Contracte secrete

Contractele de privatizare care conţin

clauze de secretizare sunt nule de drept

Toate contractele de privatizare ale bunurilor publice care conţin clauze secrete, încălcând Constituţia României din 1991 (art. 31), Legea 544/2001 şi Constituţia României din 2003 (art. 31), sunt nule de drept. Astfel, contractele Bechtel, EADS, Apa Nova, RAFO, Sterling, concesionarea minelor de aur, a tuturor zăcămintelor de petrol şi gaze etc. care conţin clauze de confidenţialitate, sunt ilegale.Orice român poate să ceară instanţei să constate nulitatea lor absolută.

După cum se ştie, autorităţile au încheiat în decursul anilor mai multe contracte controversate care aveau clauze de confidenţialitate, contracte ale căror prevederi paguboase pentru români au fost dezvăluite mult mai târziu. Aceste contracte au o mare problemă, neluata în seamă: sunt nule de drept, deoarece au fost perfectate prin încălcarea Legii 544/2001.
Aşadar, contractele Bechtel, EADS, Apa Nova, Electrocentrale Bucureşti SA, RAFO, afacerea Sterling şi platoul continental al Mării Negre (aproape toate privatizările din energie, de altfel) etc. au căte un articol care prevede explicit caracterul secret al datelor contractuale privind bunurile publice, articole care contravin legii accesului la informaţii de interes public, adica Legea 544/2001. Dar un contract economic care are un articol sau o prevedere ilegala, devine el însuşi ilegal, iar toate efectele produse prin derularea sa sunt impotriva legii.
Prin extensie, având în vedere amploarea, multitudinea de domenii în care au fost privatizate bunuri ale statului prin asemenea contracte, rezultă că statul român funcţioneaza ilegal. În acest context, oricare cetăţean al ţării se poate adresa instanţei pentru constatarea nulităţii contractelor respective şi pentru a cere daune statului, deoarece fiecare dintre noi este conectat la consumul de energie electricaă, termică, apă, benzină etc. servicii care ne sunt furnizate  pornind de la contracte nule de drept.

Cum intervine nulitatea

În termeni tehnici, nulitatea poate fi definită ca fiind acea sancţiune de drept civil ce desfiinţează actul juridic încheiat cu nerespectarea normelor juridice.
Nulitatea intervine în cazul când, la incheierea actului juridic, nu se respectă condiţiile sale de validitate. Dacă un asemenea act este contrar legii, se consideră că nici nu a existat, iar părţile sunt repuse în situaţia anterioară încheierii lui.
În cazul de faţă vorbim despre nulitatea absolută, care intervine în cazul nerespectării, cu prilejul încheierii unui act juridic, a unei norme ce ocroteşte un interes general, public, al intregii comunităţi (societăţi). Nulitatea absolută poate fi invocată de către orice persoană interesată şi poate fi invocată şi din oficiu, de către instanţă. Mai mult, nulitatea absolută poate fi invocată printr-o acţiune în constatarea nulităţii (deci actul este deja nul, instanţa doar constată această realitate).

Contracte în alb ce conţin confidenţialitatea

Aproxiamativ 20 la sută din banii pe care îi castigă un cetăţean al României, în decursul unui an, se duc către bugetul de stat şi bugetul local. Aceste fonduri, definite îndeobşte drept banul public, sunt administrate de către autorităţi în conformitate cu legislaţia privind transparenţa decizională şi accesul liber la informaţiile de interes public. Mai bine spus, cetăţeanul trebuie să ştie ce se face cu banii lui. Primul articol al Legii nr. 544/2001 precizează că "Accesul liber şi neingrădit al persoanei la orice informaţii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României şi cu documentele internaţionale ratificate de Parlamentul României”.

Transparenţa în administraţia publică

Conform Legii nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administraţia publică, se precizează:
"Art. 2. - Principiile care stau la baza prezentei legi sunt următoarele: a) informarea în prealabil, din oficiu, a persoanelor asupra problemelor de interes public care urmeaza să fie dezbătute de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi asupra proiectelor de acte normative; b) consultarea cetăţenilor şi a asociaţiilor legal constituite, la initiaţiva autorităţilor publice, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative; c) participarea activă a cetăţenilor la luarea deciziilor administrative şi în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative, cu respectarea următoarelor reguli: 1. sedinţele autorităţilor şi instituţiilor publice care fac obiectul prezentei legi sunt publice, în condiţiile legii; 2. dezbaterile vor fi consemnate şi făcute publice; 3. minutele acestor şedinte vor fi înregistrate, arhivate şi făcute publice, în condiţiile legii.
Art. 3. - În sensul prezentei legi, termenii de mai jos se definesc astfel: a) act normativ - actul emis sau adoptat de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală; b) luarea deciziei - procesul deliberativ desfăşurat de autoritaţile publice; c) elaborarea de acte normative - procedura de redactare a unui proiect de act normativ anterior supunerii spre adoptare; d) recomandare - orice punct de vedere, sugestie, propunere sau opinie, exprimată verbal sau în scris, primită de către autorităţile publice de la orice persoană interesată în procesul de luare a deciziilor şi în procesul de elaborare a actelor normative; e) obligaţia de transparenţă – obligaţia autorităţilor administraţiei publice de a informa şi de a supune dezbaterii publice proiectele de acte normative, de a permite accesul la luarea deciziilor administrative şi la minutele şedinţelor publice; f) asociaţie legal constituită - orice organizaţie civică, sindicală, patronală sau orice alt grup asociativ de reprezentare civica; g) minută - documentul scris în care se consemnează în rezumat punctele de vedere exprimate de participanţii la o şedinţă, precum şi rezultatul dezbaterilor; h) ordine de precădere - ordinea care determină prioritatea participării la şedinţele publice, în raport cu interesul manifestat faţă de subiectul şedinţei; i) şedinţă publică - şedinţă desfăşurată în cadrul autorităţilor administraţiei publice şi la care are acces orice persoană interesată.
Art. 4. - Autorităţile administraţiei publice obligate să respecte dispoziţiile prezentei legi sunt:
a) autorităţile administraţiei publice centrale: ministerele, alte organe centrale ale administraţiei publice din subordinea Guvernului sau a ministerelor, serviciile publice descentralizate ale acestora, precum şi autorităţile administrative autonome;
b) autorităţile administraţiei publice locale: consiliile judeţene, consiliile locale, primării, instituţiile şi serviciile publice de interes local sau judeţean."
Ca atare, toate documentele emise de autoritatea publica sunt publice. E cât se poate de clar.

