Mai avem petrol până în 2023

Rezervele de combustibili ale României sunt pe terminate

Conform ”Strategiei energetice a României”, document oficial al Guvernului postat pe Internet, ţara noastră are rezerve de gaze naturale până în anul 2022. Asta în măsura în care consumul intern va fi satisfăcut în proporţie de 60 la sută din producţie proprie şi 40 la sută din importuri. Nici cu petrolul nu stăm bine: în ritmul actual de extracţie, în anul 2023 nu vom mai avea deloc.

Acelaşi document spune că avem rezerve de huilă pentru 229 de ani de aici înainte, lignit pentru 47 de ani. Strategia spună că, pe plan mondial rezervele de petrol pot susţine consumul întregii lumi până în anul 2040, iar rezervele de gaze naturale ajung până în 2070. După care omenirea va trebui să apeleze la sursele de energie alternative. Cu toate acestea, ţările occidentale nu intră în panică.

Când Rusia a sistat livrarea de gaz metan către ţările Uniunii Europene pe conducta care trece prin nordul României, precum şi pe conducta care trece prin Dobrogea către Bulgaria, Grecia şi Turcia, ţările UE nu s-au agitat însă prea tare. De ce?

Occidentalii renunţă la gazul din Rusia

”Ţările din vestul continentului consumă puţin gaz rusesc, pentru că între timp au trecut pe alimentarea din zăcămintele Mării Nordului, cum e cazul Germaniei şi Angliei, sau din Alger şi Libia, cum este cazul Franţei, Italiei şi Spaniei. România are, încă, rezerve proprii. Ţările din jurul nostru s-au racordat şi ele la resursele din Marea Nordului, mai puţin Serbia, Bulgaria Grecia şi Turcia, pentru care a fost mai greu…”, ne-a spus Gheorghe Popescu, profesor la Facultatea de Geologie din Bucureşti.

Pe lângă această rezerve de petrol şi gaze, altele decât cele din Rusia, Occidentul a început să folosească şi energia alternativă. ”Belgia s-a profilat pe lemn, ca sursă energetică de bază, iar Germania pe cărbune, pe care îl are din abundenţă, de exemplu”, ne-a spus prof. Ioan Ştefănescu, directorul general al Institutului de criogenie şi separări izotopice din Râmnicu Vâlcea.

Potenţialul hidroelectric este folosit doar la jumătate

Revenind la România, resursele energetice regenerabile ale ţării noastre, de pildă, au mai multe capitole în documentul mai sus amintit. Prima se referă la energia hidroelectrică. Practic am putea putea avea de două ori mai multe hidrocentrale decât avem în acest moment, potenţialul râurile interioare oferind această posibilitate.

Delta Dunării şi Dobrogea ar putea fi alimentate cu energie electrică eoliană sau solară. Din punctul de vedere al centralelor acţionate de puterea vântului, situaţia este mai complicată aici, deoarece braţele ”morilor de vânt” s-ar intersecta cu drumul păsărilor migratoare, dinspre Deltă spre nordul Africii, iar ecologiştii cer protejarea păsărilor.

Câmpiile şi podişurile Moldovei se pretează pentru energie eoliană, energie obţinută din biomasă şi microhidrocentrale.

Localităţile montane pot fi alimentate cu energie provenită din biomasă şi microhidrocentrale.

Câmpia de Vest are o resursă serioasă energie termală care nu este încă valorificată.

Câmpia de Sud beneficiază de resurse energetice termale, solare şi biomasă.

România îşi va construi un ”Soare” propriu

În afară de resursele energetice regenerabile, România deţine rezerve mari de uraniu şi poate produce apă grea, adică elementele de bază ale centralelor nucleare de fisiune atomică. Cele două reactoare de la Centrala nucleară Cernavodă produc 18% din necesarul de curent electric al României. Dacă ar porni toate cele cinci reactore, numai de la Cernavodă s-ar asigura 80% din necesarul intern. Există şi un alt proiect de centrală atomică în Ardeal, cu aportul căreia România şi-ar satisface nevoiele de curent electric doar din surse atomice. România se pregăteşte însă şi pentru fuziunea nucleară.

