De se se închid drumurile noastre la o ninsoare de 10 centimetri?

În România, deszăpezirea o face Dumnezeu,

de cinci ori mai scump decât în Finlanda

Jumătate din drumurile naţionale şi judeţene din România nu au contracte de deszăpezire. Pentru unele zone, cum ar fi Constanţa, Tulcea şi Braşov, licitaţiile s-au ţinut în decembrie. În alte zone s-a licitat în ianuarie 2015, sau vor avea loc în februarie 2015...

România este o ţară binecuvântată… Nici nu poate fi altfel, în măsura în care deszăpezirea o face Dumnezeu însuşi! Desigur, la nişte preţuri…

Lăsând gluma la o parte, reamintim că anul trecut preţul deszăpezirii din ţara noastră a fost de cinci ori mai mare decât cel din Finlanda.

Astfel, costul mediu cu deszăpezirea unui kilometru de autostradă sau drum naţional din România, pe sezon, a crescut în ultimii ani de peste patru ori, de la un preţ de 1.180 de euro pe kilometru în anul 2009, la 5.370 de euro în anul 2013. În Finlanda, preţul mediu este, în fiecare an, de 1.200 de euro.

În Bucureşti, preţul calculat a fost în anul 2013 de 5.900 de euro pe kilometru deszăpezit. Cu toate acestea, serviciul deszăpezirii este aproape inexistent în România, la o ninsoare de 10 centimetri se închid imediat drumurile… până se topeşte zăpada singură…

De ce se întâmplă acest lucru? Cu toate că normativul AND 525 obligă administratorii de drumuri să aibă totul pregătit pentru iarnă (utilaje şi materiale) la data 1 noiembrie a fiecărui an, în acest moment, conform datelor Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, jumătate din căile rutiere ale ţării, care însumează 84.185 de kilometri de drumuri publice, nu au contracte de deszăpezire semnate mia devreme de luna decembrie, adică după ce ninge.

În Dobrogea, licitaţia a fost programantă pentru data de… 11 decembrie 2014! În Braşov (!) licitaţia deszăpezirii s-a ţinut pe 16 decembrie, în Dolj, pe 14 noiembrie, în Harghita, pe 5 ianuarie etc.

Buun… Acum să vă prezentăm mecanismul: după ce a nins se închid imediat drumurile, se renunţă la licitaţie, prin invocarea “măsurilor de extremă urgenţă” şi se trece la procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, conform OUG 34/2006, art. 122 litera c).

Desigur, până la semnarea documentelor mai trec săptămâni, timp în care zăpada este lăsată, spre topire, în grija Domnului. Între timp, şoferii circulă (sau nu) “în condiţii de iarnă”, iar autorităţile negociază preţul contractului în spatele uşilor închise - preţ care iese de cinci ori mai mare decât cel din Finlanda!

Dacă preţul scandinavilor e corect, înmulţind 1.200 cu patru, cu cât e mai mare suma la noi, apoi rezultatul înmulţit cu jumătate din numărul de kilometri de drum (în acceptul că restul au fost licitaţi corect), rezultă o sumă de 202 milioane de euro peste preţul real al serviciului! Unde se duc aceşti bani, pentru că am văzut că serviciul în sine este ca şi inexistent?!... România este o ţară binecuvântată…