Contractele secrete ale Romaniei au fost trase la indigo

A fost deja publicat cazul unui tip de contract în alb pe care municipalitatea îl pregătise pentru orice tip de afacere pe care urma să o încheie, pe bani publici, cu un partener. Contractul cadru era datat 2005. Toate paginile aveau antetul Direcţiei de Achiziţii, Concesionari şi Contracte. Pe prima pagină avea definită partea contractantă principală: Municipiul Bucureşti, cu sediul pe Bulevardul Regina Elisabeta, cod fiscal 4267117, cont IBAN RO82TREZ70024640270XXXXX deschis la Trezoreria Bucureşti, reprezentată prin Adriean Videanu, Primar General, în calitate de achizitor. Urmează puncte, puncte, adică locul unde va fi trecut numele partenerului de afaceri al primăriei. Se definesc apoi termenii contractuali, ca în orice text de acest tip, apoi sunt enumerate documentele contractului: grafic de execuţie, propunere tehnică şi propunere financiară, caietul de sarcini. Şi vine punctul 8, care vorbeşte despre confidenţialitatea contractului. "O parte contractantă nu are dreptul de a face cunoscut contractul sau orice prevedere a acestuia unei terţe părţi sau de a utiliza informaţiile şi documentele obţinute sau la care are acces în perioada de derulare a contractului, în alt scop decât acela de a-şi îndeplini obligaţiile contractuale".
Contractele lui Videanu seamana leit cu cele din domeniul energiei. Acestea au clauze de confidenţialitate, deşi este vorba despre bunuri publice. În cazul privatizărilor din energie contractele au fost postate pe site-ul Ministerului Industriilor abia la presiunea anumitor cercuri politice. Haideţi să vedem clauzele de confidenţialitate la subcapitolul 8.8 din contractul de privatizare al Petrom: "Vânzătorul (adică statul - n.n.) va respecta confidenţialitatea şi nu va divulga şi nu va folosi nici o informaţie primită sau obţinută ca rezultat al încheierii prezentului contract, care se referă la prevederile prezentului contract şi ale oricărui alt contract încheiat conform prezentului contract - sau negocierile cu privire la prezentul contract şi contractele aferente - sau activităţile comerciale, financiare sau orice alte afaceri ale cumpărătorului”. Aceeaşi secretizare a contractului se obligă să o respecte i cumpărătorul.
Revenim la contractele în alb din 2005 ale Primăriei Capitalei, care seamănă izbitor cu cele din domeniul energetic, şi atragem atenţia asupra faptului că nu partenerii de afaceri au cerut secretizarea, ci autorităţile române.
În fine, după citirea acestor documente, analiştii au descoperit că statul a vândut ieftin societăţile pe care le-a avut în portofoliu. În plus, a acordat o serie de facilităţi investitorilor străini care au cumpărat companiile româneşti şi a şters datorii însemnate. Aceste contracte continuă să producă efecte.

Refacerea privatizărilor

Hidroelectrica şi Ministerul Economiei au arătat că se depun mari eforturi, dar, fără acordul celeilalte părţi („băieţii deştepţi” - n.n.), contractele nu se pot face publice pentru că desecretizarea acestora ar putea conduce la plata unor despăgubiri care nu pot fi susţinute de companie. Astfel că firme precum Energy Holding, Buzzman, EHOL, Grivco sau alţii rămân în continuare privilegiate.
Dar aceste contracte nici măcar nu trebuie desecretizate. Fiind nule de drept nu pot produce efecte, ca atare o instutuţie a statului sau un cetăţean prejudiciat (adică oricare) poate chema în instanţă părţile contractante, se constată nulitatea şi se revine la faza iniţiala: comersanţii de piei de cloşcă îşi iau banii înapoi, iar statul îşi redobândeşte bunurile prin hotărâre a instanţei. Urmând ca privatizările să se refacă ulterior, pe bune, prin respectarea legii, la lumina zilei.