Catacombele Capitalei

 Colonelul Nicolae Kovacs, inginer de contrucţii speciale, spune că Palatul Parlamentului este înconjurat de 20 de kilometri de catacombe 

„Ceauşescu voia să umble cu

maşina pe sub Bucureşti„

Colonelul Nicolae Kovacs: ”Casa Poporului are un singur buncăr antiatomic. 

Pe al doilea l-am construit peste drum, sub Ministerul Apărării”

Casa Poporului are un singur buncăr antiatomic, legat prin 20 de kilometri de catacombe cu principalele instituţii ale statului, cum ar fi Palatul Cotroceni sau fostul Comitet Central, actualul Minister de Interne din Piaţa Revoluţiei. Prin aceste catacombe Ceauşescu voia să circule cu maşini cu motoare electrice. Al doilea buncăr al dictatorului se află sub Ministerul Apărării şi înglobează o contrucţie germană din al doilea război mondial. Aceste secrete ale Bucureştiului au fost dezvăluite de colonelul în revervă Nicolae Kovacs.

Nicolae Ceausescu la inaugurarea şantierului Casa Popo

Aşa arăta şantierul Casei Poporului în 1987

”Ceauşescu voia să demonstreze prin Casa Poporului că este cel mai tare conducător din blocul socialist. Şi a reuşit”, spune colonelul în rezervă Nicolae Kovacs (82 de ani), omul care a condus zona cea mai secretă a lucrărilor din zona Casa Poporului, inclusiv sediul actualului Minister al apărării şi clădirea Marriott. Kovacs, absolvent al  secţiei de construcţii speciale din Acadmia Militară, a avut comanda celor 12.000 de militari rezervişti care au lucrat la acest edificiu gigantic.

Colonelul spune că în Casa Poporului sunt 5.000 de încăperi şi că în subteran are şapte etaje, ultimul fiind ocupat de buncărul antiatomic al lui Ceauşescu, o incintă cu pereţi din beton de 1,5 metri grosime, plus o placă de eclatare, care nu poate fi penetrată de radiaţii. Adăpostul este compus din sala principală, adică punctul de comandă, cartierul general care trebuia să aibă legături telefonice cu toate unităţile militare din România, şi mai multe apartamente de locuit, destinate conducerii statului, în caz de război.

Kovacs a lucrat la toate

tunelurile dictatorului

La mijlocul anilor ’80, colonelul Kovacs (dreapta) era în relaţii foarte bune cu generalul 

Ion Coman, consilierul special al lui Ceauşescu la şantierul Casei Poporului

”Sala principală trebuia să aibă o masă mare în mijloc şi, pe pereţi, un sistem de hărţi ale României, în relief. Ceauşescu voia ca hărţile să poată fi apropiate sau depărtate prin comandă din butoane, adică totul trebuia să fie automatizat. Pentru ventilaţie s-au adus pompe suedeze, cu filtre speciale, care au fost încastrate în pereţi. Aveam vreo 12 camere mari cu filtre de rezervă, stivuite pe rafturi. Acestea au fost singurele componente străine din Casa Poporului, restul a fost de producţie românească”, ne-a spus Kovacs.

Ca ofiţer superior specializat în construcţii speciale, Kovacs a lucrat la tot ce însemană pasaje secrete realizate în timpul lui Ceauşescu. „Este vorba de aproxiamtiv 20 de kilometri de tuneluri realizate, la cererea lui Ceuşescu, în aşa fel încât să se poate circula prin ele cu maşini cu motor electric. Tunelurile principale leagă Palatul Cotroceni de Academia Militară, pe aceasta de Casa Poporului şi de aici pleacă două tuneluri mari, unul spre fostul Comitet Central, (Actulaul Minster de Interne din Piaţă a Revoluţiei – n.r.), şi unul spre actualul Minister al Apărării. Cele dinspre Piaţa Revoluţiei sunt întrerupte din loc în loc de uşi de şapte tone grutate fiecare, pentru a închide etanş zona în caz de necesitate. Sunt şi unele tuneluri secundare, cum e cel dintre Casa Poporului şi staţia de Metrou Izvor. Au fost înglobate în acest sistem şi catacombele mai vechi, relalizate în perioada interbelică, cum e cel din zona Cotroceni, a lui Carol al II-lea...„, ne-a explicat colonelul Kovacs.

