră cerşetorii pe
calea victoriei,
mult frig pe sub curve
cum de foame zodiile se
preling
desigur, de băutură
nici nu cedează, nici nu
înving,
e noapte -
sufletele arcuite de dor -
undeva spre asfalt -
se resping.
===========================================
+
===
zbor. aplecat către stânga -
mânat de plăpânda
putere. verzi, nedoriţi,
niciodată - coji maronii.
flămânda dorinţă
încordată-n tufişuri.
într-una;
galbenă,
înfiptă în crengi: luna.
==========================================
Medievală
=========
eram trei. cărarea se lărgise
brusc
şi nimeni nu ne dădea locul
înspre arătare. atâta lumină
încât orbiserăm de sfântă
alergare.
aha!
pe ziduri, ca o cucuvea,
doar omul cu biciul,
ca să ne sperie, venea; ...
===========================================
Întrebările
(cu Domnul Tatăl despre
Domnul Fiul)
==========================
cum va veni el, despărţit de
frig - fără ea,
în puterile sărbătorii, copil
podişului aceluia dorind să
îngheţe,
deasupra el totuşi învingând;
de ce?
fără-alungire
pentru că îl ştia celălalt:
prieten.
dar dacă aş avea - puterea
aceea -
alungându-l, să nu-l supăr,
... doamne, tu (şi-altu’ nu)
ce mi-ai da?
========================================
SHI
======
plouă. cărări nevăzute se
trag
înspre munţi: pe ram picătura
nu e a mea. e a vremii.
fiinţe-nţelepte răsar
din pământ...
==========================================
Veşti din lumea cealaltă
=================
+
tăierea gâtului jivinei
pietrelor cubice din oraş.
au
trecut aşa, oarecum toţi.
- fugi!
+
revenire simplă şi luminoasă
a puterii; când
trebuie să digeri locul, în
timpul altcuiva.
+
urmărim
omul din lucruri.
+
până la zid. 7,62 dinspre
dealul însorit.
în amiază, în mirosul dulceag
al
buruienilor. chiar lângă
piatra prietenă;
===========================================
Linişte
========
cădere.
albire a marilor lucruri.
trecerea lui 2
în 1.
înapoi - nici nu se ştie dacă
rău - imponderabil;
omul sângerând lângă volga
neagră. praful sinistru -
singuratic.
ce nu trebuie vorbit?
===========================================
Categoria
(Intuiţia iertării)
===========
e importantă
cantitatea-n rai - doi
îngeri
e-o ipostază mai bună
decât un înger; în
rai...
străzile sunt mai luminoase,
merele roşii, mai cărnoase.
lemnul ’i sânger –
(nu poţi să-l tai!)
=========================================
Vesti din lumea cealată
==================
+
momentul otrăvurilor.
clinchet al ciocnirii
valenţelor
apetente. cuvinte surori – el
+
până când.
nu voi mai avea nevoie de
nicio tradiţie.
- curbura iubirii.
+
este fiul omului şi
fiul
domnului şi-n acelaşi timp
a spus:
nu!
+
rugaţi-vă ca acele lucruri
să nu se întâmple
iarna!
===========================================
Podişul X
==========
cuvintele care hrănesc
pietrele - grăsimea lumii.
apele
- furiei. dimensiunea a V-a;
- lipsesc furnicile. şi puii
de vrabie.
şi cărţile. unele vechi
===========================================
Piața Unirii. O femeie-boschetar, lângă stația de autobuz,
explică tufișurilor, cu voce scăzută, ca într-un descântec, lucruri pe care le
acompaniază cu gesticulații ample, calme, ca de adâncă înțelepciune. Tufișurile
stau, scăldate în soare.
La 15 metri distanță, un bărbat-boschetar o privește cu
insistență. După un timp, pare să fi tras o concluzie.
Face 90 de grade stânga și se
duce glonț la un biciclist care așteaptă să treacă strada, la semafor.
Îi explică precipitat:
”...Aia minte!...Nu e adevărat ce spune!...Nu e așa!...E altfel!...”
Semaforul se înverzește, iar
biciclistul trece strada liniștit.
Bărbatul-boschetar privește
în urma lui cu o catastrofală dezamăgire: ”...Mmmmda!... Te doare-n cur și pe
tine!...”
=========================================
+
===
cenuşiu.
prin negura străzii
puternice,
încordate zidurile reci;
în fiecare
licărind un petic fioros
de lumină. chiar acolo ne-am
despărţit
blestemând destinul
pe sub copacii rari.
=========================================
+
======
umbră, ce
fel de moarte eşti tu?
===========================================
Lăutarul
=======
călăreţul. aer pe bulevarde;
albastru -
ramuri agăţate
de nimic.
substanţa ciudată a inocenţei
pregăteşte marele concert:
lăutarul şi ierburile
viitorului
crescând pe-aceste drumuri
betonate.
răbdare.
doar pescăruşii vor părea
aceiaşi; pe
dâmboviţa, - învrăjbită de-o
curgere
uluitoare...
=========================================
+
=====
câinele nu are. doar blana e
neagră,
în rest, capetele noastre.
dinţi. vânătoare regală;
------------------------------------------------------------------------
Naştere
========
scoaterea
dinţilor
tuturor
nervilor
şi zăbalelor femeilor uşoare!
- vorbele - oh!...
au nevoie de spaţiu. se
transformă
în lucruri; -
=======================================
+
===
eu ce substanţă să-i cer
lui dumnezeu?
decât zidurile, frate? tu
eşti bine? eu sunt bolnav, în
parte
de lucrul galben - care vine.
bune ziduri
dimineaţa! uluitor;
pe cine să omor? pe
cine?
==========================================
+
===
dintr-o femeie doar trupul
lichid
va merge-n ceruri.
========================================
Zăbala
=====
ce-ar mai fi trebuit?
formele; -
sclipiri de peşti în vacanţe
montane.
ani lungi înainte,
frica albă -
copilul adâncit în iubirea
absurdă.
în trunchiuri de pini -
dincolo de ape - transformaţi
în bărcuţe maro:
doi tineri. magia totală...
===========================================
Târg
====
cenușiu.
pe strada baroc, printr-un veac tomnatic,
te umpli de suflet,
iubire și pace. o zi
nesfârșita e-n toate,
un fum, ceru-i căzut și
pământul aproape.
nimic nu țâșnește. spre
templu
castani răbdători te acoperă
mut. te-ntorci,
te întoarce-n tăcere la sine,
prin curți,
îndărătnicul lut.
=====================================
+
===
câţi sfinţi
are neamul tău?
==========================================
Diateza reflexivă
=============
se naşte! el din sine -
materie ciudată; - piatră
masivă
din inerţia căreia, pentru-a
ţâşni mai bine,
nu e cuprins decât de diateza
reflexivă!
se naşte, deci: el pe sine.
transportator de vânătoare
incisivă,
se duce - vehicul de nuanţe
fine
slăvit în chip de lut,... de
căruţă votivă.
cuvânt ciudat, în noaptea
lunii pline -
l-am pândit cu piatra roz,
abrazivă,
în buza văgăunii sale de
diateză reflexivă;
ce fiară-o fi? înfricoşat, în
textualitate narativă,
fără-a clipi, călare pe
cercurile fine -
călătoreşte nemişcat; uluitor
născându-se pe sine!...
=======================================
Veşti din lumea cealaltă
=================
+
minusul rupturii - înainte
de privirea mânioasă; -
cât să te
iubească şi dumnezeu?
+
cum să scap, cum
să scap
de cele trei fire
de păr -
care sunt multe în farfuria cu ciorbă, -
dar amar de
puţine pe cap?
+
să ne rupem cărnurile -
şi tot va fi iubire.
+
aici îl mâncarăm pe
anonim.
+
natura obiectelor fată
cuvinte.
lumea de dincolo.
bălăceala vorbită;
+
chiar leul
lasă din fălci pe cel care se
roagă.
+
ce tristeţe mare:
mâncarea.
===========================================
Execuţie
======
carne. buturugă caldă
căzând securea au rămas
câteva firimituri - hai să
vedem
prânzul; căci seara este
greţoasă -
ochiul sticlos
nemuritor.
