cenuşa Zoiei în
casă
Nişa pe care scrie “Zoia”, din Crematoriul Vitan-Bârzeşti,
are mereu flori proaspete şi o lumânare aprinsă. Dar urna cu cenuşă a fiicei
lui Nicolae Ceauşescu nu mai este acolo de opt ani! Motivul: o poveste de
iubire.“Cum aţi aflat?” Aşa ne-a întâmpinat zâmbind Mircea Oprean. Zoia Ceauşescu a decedat pe 20 noiembrie 2006 şi a fost incinerată la Crematoriul Vitan-Bârzeşti.
Urna cu cenuşă a fost depusă într-o nişă de la etajul întâi
al columbarului, locul unde se află “criptele” incineraţilor, şi acoperită cu o
placă din marmură roşie pe care scrie “Zoia”.
“Ea a cerut să fie incinerată. Eu vreau să fiu înhumat. Am
decis împreună ca urna cu cenuşa ei să o iau acasă, să fim împreună mereu. Iar
când eu voi muri, lângă mine va fi pusă în mormânt şi urna. Vom fi împreună şi
dincolo de moarte”, ne-a spus Mircea Oprean.
Ridicarea urnei, care s-a făcut absolut legal, a avut loc la
o lună după incinerare, discret. Cenuşa se află acum în locuinţa lui Mircea
Oprean, într-un altar special pe care nu are voie să îl vadă nimeni în afară de
el.
“Nu puteţi fotografia altarul! V-aş da cu dragă inimă
fotografii cu noi, dar nu mai am. Le-a luat pe toate Procuratura, atunci când
am fost arestaţi pe motiv că am fi subminat economia naţională. Cum putea
iubirea să submineze economia naţională, nu ştiu... S-a văzut însă ulterior cum
e cu subminarea reală, după ce au fost distruse toate întreprinderile pe motiv
de «privatizare»”, a adăugat Mircea Oprean, profesor universitar la Politehnica
din Bucureşti.
Mircea Oprean se îngrijeşte personal ca nişa de la
Crematoriu să aibă mereu flori şi lumânări aprinse. Dar nu pentru a deruta pe
cineva, ci pur şi simplu pentru că aşa simte că este corect.
“Am crezut totdeauna în Dumnezeu, doar că în tinereţe mergeam
mai rar la biserică!...”
Zoia a încetat din viaţă dictând un poem de dragoste
Cu un sfert de oră înainte de deces, cei doi soţi au decis
ce au de făcut pentru ca dragostea lor să fie vie chiar şi dincolo de mormânt,
iar Zoia i-a dictat soţului un poem: “Şi cum te visam/Un gând îmi spuse/În
somn/Că şi tu mă visezi/Dar atât de adânc/Încât la trezire/Nu ştiu dacă/De
fapt/Eu nu exist decât/În visul tău”.
 |
| Zoia Ceauşescu |
Scânteia iubirii, la conferinţa de matematici. Mircea
Oprean: “Ne-am cunoscut la Neptun, pe 8 septembrie 1980, la o conferinţă de
matematică. Atunci s-a întâmplat scânteia. Apoi ne-am căsătorit şi am fost cei
care am fost. Căsnicia: o bucurie în sine. Orice căsnicie trebuie să fie o
bucurie în sine”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu