Astrograma Bucureștiului arată că acest oraş nu are o zodie bună și influențează negativ conducerea țării

Capitala României trebuie mutată

Astrograma şi studiul au fost realizat de astrologul ”Stavrou”

Orice existență din Univers are un destin care poate fi descifrat de astrologi. Trebuie doar să le fie cunoscute data și locul nașterii. Harta astrologică a Bucureștilor, la data când a fost desemnat capitală de către Alexandru Ioan Cuza, la 24 ianuarie 1862, ora 12,00, prezintă destinul acestui oraș cu foarte multe tensiuni, foarte multe blocaje, accidente și lipsă de șansă în existența sa. Concluzia: dacă vrem ca lucrurile a să meargă bine în toată țara, trebuie mutată Capitala României.

Ascendentul în Taur aduce orașului confort și senzualitate, dar și fecunditate și belșugul determinate de  semnul de Pământ.

Faptul că Uranus este în casa I, face ca orașul să fie original, electrizant,  aducând libertinaj pentru locuitorilor săi. Dar are multe aspecte tensionate (cu Soarele, Mercur, Jupiter, Saturn, Marte) care îl  fac extraordinar de dezordonat prin insubordonarea cetățenilor săi față de legi și reguli sociale,  anunțând, totodată și nenumărate accidente în existența sa (aspectul cu Marte), în plus  aduce locuitorilor o agresivitate gratuită, irascibilitate, neliniște și lipsă de răbdare precum și o dorință de înnoire distructivă, mereu în dauna tradiției.  Toate aceste transformă originalitatea  dată de Uranus  într-una negativă. Altfel spus: brânză bună în burduf de câine…

          Cu toate acestea, Bucureștiul nu va fi niciodată sărac, iar comerțul va înflori în orice vremuri.

Bucureșteanul: atitudine ezitantă,

contradictorie și confuzie spirituală

Soarta orașului se vede lesne în modul de a fi al locuitorilor săi: schimbări bruște, conflictuale în stilul de viață, atitudine ezitantă și contradictorie (Uranus), confuzie spirituală, fantezie care anulează realitatea (Neptun), restricții la nivel social, formalism, întârzieri (Venus) - toate acestea se pot recunoaæte ușor în toată istoria orașului.

Soarele este în casa a X, cum este și normal pentru o capitală, dar este în Vărsător, ceea ce-l face boem, foarte uman, lipsit de ambiție, cu multe șanse de a-și rata vocația de capitalå, cum de fapt ne-am și obișnuit.

Bucureștiului îi este scris

să fie distrus periodic

Singura planetă care asigură coeziune și afecțiune între bucureșteni este Venus în casa a XI, destul de afectată de relațiile cu Uranus și Marte, un triunghi ce aduce blocaj, frustrare.

Ultimul aspect, acel al lui Pluto în casa a XII-a, de care am pomenit, anunță o boală cronică a Bucureștiului, care va fi întotdeauna imposibil de rezolvat.  Casa a XII reprezintă pentru un oraș subteranele sale, sistemul de colectarea a apelor menajere, a conductelor de apă, gaz, cabluri electrice. La acest capitol, capitala României va avea mereu probleme.

Dar casa a XII-a mai reprezintă zona încercărilor, trădării, instabilității, înșelătoriei, frustrărilor, sentimentului de culpabilitate, a viciilor, a nebuniei, de aici va veni distrugerea ciclică a orașului, totală ca în timpul lui Ceaușescu, sau parțială ca în timpul în care scriem. Bucureștiul este distrus într-o mai mare măsură decât celelalte capitale de aceste forțe care îi canalizează existența.

În concluzie, cu cât va trece timpul, cu atât orașul va fi mai dezorganizat și distrus, iar necesitatea unei noi capitale se impune drastic. Mai trebuie spus că zodia capitalei influențează decisiv și conducerea țării, cele două aspecte fiind într-o legătură strânsă.

Teoria extincţiei speciilor este reală. Cum se pregătesc conducătorii lumii să salveze Homo Sapiens:

 ”Trebuie nimicită 90% din populaţia lumii”

Rasa umană a intrat într-un proces de evoluţie accelerată. Copii cresc mult mai repede, iar adulţii tind către o înălţime de peste 1,8 – 2,00 metri. Această tendinţă se va manifesta într-un ritm din ce în ce mai rapid. Există voci care avertizează că această tendinţă anunţă posibila dispariţie a speciei: ca orice entitate din Univers, Homo Sapiens a avut o naştere, o evoluţie, după care urmează extinţia.

Antropologia bio-medicală, ştiinţa care se ocupă cu normalitatea şi patalogia populaţiilor actuale, spune că de aproxiamtiv 10.000 de ani încoace specia umană este în permanentă evoluţie. Acest lucru nu se referă numai la inteligenţă ci şi la înfăţişare. Omul viitorului va fi mai gras, va avea diemnsiuni de peste 1,80 metri şi extremităţile mai proeminente.

”Datele actuale ne dovedesc că în acest moment copii cresc mai repede decât se întâmpla la populaţiile precedente. Rasa umană a crescut în înălţime, iar acest lucru se va accelera în viitorul nu prea îndepărtat. Genomul uman are capacitatea de a declanşa creşterea în înălţime în condiţii de viaţă mai bună. Mă refer aici la hrană şi habitat. Progresul faţă de epocile anterioare, adică acum 10.000 de ani este evident. Asta în condiţiile în care 10.000 de ani înseamnă foarte puţin în evoluţia unei specii”, ne-a spus dr. Cristina Glavce, directorul Institutului de Antropologie ”Francisc Rainer” din Bucureşti.

Cristina Glavce

Aceste transformări rapide, coroborate cu ritmul de dezvoltare al societăţii, au pus pe gânduri conducătorii lumii. Există o teorie care spune că orice specie a lumii vii, ca şi orice entitate din Univers, se îndreaptă inevitabil către extincţie. Când va pieri Homo Sapiens?

”Există în lumea ştiinţifică o anumită teamă de inevitabilul declin al omenirii”

Gheorghe Mencinicopschi

”În acest moment există în lumea ştiinţifică o anumită teamă de inevitabilul declin al omenirii. Se ştie că specia noastră, ca oricare alta, are o naştere, o evoluţie, apoi o îmbătrânire şi un deces. Explozia demografică şi ritmul accelerat al dezvoltării au alertat factorii de decizie la scară planetară. Urmează o decimare severă a populaţiei, fie printr-o catastrofă, fie printr-un virus, fie printr-un război. Este vorba de autoreglarea inevitabilă a numărului de indivizi. Se ştie că se va produce acest lucru într-un viitor destul de apropiat, dar nu se ştie cum”, ne-a declarat dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti.

Există voci care spun că cei ce conduc lumea ar dori să prevină dispariţai speciei printr-o decimare controlată. Adică să stopeze, sau măcar să amâne, dispariţia totală a speciei, care ar fi un fenomen natural, printr-un artificiu.

Mircea Chelaru

”Într-un fel sau altul, trebuie să izbucnească o pandemie prin care să fie nimicită 90% din populaţia lumii. Există declaraţii şi studii pe această temă, adică cei implicaţi s-au demascat deja”, este de părere generalul Mircea Chelaru.

Generalul Mircea Chelaru, născut în 1949, este doctor în ştiinţe militare şi a absolvit, pe lângă Şcoala Superioară de Ofiţeri şi Academia Militară din România, Colegiul de Studii Strategice şi Economice de Apărare din cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate “George C. Marshall” din Germania şi cursuri internaţionale de drept militar. În anul 1990 a fost director al Diviziunii III de contraspionaj la Serviciul Român de Informaţii. A fost şeful Marelui Stat Major al Armatei în anul 2000. Din anul 2008 este general cu patru stele, în rezervă.

”Suntem la un şoc depărtare de o criză în toată regula”

Generalul Chelaru are o altă explicaţie nuanţată legată de această decimare.

În conformitate cu studiile OPEC, resursele cunoscute de petrol însumează 1.600 de miliarde de barili. Consumul mondial de petrol este acum de aproximtiv 85 de miliarde de barili pe an. În acest ritm, peste 50 de ani omenirea nu va mai avea petrol. Adică dispare civilizaţia hidrocarburilor. Asta nu înseamnă însă doar colapsul producţiei de energie termică şi al motoarelor cu ardere internă, pentru care există deja alternative. Din păcate, o să dispară şi îngrăşămintele chimice, care se obţin din petrol, şi, din această cauză, va scădea cu 50% producţia agricolă a omenirii. “Pentru a preveni foametea, va fi sacrificată o parte a populaţiei. Sună cinic, dar acestea sunt datele problemei. Oricum, trebuie să spun că vor supravieţui doar cei care ştiu să cultive pământul”, a adăugat Mircea Chelaru.

Cu alte cuvinte, decât să murim toţi de foame, mai bine să moară 90%, din timp, printr-o epidemie sau un război, pentru a-i salva pe ceilalţi 10%.

Robert Zoellick

 Reamintim aici declaraţiile recente ale lui Robert Zoellick, preşedintele Băncii Mondiale, leagte de riscul unei crize alimentare generalizate: ”Suntem la doar un şoc depărtare de o criză în toată regula”.

A treia conflagraţie mondială: 60 de avioane F-16 vor ataca Teheranul dinspre România. Arabii şi-au pregătiti deja rachetele de apărare

Acestea sunt armele războiului SUA - Iran

Robert Baer, un fost sef al CIA, a declarat că are toată convingerea, în baza unor informaţii în posesia cărora a intrat, că atacul israelian asupra Teheranului este iminent conform unui plan strategic în posesia căruia a intrat. Conform agentia.org, Baer mai prezice că şi SUA vor fi implicate în acest conflict, care va fi unul de proporţii şi în care este posibil să fie utilizată şi arma nucleară.

Adevărul este că încă de la începutul anului 2011 era pregătită, tactic şi propagandistic, declanşarea unei conflagraţii militare împotriva Iranului, de către SUA şi aliaţii săi. Motivul ar fi refuzul acestei ţări arabe de a renunţa la programul nuclear propriu, despre care se băniueşte că se dezvoltă şi pe direcţie militară, nu numai civilă. În replică, liderii iranieni au anunţat că au deja rachete capabile să lovească obiective din Turcia, Bulgaria sau România, aliaţi ai SUA. Menţionăm că 60 din avioanele care se pregătesc să lovească Iranul ar urma să plece din România.

Iran deţine şi avioane de luptă americane

Avion american F14

Submarin rusesc de clasa Kilo

Sistem de rachete rusesc Club K

Rachetă iraniană Sejil-2

Rachete iraniene Shahab-3

Rachete iraniene Qaem

Lansare experimentală de rachetă iraniană Sejil-2

Rachetă iraniană Fateh110

Complex de rachete antiaeriene ruseşti S-300

Avion rusesc Mig29

Avion iranian Saegheh

 Iranul este cea mai mare putere militară între toate statele islamice ale lumii, întrecând Pakistanul şi Egiptul. Armata iraniană are 500.000 de combatanţi dintre care se remarcă trupele de elită ”Gardienii Revoluţiei”, dispuse acum la graniţa de nord-vest a Iranului, înspre Turcia. Aliaţii presupun că iranienii au dispus în această zonă lansatoare de rachete antiaeriene S-300, cumpărate de la ruşi, deosebit de eficiente. Scopul lor este să doboare avianele F-16 care ar urma să atace Iranul dinspre România.

Iranienii dispun de 300 de avioane de vânătoare şi bombardament. Tipurile de avioane deţinute de puterea de la Teheran sunt de producţie americană (F4; F5; F14 – primite pe vremea când erau aliaţi SUA), rusească (MIG 29) şi locală (Saegheh), care pot atinge ţinte de până la 3.000 de kilometri fără să aibă nevoie de realimentare, spun oficialii iranieni. Rusia, care iniţial a declarat că nu va vinde Iranului decât arme de apărare, şi-a revizuit atitudinea şi şi-a declinat dreptul de a vinde avioane de vânătoare-bombardament de ultimă generaţiie oricui, inclusiv iranienilor.

Iranul şi-a dezvoltat în ultimii ani industria de rachete, dintre care cea mai periculoasă este în acest moment Shahab-3, capabilă să atingă ţinte de pe teritoriul Turciei, Bulgariei şi României - aliaţii Statelor Unite. Acum este în pregătire, din câte ştiu serviciile secrete occidentale, o rachetă de tip Sejil 2 care va putea lovi statele din ocidentul european, chiar şi Anglia. Proiectul va fi gata peste aproximativ 3 ani.

Deţin, de asemenea, trei submarine ruseşti de tip Kilo, dotate cu rachete mopderne de tip Club-C, cu raza de acţiune de 200 de kilometri.

Se pare că Teheranul a achiziţionat şi rechete balistice de tip Club-K, de fabricaţie rusească, cele mai temute arme de pe piaţă la ora actuală. Sunt ascunse în containere comune, care pot fi transportate pe orice camion sau navă comercială şi pot distruge un protavion de la 200 de kilometri distanţă. Deţin, de asemenea, rachete sol-aer proprii de tip Quaem.

Recent, au testat cu succes o rachetă purtătoare de satelit, de tip Kavoshgar 3.

SUA, Israel şi aliaţii vor ataca dinspre nord-vest şi sud

Avioane americane F16

Portavion Truman

Avion britanic Harrier

Noua armă americană xm25

Avion american EA 6B

Avion american F-18

 Statele Unite pregătesc asaltul contra Iranului, dinspre sud, adică golful Persic, cu o flotă de 12 nave, în frunte cu portavionul ”Harry Truman”.  Doar această navă cu propulsie nucleară transportă 85 de avioane de luptă (F-14, F-18 Harrier, EA-6B) şi 6.000 de soldaţi.

De asemenea, 60 de avioane de tip F-16 se antrenează să atace Iranul dinspre nord-vest, adică din România.

Pentru a pregăti confruntarea, Israelul a cumpărat 90 de avioane F-16 şi 5.000 de bombe inteligente, de la americani.

 Au fost desfăşurate sisteme americane antirachetă în tot orientul apropiat, pentru a proteja aliaţii de eventualele atacuri iraniene.

Armata americană va testa cu ocazia acestui război un nou tip de puşcă de asalt, XM25, care foloseşte cartuşe „inteligente„. Militarii americani vor fi capabili să neutralizeze chiar şi lunetişti inamici, ascunşi în tranşee, evitând astfel folosirea bombardamentelor care pot duce la numeroase victime colaterale.

Orientul Mijlociu şi extratereştri

Americani nu au căutat doar petrol în Irak, ci şi OZN-uri

 

Preşedintele american Barack Obama a declarat că trupele americane se vor retrage din Irak. Ce au căutat însă americanii acolo? Pe lângă petrol şi influenţă în Asia, generalul Emil Străinu susţine că ei au încercat să dea de urma unui supertun şi a două obiecte zburătoare neidentificate căzute în deşert. Tunul a fost capturat, despre OZN-uri nu se ştie însă nimic...

Doctrina politicii externe americane, realizată la începutul secolului XX, spune că cel care va stăpâni “centura de aur” va stăpâni Asia. Strategii militari americani înţelegeau prin “centura de aur” grupul de state format din Irak, Afganistan, Siria şi Iran. Aceasta ar fi prima explicaţie a interesului american în Irak. Însă cu mult înainte de invazia din 2003, sociologii au subliniat că mulţi din arabii care ardeau steagul american în pieţele publice purtau blugi şi beau Coca- Cola. Adică erau sub influenţa civilizaţiei americane, fără să-şi dea seama. Ca atare, ce rost a mai avut cheltuiala cu invazia? Alte interese strategice au fost bogăţia în resurse minerale şi în hidrocarburi a zonei şi posibilitatea de folosire a acestei ţări ca poligon de experimentare pe viu a unor noi arme şi tehnologii militare. Dar canalizarea resurselor naturale se poate face şi fără război, iar poligoane se pot găsi în ţările lumii a treia, fără a fi nevoie de vreo invazie.

Există însă şi câteva motivaţii mai puţin ştiute ale acestui război care, deşi par exotice, se suprapun perfect peste preocupările actuale şi de viitor ale administraţiei americane.

Extratereştrii la Bagdad şi la Basra

Generalul Emil Străinu, doctor în arme geofizice şi specialist în ameninţări neconvenţionale şi asimetrice, dezvăluie: “În perioada premergătoare celor două războaie din Irak, (1991 şi 2003), în spaţiul aerian al acestei ţări au fost observate numeroase obiecte zburătoare neidentificate (OZN). Cele mai multe au fost văzute deasupra oraşelor Bagdad - unde a fost filmat un OZN în 1998 - şi Basra. Înainte de ocuparea acestei ţări de către trupele aliate, în 2003, serviciile de informaţii occidentale au primit date despre două astfel de obiecte care s-au prăbuşit sau au fost doborâte pe teritoriul irakian, în zona deşertică din vest”.

De ce ar fi căutat americanii OZN-uri? “SUA lucrează de mulţi ani la programul Star Gates - nici nu face un secret din acest lucru -, care îşi propune să descifreze acele mărturii antice care evocă civilizaţii extraterestre, să găsească (prin subprogramul CETI) sau să intre în comunicare (prin subprogramul SETI) cu civilizaţii extraterestre”, a adăugat generalul.

Interesant e şi faptul că apariţiile OZN au fost semnalate mai mereu în marile teatre de operaţiuni militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi în timpul războaielor din Coreea şi din Vietnam. Nu se ştie dacă trupele aliate au reuşit să şi intre în posesia acestor OZN-uri, dar se pare că asemenea obiecte au apărut pe cerul Irakului şi după invazia din 2003.

3.000 de militari din SUA au încercat să se sinucidă

La mai bine de şapte ani de la invadarea Irakului (martie 2003), americanii, irakienii şi comunitatea internaţională evaluează impactul pe care îl are acest război, cel mai lung şi cel mai costisitor din istoria SUA. Având în vedere pierderile suferite de toate statele implicate, rezultatul e dezamăgitor, susţin analiştii politici. Aceştia au făcut publice, recent, rapoarte care arată pagubele fianciare uriaşe, dar şi pierderile de vieţi omeneşti. Cu toate acestea, insurgenţa irakiană e departe de fi înfrântă, iar Irakul este o ţară la mare distanţă de minima umbră de normalitate.

Oficial, preţul pe care l-au plătit americanii până în prezent pentru războiul din Irak este de 1.000 de miliarde $, adică 5.500 $ pe secundă.

Pierderile suportate de forţele SUA - dispariţia a numeroase vehicule de război , utilaje, grenade, lansatoare de rachete, 190.000 de arme de foc, dintre care 110.000 puşti AK-47 - se ridică la 9 miliarde $.

Cifra pierderilor umane este destul de sumbră: 4.420 de militari americani au murit în Irak, 32.000 s-au întors mutilaţi pe viaţă din război şi 3.000 au încercat să se sinucidă pe frontul din Irak. În cei şapte ani de conflict au murit şi 106.000 de civili irakieni.

România a pierdut doi soldaţi acolo

Şi în rândul trupelor trimise de România în Irak s-au înregistrat pierderi de vieţi omeneşti. Pe 27 aprilie 2006, sublocotenentul Bogdan Valerian Hâncu şi-a pierdut viaţa. Pe 21 septembrie 2007, am mai pierdut un militar: pe sublocotenentul Ioan Grosaru.

Creatorul supertunului, împuşcat în ceafă

Un alt obiectiv irakian al americanilor a fost capturarea tunului uriaş al lui Saddam Hussein. Se numea “Baby Babilon”, avea o ţeavă de 40 de metri lungime şi un calibru de 350 de milimetri. Această armă era proiectată să plaseze sateliţi irakieni pe orbită şi să distrugă sateliţii aliaţilor, dar, totodată, ar fi putut bombarda Israelul şi alte ţări, de la distanţă, fără posibilitate de contracarare.

Constructorul acestei arme a fost Michael Bull, un inginer canadian, care a fost angajat de Saddam pentru acest proiect în 1988. A lucrat la el până la data de 22 martie 1990, când a fost împuşcat în ceafă în propriul apartament. Bull avea în casă 20.000 de dolari, dar asasinul nu s-a atins de ei. Proiectul “Baby Babilon” nu a putut fi dus la bun sfârşit, iar piesele tunului au fost găsite de trupele aliate, după invazia din 2003.

După anul 1886, Casa Regală a ţării noastră a fost ofertă de două ori pentru a conduce şi statele vecine

Ungaria şi Bulgaria au cerut

unirea cu România

Ţărani bihoreni defilează prin faţa Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria

Regele Ferdinand salută defilarea armatei române la Bekes Csaba

Regiment românesc de vânători în centrul Budapestei

Patrulă militară de infanterie română în centrul capitalei maghiare

Regiment de artilerie în marş prin Budapesta

Generalul Panaitescu pe terasa hotelului Gellert din Capitala Ungariei

În această vară s-au împlinit 126 de ani de când Principatul Bulgariei a cerut unirea cu Regatul României. De asemenea, în octombrie se vor împlini 92 de ani de când Ungaria a cerut şi ea să fie condusă de Casa Regală a României. Dacă aceste lucruri s-ar fi întâmplat, Regele Mihai ar fi putut conduce acum un teritoriu aproape la fel de mare ca şi cel stăpânit cândva de Burebista.

În vara anului trecut, Nikolai Mladenov, ministrul bulgar de externe a făcut o declaraţie oarecum ieşită din comun: România şi Bulgaria să-şi unească forţele navale şi aeriene. Adică o armată comună pentru două state vecine. Ideea a fost întărită, în luna mai a acestui an, de premierul bulgar Boiko Borisov, care a declarat că Bulgaria şi România ar putea achiziţiona avioane de luptă în comun. Această iniţiativă de apropiere ale celor două ţări vecine au un precedent despre care se vorbeşte foarte puţin în istoriografie.

În 1877 România a pornit, alături de Rusia, un război împotriva Imperiului Otoman. Luptele s-au dus pe actualul teritoriu al Bulgariei. Înfrângerea Turciei otomane a avut drept rezultat Independenţa României şi apariţia pe harta lumii a Principatului Autonom al Bulgariei. S-a vorbit foarte puţin despre faptul că, după câţiva ani, bulgarii au venit cu o propunere ieşită din comun: în iunie 1886 ei au cerut oficial Regelui Carol I constituirea unei Confederaţii Româno-Bulgare şi crearea unei armate comune.
Între 1886-1887 a fost pregătită în detaliu Unirea României şi Bulgariei sub sceptrul lui Carol I, unire susţinută puternic de Germania.

Acest proiect urmărea, printre altele, eliminarea influenţei ruseaşti din Balcani.

Tocmai de aceea Rusia a ameninţat imediat România şi Bulgaria cu ocupaţia militară, dacă nu renunţă la ideea Confederaţiei. Pentru a evita un război cu Imperiul Ţarist, cel două state  au abandonat proiectul, în 15 iunie 1887.

Grofii maghiari i-au propus lui Ferdinand I

să fie rege şi la Bucureşti şi la Budapesta

În 1916 România a intrat în unul din cele mai sângeroase conflagraţii ale omenirii, primul război mondial, ca aliată a Franţei, Angliei, Statelor Unite şi Rusiei împotriva Puterilor Centrale, adică
Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria şi Turcia. Obiectivele Regatului României erau unirea cu Ardealul. În august 1916 armata română a trecut munţii şi a învins în câteva lupte trupele austro-ungare. Atunci a trebuit să intervină Germania pentru a schimba raportul de forţe în Transilvania. Concomitent, trupe germano-bulgaro-turce au atacat Regatul României dinspre sud. În aceste condiţii,  a fost respins atacul românilor asupra Ardealului, iar trupele Puterilor Centrale au înaintat şi au ocupat Bucureştiul. Armata română şi topate oficialităţile statului s-au retras în Moldova, Iaşiul devenind capitala Regatului.  În 1917, aliatul principal al românilor, Rusia ţaristă, a renunţat la luptă din cauza războiului civil declanşat de bolşevici pe tot teritoriul rusesc. În urma acestui război civil s-a născut Uniunea Sovietică.

Deşi situaţia era disperată pentru români, campaniile germane din 1917 nu au putu sparge frontul din Moldova, în celebrele bătălii de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, iar în mai 1918 germanii propun o pace, prin care se promite României unirea cu Basarabia, în schimbul demobilizării armatei. A urmat un respiro de câteva luni, după care, în octombrie 1918, România a reluat de una singură atacul asupra coaliţiei germano-austriaco-ungaro-bulgare, pe fondul victoriilor repurtate de francezi pe frontul de vest împotriva Germaniei şi au reuşit să ia sub control întregul spaţiu dintre Nistru şi Tisa.

Controlul românesc

a durat patru luni

Între timp, comuniştii puseseră stăpânire pe Rusia. Mai mult, oamenii lui Lenin au reuşit să instaleze un guvern bolşevic şi la Budapesta, condus de Bela Kun. În primăvara anului 1919 comuniştii unguri au strâns o armată şi au încercat să contraatace în Ardeal, în timp ce o armată comunistă din Ucraina a trecut Nistrul şi a încercat să invadeze Basarabia. Românii au respins atacurile şi, pentru a fi sigură de linişte dinspre Vest, în iunie 1919 au trecut Tisa şi au ocupat Ungaria.  În 4 august trupele româneşti au ocupat Budapesta, fără luptă. După cum se vede din fotografiile de epocă, ostaşii români, foarte relaxaţi, erau mereu înconjuraţi de o populaţie mai mult curioasă decât speriată în Budapesta.

Trupele noastre s-au retras după patru luni, conform înţelegerilor internaţionale, după ce au fost sigure că marile puteri ale lumii recunosc drepturile României asupra Ardealului, Basarabiei şi Bucovinei.

În acest context, în1919 Ungaria se afla în ipostaza unui stat învins în primul război mondial, izolat din punct de vedere politic, cu economia ruinată şi cu teritoriul redus la o treime din cât avea înainte de război.

Elita politică maghiară, în special reprezentanţii ei de dreapta şi extremă dreaptă, a încercat în acel moment o apropiere între Ungaria şi România. Astfel, timp de 7 ani, între 1919 şi 1926, ungurii au cerut cu insistenţă unirea dinastică a celor două ţări sub un singur rege aparţinând Casei Regale a României, fie Ferdinand I, fie Carol al II-lea. Adică tot o manorhie dualistă, cum fusese Austro-Ungaria, în care locul Austriei să fie luat de România. Cei mai înfocaţi suţinători ai acestei idei au fost conţii Bethlen, Banffy, Teleki şi amiralul ultranaţionalist Miklos Horthy.

S-a mers până acolo încât contele Miklos Banffy, fost ministru de externe al Ungariei, a renunţat la cetăţenia maghiară în favoarea celei româneşti şi a negociat timp de două săptămâni împreună cu Regele Ferdinand, la Sinaia, detaliile acestei uniri. Ferdinand era încântat de idee, dar opoziţia liberalilor lui Ion I. C. Brătianu, care se temeau că maghiarii vor primi rol preponderent în noul stat, a dus la eşuarea tratativelor.

(Detalii în volumele ”Istoria politică a României sub domnia lui Carol I”, de Titu Maiorescu, şi ”România şi Tripla Alianţă”, de Şerban Rădulescu Zoner şi G. Cazan)

Ceaușescu a format un corp de cadre de securitate specializate pe culegere de informații… din pat

România a școlarizat

1.800 de ofițeri sexuali

Între 1979 și 1986, în Școala de ofițeri de Securitate de la Băneasa, Actuala Academie de Poliție, a funcționat o secție care pregătea cadre specializate pe spionajul sexual. Fete și băieœi care știau să culeagă informațiile de la subiecși pe care îi făceau în prealabil să se îndrăgostească de ei. Vorba unui fost șef de rețea de spionaj al României: ”Cele mai bune date le obții la cârciumă sau în pat”.

Oarecum în acelaşi registru al sexualităţii, se află şi spionajul care a dat cele mai bune roade: cel prin intremediul persoanelor gay. Homosexualii sunt cei mai buni spioni...

Până prin anul 2006, în restaurantul hotelului București apăreau seară de seară, pe la ora 20.00, câteva femei care stăteau mereu la masa de lângă intrarea în bucătărie.  Toată lumea știa că sunt dame de consumație, dar prea puțini apelau la ele. Aveau în jur de 40 de ani…

În același timp, peste drum de hotel făceau trotuarul, tot seară de seară, prostituate tinere, foarte frumoase, care nu aveau însă acces în imobilul unde erau găzduiți parlamentarii României. Asta pentru că doamnele din interior nu erau prostituate în adevăratul sens al cuvântului, ci persoane care absolviseră școala de ofițeri de securitate de la Băneasa, cu specializarea”ofițeri sexuali„. Istoria acestei școli ne-a povestit-o un om care a format și condus o rețea de spionaj pentru România.

Sexualitatea a fost folosită în culegerea de informații de mult timp. Dar seducția a devenit o armă studiată sistematic abia după al doilea război mondial. La noi erau centre de formare în acest sens la Brșov, în trei locații diferite, și lângă București, în apropierea comunei Brănești, pe vechiul drum către litoralul Mårii Negre. În aceste locații se țineau cursuri speciale de 6 luni, 12 luni sau 18 luni, unde absolvenți de studii superioare, exclusiv, erau învățați cum să fure informații de specialitate – de la dușmanii țării, desigur - după ce în prelabil semnau pactul cu structurile de securitate. Absolvenții nu deveneau ofițeri cu state de plată, ci spioni pe cont propriu care erau plătiți din alte ”resurse fiananciare” decât cele oficiale. Fiecare spion era canalizat pe domeniul său de specilizare, inginerul cum să fure informații inginerești, biologul cum să intre în posesia unor secrete despre cercetarea în genetică etc. Dacă erau prinși ”pe câmpul muncii„ de către cel pe care îl fura, spionul era asasinat fără discuție. Nu avea imunitate diplomatică.

Comuniști români au fost asaltați

de ”amante spioni” unguroaice

Dintre aceștia, persoanele foarte atrăgătore din punct de vedere fizic deveneu și informatori sexuali. Adică erau trimiși să seducă anumite persoane, inclusiv prin căsătorie, pentru ca apoi să le stoarcă de date. Pentru acest lucru trebuiau să fie nu numai educați, ci și stilați. În acest domeniu erau preferații românii ardeleni, dintre băieți, și unguroaicele, dintre fete. Prin anii 1960, în timpul lui Gheorghe Gheorghiu Dej, Comitetul Central, dar și multe alte structuri ale statului, era pline de lideri comuniști cu soții sau amante unguroaice, plantate acolo de Securitate.

În 1978 Ion Mihai Pacepa, fostul adjunct al direcției de spionaj extern al  României, l-a trădat pe Nicolae Ceaușescu și a fugit în Satele Unite, unde a predat toate datele de care dispunea despre spionajul românesc.

În disperarea sa, Ceaușescu a dat imediat ordin de refacere a tuturor structurilor. Astfel, spionii sexuali din școlile de tipul Brănești și Brașov au fost strânși și duși într-o secție nou înființată a școlii de ofițeri de securitate de la Băneasa. Prostituția ca muncă în serviciile secrete intra într-o nouă eră în țara noastră. Din 1979 nu s-a mai vorbit de spioni sexuali, ci de ofițeri de securitate specializați pe tehnici sexuale, plătiți ca atare, oficial, de la bugetul de stat. Școala de ofițeri de sex de la Băneasa a trimis pe piață, din 1979 până în 1986, când a fost desființată, aproximativ 1.800 de cadre cu această specializare ciudată. În ani, majoritatea lor a eșuat prin baruri ăi hoteluri de lux. Hotelul București, de exemplu...

Tot după fuga lui Pacepa, la vechile școli de spioni sexuali din Brașov și Brănești a început un alt tip de instrucție, exclusiv pentru economiști, petroliști, juriști, chiar arhitecși etc. care au înlocuit în scurtă vreme vechile structuri ale Securității care conduceau unitățile economice românești din afara României, cum erau terenurile petroliere din Libia, afacerile din Cipru, Irak etc. După 1989, uni dintre ei - mai, cum să spunem, norocoși - au devenit importanți oameni de afaceri și marcanți lideri politici.

Comuniștii au violat studentele XXX

Contrar legendelor apărute pe această temă, ofițerii de sex nu aveau organe genitale ieșite din comun ca mărime sau ca formă. Tehnicile învățate aici erau cele de agățare a unei persoane de sex opus, în primul rând, apoi știința atingerii punctelor sensibile ale partenerului, acel enigmatic punct G, punct de maxim orgasm al organului genital, de exemplu, predate de medici specializați pe sexologie.

Dintre absolvenți, aproximativ 8% au fost trimiși peste hotare, pe lângă ambasadele și consulatele României. Erau cei mai inteligenți dintre studenții XXX. Ceilalți, în special fetele, au devenit ofițeri sub acoperire prin hoteluri, baruri și orice locații pe unde se perindau străinii, pentru a-i trage, desigur, de limbă.

Prin 1985, la urechile lui Ceaușescu a ajuns informația că la școala de ofițeri sexuali lucrurile au degenerat, deoarece potentați din cadrul partidului comunist sau cadre  superioare ale securității începuseră să abuzeze de fete, se ajunsese chiar la violuri în grup, pe ideea că, dacă tot sunt la școala de curve, ei de ce nu s-ar distra cu ele? Plângerile au atins apogeul în 1986, când s-a luat hotărârea desființării aceastei unități.  

Elena Ceasușescu i-a trimis

un gigolo Violetei Andrei

Ion Mihai Pacepa, născut în 1928, a fost şef adjunct al Departamentului de Informaţii Externe, adică de spionaj, a României comuniste şi consilier personal al preşedintelui Nicolae Ceauæescu. În anul 1978 el a cerut azil politic în Statele Unite, unde a lucrat pentru comunitatea de informaţii a SUA în diferite operaţii împotriva fostului bloc sovietic. El a dat publicității câteva informații despre spionii sexuali pregătiți în România până în 1978, în care vorbește despre o cerere a Elenei Ceaușescu de a discredita soșia unui demnitar comunist printr-un gigolo securist. Era vorba despre actrița Violeta Andrei, soția lui Ștefan Andrei. Ceaușeasca era supărată că un membru marcant al Comitetului Central și-a luat o nevastă așa de tânără și frumoasă. Acel gigolo a eșuat însă în tentativa sa, iar Violeta a rămas căsătorită cu Ștefan Andrei. În altă ordine de idei, proiectul pe ansamblu nu a dat roadele scontate, adică spionii și ofițerii sexuali nu au adus informații care să ajute prea mult România.

Scandinavele și unguroaicele

sunt în topul spioancelor curve

Dintre toate spioancele curve folosite de serviciile de informații în întreaga lume, celebre sunt scandinavele și unguroaicele. Aceasta nu pentru că ar fi mai focoase, la acest capitol le-ar bate româncele, doar că sunt mai dezinhibate. Nu au rețineri față de sexualitate, nu fac fițe, intră direct în subiect.

Românii au spionat NATO

cu ajutorul unui homosexual

Un alt tip de sexualitate abordată de serviciile secrete a fost şi este homosexualitatea. Generalul Mihai Caraman, în vârstă de 83 de ani, considerat cel mai mare spion româna al tuturor timpurilor, a reuşit, între 1960 şi 1965, să creeze cea mai puternică reţea de spionaj care a reuşit să penetreze vreodată NATO cu ajutorul unui homosexual.

Cazul Caraman este detaliat în volumul se numeşte „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni”, scris de americanul Larry L. Watts pe baza unor documente desecretizate de Germania, precum şi a unor informaţii CIA. Această carte prezintă o perspectivă până acum necunoscută a istoriei României între 1945 şi 1989.

 Despre Mihai Caraman se spune că în vremurile sale de glorie era o persoană deosebit de fermecătoare, atât cu bărbaţii cât şi cu femeile.

Unul dintre funcţionarii organizaţiei nord-atlantice racolaţi, care îi furniza informaţii ultrasecrete, se numea Robert van der Vielle, şi era şeful biroului de documente secrete al sediului NATO din Franţa. Volumul mai sus menţionat subliniază că van der Vielle era homosexual, conform documentelor provenind de la serviciile secrete occidentale.  Acest lucru a cântărit foarte mult în racolare şi ”convingerea„ acestuia să fure documente secrete în favoarea spionului român.

Mihai Caraman

”M-am ferit mereu să ies

pe piaţă cu asemenea date”

Interesant este faptul că banii pentru construirea acestei celebre reţele de spionaj au venit de la ruşi, între 1960 şi 1964. Ca atare, în această perioadă informţiile furate de la NATO aveau două direcţii: Moscova şi Bucureşti. După 1965, când reţeaua a fost gate, informaţiile secrete mergeau mai întâi la Bucureşti, unde erau filtrate, apoi rezumatul, foarte subţire, era trimis la sovietici.

”Sunt informaţii legate de probleme profesionale. Eu m-am ferit mereu să ies pe piaţă cu asemenea date. S-au făcut multe afirmaţii despre mine, iar unele date reale au fost amestecate cu fabulaţii lansate cu rea voinţă.  De pildă raportul CNSAS care spune că aş fi făcut poliţie politică între anii 1972 şi 1973, este răuvoitor, pentru că în acea perioadă nu mai eram activ. Dar acest lucru nu îl mai spune nimeni”, a spus generalul Mihai Caraman.

Şeful spinajului austriac şi-a

trădat ţara pentru ”băieţei”

În istoria spionajului cu homosexuali, cel mai cunoscut este cazul lui Alfred Redl. În 1903, serviciile de spionaj ruseşti l-au prins pe Alfred Redl, şeful serviciilor secrete ale Austro-Ungariei, că este homosexual. L-au şantajat şi au obţinut de la el toate planurile militare ale austriecilor, oferindu-i în schimb lui Redl sume mari de bani şi  serviciile unor băieţi de primă mână. Din cauza acestor informaţii, austriecii au luat mereu bătaie de la ruşi în timpul primului război mondial. Alfred Redl este considerat şi astăzi cel mai mare trădător al tuturor timpurilor.

Ungurii au vrut să-i trimită lui Adrian

Năstase un spion homosexual

Venind mai aproape de zilele noastre, conform cotidianului Gândul, din 5 noiembrie 2005, serviciile secrete din Ungaria ar fi vrut să organizeze un scandal homosexual împotriva lui Adrian Nastase, în perioada când acesta era prim-ministru.

László Kövér, preşedintele Comisiei parlamentare de supraveghere a serviciilor secrete, l-ar fi decorat imediat pe István Zsohár, directorul general al Oficiului Serviciilor de Securitate Naţionala din Ungaria, dacă ar fi reuşit să trimită la Bucureşti un spion homosexual în patul lui Năstase.

MI5 a anunţat că

angajează spioni gay

Conform ziarului Financial Times, în 2008 MI5, serviciul care răspunde de securitatea internă a Marii Britanii, a apelat la serviciile unei organizaţii de apărare a drepturilor homosexualilor, Stonewall, pentru a favoriza recrutarea homosexualilor în cadrul agenţiei, precizează cotidianul financiar britanic.

Vadim a promis lista homo

din politica românească

Cu un an şi jumătate în urmă, europarlamentarul Cornelui Vadim tudor a promis că va da publicităţii o listă cu toate persoanele cu orientare homosexuală din politica românească. Explicaţia era că: ”nu e vorba de homofobie, ci despre faptul că mulţi lideri cu orientări homosexuale îşi datorează carierele tocmai acestei trăsături pentru că ei se sprijină reciproc şi se promovează în funcţii”. De asemenea, conducerea PRM spunea că aceste persoane sunt uşor de şantajat de cercuri străine potrivnice intereselor României, ceea ce este foarte periculos pentru ţara noastră. Lista nu a fost încă publicată.

Alfred Redl