======================================
Anotimpuri
=========
războiul lucrurilor cu
nimicul care le desface. mişcare.
se coc oameni în propriile
lor trupuri;
- şapte miliarde de
anotimpuri călduroase.
suflete tinzând să se
despoaie de pieile
cornoase. -
pică mere din ramuri pe ţigle
roşii
de case.
======================================
Veşti din lumea cealaltă
=================
+
toate liniile erau rotunde.
lumea
începea din hârtii, din
fabricile ovale
ori din grădinile lui
dumnezeu.
iubire! ohoo!
+
câtă dreptate
au lucrurile să existe?
+
suntem
pe pământul duioşiei.
ne-au rămas anii,
unul mie, unul ţie, unul lui.
===========================================
Dobrogea nopţii
=============
dureroasele unde-ale
încordării
le-am lăsat pe dig; viril -
răzvrătire cântată în
marginea mării
pentru al fricii luminiscent
copil.
cavalerii tăriei tăiau
mijlocul serii
spre tărâmul îmbătrânit şi
umil.
fluturau mâinile în botul
cărării
înainte de a intra în ceaţă.
subtil
se retrăgeau printre cutii de
vinil -
cu umbrele-aprinse, febril -
în nisipuri,
beţivii-nnoptării;
strălucitoare lighioane-ale
mirării
spre cină, în triunghiul sării,
poposeau în femeile nopţii.
tiptil.
===========================================
Călătorie
========
(gara din zimnicea.
strălumina
tă sărăcie: există doar două
legi, cea a atracției și cea a disoluției universale. mai departe: nimic din
ceea ce există nu este necesar în genere, dar orice existență își este
necesară. cu toate acestea, unitatea este mai mult decât suma elementelor
componente - )
==========================================
Vară
========
nu. istoria e simplă!
mers pe sârmă - cântând;
muzicianul ar fi trebuit să
fie-un sfânt
şi alte zile, multicolor
sticloase
oase
săpate de tineri arheologi,
rădăcini curioase...
în lumina de august
scoase, în plină vacanţă;
aşază-te
undeva, n-are importanţă -
locul e sfânt şi
plin de speranţă.
=======================================
Muntenia
=========
cunoaşterea perfectă,
albastră.
o stea. zeul stătea la masă -
mânca!
copacul fusese poluat, nu mai avea
frunze, nu se vedea...
carne -
5+7.
golea.
=========================================
Unu întors pe dos
============
(1. Săracii se înmulţesc mai
repede: ei dau mai multe suflete pentru Rai.
2. Dacă există o competiţie
între Rai şi Iad pentru sufletele oamenilor, înseamnă că acestea sunt în număr
limitat. Altfel nu se poate explica Instituţia Iertării.
3. De asemenea, dacă cele
două principii care îşi dispută sufletele sunt nepieritoare, înseamnă că şi
sufletele sunt nepieritoare, căci ceea ce este etern, adică principiul, nu-şi
poate dori ceea ce este perisabil, adică ceea ce este de altă natură.
4. Iar dacă Binele şi Răul
îşi pot disputa aceeaşi substanţă, sufletul omului, înseamnă că cele două
principii nu sunt totalmente diferite.
5. – ”Unu” este simbolul
Nefiinţei, este nimicul total, însingurarea absolută. Fiinţa este unitatea
multiplului, adică ”Unu” întors pe dos, sau cealalată faţa a lui ”Unu”; cele
două principii sunt, de fapt, fraţi gemelari, - cuprinşi de un al treilea...)