”Există un proiect de centrală nucleară de fuziune atomică, care va fi gata în 2016, în Franţa. Spre deosebire de centralele nucleare de fisiune, cum e cea de la Cernavodă, cele de fuziune nu folosesc material radioactiv, ci tritiu şi deuteriu, izotopi ai hidrogenului, iar România este unul din producătorii importanţi ai acestor izotopi. Asta înseamnă că resursele pentru combustibilul din reactor sunt nelimitate, adică nu e ca în cazul zăcămintelor de uraniu, care se vor termina la un moment dat, iar centrala în sine nu produce deşeuri radioactive, adică este o energie curată. Ca să dau un exemplu, soarele este un uriaş reactor nuclear de fuziune. La acest proeict lucrează Franţa, Italia, Germania şi România – noi prin Institutul de criogenie şi separări izotopice din Râmnicu Vâlcea (ICSI). Până în 2050 întreaga Europă va trece pe producţie de enerie electrică prin centrale de fisiune. Astfel, în viitorul destul de apropiat centralele termice ale continentului nu vor mai avea nevoie de gaz metan, lemn, cărbune sau păcură, vor încălzi apa cu energie electrică. Până în 2050 vom avea şi noi o centrală de fuziune atomică cu o capacitate de 2.000 de MW, care va da posibilitatea trecerii CET-urilor de pe gaz metan, păcură sau cărbune, pe curent electric”, ne-a spus prof. Ioan Ştefănescu directorul general al ICSI.

Marea Neagră ar putea exploda

Un alt proiect este cel pilelor de combustie, adică al transformării hidrogenului în energie electrică. La Oltchim Râmnicu Vâlcea, unitate chimică care în procesul tehnologic degajă în atmosferă cantităţi mari de hidrogen, se va construi peste doi ani o centrală electrică care va capta acest gaz şi îl va transforma în electricitate cu ajutorul pilelor de combustie. Capacitatea acestei electrocentrale va fi de 2 MW, cât să alimenteze tot judeţul Vâlcea. La acest proiect România colaborează cu Germania şi Franţa.

Principiul pilelor de combustie este studiat şi în cel mai mare proiect energetic al României, legat de hidrogenul sulfurat din Marea Neagră.

La 200 de metri adâncime, în bazinul acestei mări, există pungi uriaşe de hidrogen sulfurat, un gaz toxic şi inflamabil produs de anumite bacterii. România, Ucraina, Turcia şi Armenia testează posibilitatea amplasării unor centrale electrice pe principiul pilelor de combustie care să transforme hidrogenul sulfurat din Marea Neagră în energie electrică. ”Peste doi ani vom afla dacă proiectul este fezabil. Dacă da, Marea Neagră va putea alimenta cu electricitate întreaga Europă, pe timp nelimitat”, ne-a explicat Ioan Ştefănescu.

Potopul biblic a avut loc la Pontul Euxin

Cu aproximativ zece mii de ani în urmă, Marea Neagra, sau Pontul Euxin, cum îi spuneau grecii antici, era un lac izolat de Mediterană de un dig natural în dreptul Bosforului, ale cărui ape erau cu 200 de metri mai jos decât oceanul planetar. În urma topirii gheţarilor,  nivelul oceanului a crescut, iar presiunea a rupt digul dintre cele două bazine marine. O pătura de apă sărată, groasă de 200 de metri din  Mediterana, a acoperit vechiul lac. A rezultat ceea ce vedem astazi: o mare care la adâncimi de peste 200 de metri nu are viaţă din cauza hidrogenului sulfurat, un gaz deosebit de toxic, produs de anumite bacterii din adâncuri, care se poate aprinde în contact cu aerul.

Teoria revărsarii bruşte a Mediteranei în Marea Neagră a fost lansată de doi cercetători americani oceanologi, William Ryan şi Walter Pitman. Cercetările lor au început în anii ‘60, dar puzzle-ul era prea complicat şi abia prin 1990 începuse să se dezlege cu adevărat. Echipa lor a cules mostre de sedimente de pe fundul Mării Negre, care încifraseră în ele o istorie plină de surprize. Zonele care au fost inundate au oferit sedimente care aparţineau evident unui ţinut uscat, inundat brusc de o apă sărată. S-au găsit apoi sedimente specifice apelor dulci, care au fost acoperite brusc de un strat de sedimente aduse de ape sărate, fără nici o tranziţie. Marea fusese înainte un lac de apă dulce şi era clar că acele ape veniseră dintr-o dată, nu se scurseseră treptat, milenii la rând. Populaţia care locuia acele ţinuturi inundate s-au retras, iar memoriam acelor evenimente s-a păstrat în Biblie prin Potopul lui Noe.

Sovieticii voiau să o folosească drept armă

”De mulţi ani se ştie că Marea Neagră este un pericol pentru toată Europa de Sud-Est, iar România, până în acest moment, nu a făcut nimic pentru a se proteja. Pe vremea războiului rece, Uniunea Sovietică avea în vedere producerea unei explozii catastrofale, prin aprinderea hidrogenului sulfurat din Marea Neagră, în cazul unei agresiuni NATO dinspre sud, respectiv Turcia.  Din perspectiva sovieticilor, aceasta ar fi fost soluţia finală de a opri trupele nord-atlantice la Marea Neagră, în caz că alte tipuri de arme ar fi dat greş”, este de părere generalul doctor Emil Străinu, fost consilier al Parlamentului pe probleme de ameninţări neconvenţionale şi  asimetrice.