Al doilea buncăr antiatomic al lui

Ceauşescu... a fost început de Hitler

 

Concomitent cu şantierul Palatul Poporului, Kovacs a lucrat şi la clădirile ”speciale” din apropiere, actualul Marriott şi Ministerul Apărării. ”Pe locul ales pentru minister era deja un buncăr cu un planşeu din beton de 1,2 metri grosime, contruit de nemţi prin 1942. De acolo, armata germană, dislocată în România, avea legătură telefonică directă cu Hitler. Am încercat să demolăm acea structură, dar era prea gru şi am hotărât să o înglobăm în noul imobil. Aşa a devenit construcţia lui Hitler al doilea buncăr antiatomic al lui Ceuşescu, care nu este sub Casa Poporului, cum s-a spus mereu, ci, repet, sub Ministrul Apărării”, a detaliat Nicolae Kovacs.

Casa Poporului este pe locul

doi în lume ca mărime

Casa Poporului, astăzi Palatul Parlamentului, este pe locul doi în lume ca mărime, după Pentagon, şi are 86 de metri înălţime, de la nivelul solului, şi încă 90 de metri sub pământ. Face parte din zona sistematizată de Ceauşescu în care sunt cuprinse Ministerul Apărării, Hotel Marriott, Casa Radio, Casa Academiei şi Bulevardul Unirii, cu toate construcţiile de pe acest tronson.

De la Universitatea la Aviatorilor există o casetă care ar putea deveni parcare

Afacere de 7 milioane de euro pe an

în catacombele Bucureştiului

Capitala României are o tradiţie de secole în materie de tainiţe şi coridoare secrete. Acestea aveau zeci de metri şi erau atât de largi încât se circula prin ele cu carele. În secolul al XIX-lea au apărut edificiile care aveau tuneluri de refugiu. Construcţia de căi subterane s-a dezvoltat în perioada interbelică şi a culminat în timpul dictaturii lui Ceauşescu. Informaţiile ne-au fost furnizate de Dan Falcan, istoric în cadrul Muzeului Municipiului Bucureşti. Unul dintre tunelurile secrete din centrul oraşului e deosebit de interesant din punct de vedere economic, după cum vom vedea.

Deasupra tunelului de metrou dintre Piaţa Universităţii şi Piaţa Aviatorilor, mai precis între metrou şi calea rutieră, există o casetă betonată, înaltă de 4 metri, lată de 30 de metri şi lungă de 2.500 de metri. Înăuntru nu sunt conducte, nu sunt cabluri, nu este inundaţie, deci ar putea fi transformată în parcare subterană.

La un calcul simplu ar rezulta o capacitate de 25.000 de maşini. La o taxă de 1 leu pe oră, ar rezulta un venit de 25.000 de lei pe oră, respectiv 250.000 de lei pe 10 ore. Dacă în fiecare lună s-ar încasa această sumă doar 10 zile, ar rezulta 2.500.000 de lei pe lună. Pe an ar fi 30 de milioane de lei, adică 7 milioane de euro beneficiu net. Investiţia pentru amenajarea locului şi introducerea ventilaţiei nu ar depăşi 4 milioane de euro. Deci, într-un an ar fi amortizată şi ar aduce şi beneficii.

Un alt tunel, denumit C 500, leagă Palatul Cotroceni de Piaţa Revoluţiei şi merge mai departe, către fosta reşedinţă a lui Ceauşescu din cartierul Primăverii, dar are ramificaţii şi către alte 80 de imobile din Bucureşti.

Hrubele haiducilor

Tunsu şi Grozea

În Bucureşti, catacombele nu sunt însă o invenţie a lui Ceuşescu. Sub Palatul Golescu, situat lângă stadionul Giuleşti, a fost descoperit un coridor subteran care dă înspre lunca Dâmboviţei. Tunelul a fost folosit şi de Tudor Vladimirescu. “Tot pe aici se refugiau, la 1826, vestiţii haiduci Tunsu şi Grozea”, este de părere istoricul Dan Falcan.

 De asemenea, în nordul parcului Cişmigiu, Biserica Schitu Măgureanu e legată prin subterane de Palatul Cretzulescu. Tunelul a fost folosit ani de zile drept “ieşire de salvare” a boierilor. Iar exemplele ar putea continua...