===========================================
Moment
==========
vezi bine că plec: pe o
stradă luminoasă, unde primarii nu poartă pantofi ascuţiţi, unde nu te
claxonează niciodată miliardarii grăbiţi; cu trotuare din mărgăritar construite
de firme de neofiţi – cu materiale aduse de maşini albe din munţii uimiţi! pe
strada aceasta trec, golaşi, de fulgii de îndoială jumuliţi, de marii viermi ai
cosmosului călătoriţi, frumoşii extratereştri – rotunzi, zglobii, zăpăciţi,...
aici, la nr. 111, voi aştepta
să veniţi în casa peste care nu ninge niciodată şi nu are calorifere fierbinţi.
să nu vă temeţi, chiar la intrare, un alchimist transformă plumbul în aur, ca
să îmbrace - în foiţe galbene, ca de ciocolată - suflete naive şi cuminţi,
=========================================
Statuia Kogălniceanu
=================
când te îmbraci cu hainele
obiectelor, cineva
râde! e o ființă imobiliară, cumva,...
nu ai cum s-o surprinzi
printre etaje! poate la
5! unde este cifra magică a
adevărului dureros: dumnezeu
există!
=====================================
Părintele Centralei Cernavodă
=====================
statuie. stradă în vară -
expresionistă
întârziere. ministrul, în
blocul acoperit de sulfină,
îmi povestea despre marile
hoţii. sinistră
documentaţie; ambasada
engleză strălucea
de terebentină -
dar eu ce să caut? combinaţie
optimistă
de forme, - toate obiectele
erau la locul lor de rutină;
amintirile, la fel, pe
poziţii!... chiar şi statuia gornistă,
chiar şi iubirea de moşie, cu
seminţele-i buzoiene, alcalină...
avea lancea la picior. eram
într-o structură divină,
în formaţie de plecare, cu o
nouă ghitaristă;
şi pe toate drumurile spre
mare era, oarecum,
lumină!
==========================================
Piaţa Matache
==============
toată bunăvoiţa şi anii
acetilenici
lângă piaţa matache.
oamenii aceia erau deplasaţi
către
roşu. asfaltul învelea
pietrele
cubice: noi aveam iubirea.
varul alb tot încerca să
spargă
pereţii, dar era acoperit
repede
de duhurile prafului. ce
bine!
rond - statuie. noi aveam
iubirea;
mărgăritar. mărgăritărel -
========================================
Trafic de influență
=============
Rațiunea are un minus de
lichiditate!
Inerția este prima formă de
manifestare a libertății.
Singurul tip de mișcare
sinonim cu nemișcarea este rotația (fericirea este întotdeauna provincială).
Oameni fericiți înconjurați
de lucruri frumoase…
P.S.
(Despre limba română și alte
afectivități)
Dumnezeu este Dumnezeu și nu
poate fi altceva decât Dumnezeu!
Dumnezeu există, dar pe mulți
o să-i ia Dracu’!
=========================================
+
=======
doamna şi câinele.
îi văd trecând înspre seară.
umbra ei peste
umbra lui, ca şi cum, din
joacă,
îl omoară.
nu. poate dintr-un felinar, o
rază de frig
coboară -
==========================================
În anul 2020, ZIUA MONDIALĂ A FILOSOFIEI a fost aniversată cu un
îndemn la adresa întregii omeniri: ”În această zi, UNESCO te invită să
experimentezi mirarea filosofică cu privire la lumea înconjurătoare și să
demaști dogme și pejudecăți; pe scurt, să descoperi universalitatea condiției
umane”.
Seminarul (webinar) a avut titlul: ”Teamă, încredere, risc”.
… În timpuri mai vechi, filosofia nu avea teamă, nu avea risc și
demascări. Era simplă și logică.
Exemplu: Universul este supus
cauzalității. O cauză naște un efect. Dar, privit în amănunt, efectul este, de
fapt, finalitatea cauzei. Ca atare, Universul este supus FINALITĂȚII.
Mai departe: Universul, supus
FINALITĂȚII, are cu necesitate o cauză primă și un efect final. Cauza primă
este DIVINITATEA, iar efectul final este FIINȚA SUPREMĂ.
Ei bine, în anii ‘80, în
România, în plin ateism comunist, a apărut o carte în care, printre altele, se
cita o idee medievală: Ființa Supremă în Univers nu este Divinitatea, ci
Iubirea de Divinitate.
Ce vremuri...
===========================================
Cişmigiu
========
pe când vorbele se înclinau
către obiecte
- mers de
felină. pândit - eu din tine
împuşcat
prin lenjeria fină. doamne!
iubirile agăţate de-un cui, -
de-un clipocit
de lumină.
==========================================
====
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu