-         Orice entitate are drept scop suprem propria existenţă. Vrea să rămână, inerțial, ceea ce este, aşa cum este. Dar, cum în Univers sunt două principii, cel al atracţiei şi cel al disoluţiei, ar rezulta că mişcarea, transformarea, e ciudăţenia prin care se manifestă acest antagonism.

-         A face nimic înseamnă a face ceva în sensul conservării.

-         (Unitatea este mai mult decât suma elementelor componente, deci o piatră este mai mult decât suma atomilor din care este făcută. Eu nu-ţi pot sparge capul cu un miliard de atomi de siliciu, dar cu o piatră, da. Cu alte cuvinte, piatra este o nouă formă de existenţă născută de atomii săi, dar diferită de aceştia. Un animist a încercat să-i explice fratelui său că obiectele au viaţă. Ăsta s-a enervat, adică lingura ştie că eu mănânc acum cu ea?... Du-te, bă, dracu’ d-aici!)

-         (1. Mircea Eliade arată în Istoria Religiilor că toate comunităţile primitive trăiau în sacralitate prin intermediul zeităţilor de rang inferior, specializate pe anumite zone ale realităţii. Doar în clipele de mare cumpănă pentru clan, oamenii invocau Divinitatea Supremă, Atoateziditorul. Era abordarea religioasă a disperării, situaţia limită în pragul desfiinţării lumii.

2. Începând cu mileniul I î.Ch. şi terminând cu mileniul I d.Ch., adică într-un interval relativ scurt, omenirea a trecut de la politeism la monoteism, formă de religiozitate care are la bază apelul către Divinitatea Supremă.

3. De aici am putea deduce că începând cu mileniul I î.Ch. omenirea a intrat într-un mare pericol - în pericolul dispariției sale...)

-         (Lumea în care trăim este aşa: regiunile bogate au atins nivelul respectiv de dezvoltare pe seama celor mai sărace - A.G. Frank -, iar subdezvoltarea nu este o formă simplă de întârziere istorică, ci un subprodus necesar al dezvoltării societăţilior capitaliste, bazate pe exploatarea societăţilor periferice.

Dar orice acţiune naşte o reacţiune, iar răul făcut se va răzbuna la un moment dat: sistemul capitalist îşi va reduce eficienţa şi îşi va birocratiza structurile productive. Unitatea economică birocratizată total va elimina întreprinderea mică, va expropria proprietarii, va elimina întreprinzătorul şi burghezia însăşi - Joseph Alois Schumpeter.
Asta pentru că sistemul capitalist este supus conflictului intern dintre ocupaţiile financiare, conservatoare, dedicate profitului - şi cele industriale, dedicate producţiei, având o notă inovatoare -Thorstein Veblen. Divergenţa poate fi rezolvată, fără distrugerea capitalismului însuşi, doar dacă economia mondială ar cunoaşte o creştere perpetuă; dar o dezvoltare economică nelimitată nu este de conceput - F. Hirsch.
Mai mult: deşi funcţionarea corectă a unei democraţii depinde de modul în care se face selecţia elitelor din cadrul maselor, în societatea capitalistă e imposibilă stoparea evoluţiei formaţiunilor oligarhice în interiorul acestor elite - Robert Michels.
Ce ar trebui să se întâmple? Evoluţia spirituală a speciei umane s-a manifestat peste tot ca o unică simfonie - Joseph Campbell -, iar înţelepţii au spus mereu că agricultura este baza bogăţiei unei naţiuni. De asemenea, Aristotel atrăgea atenţia că la baza unei democraţii solide trebuie să stea o puternică clasă medie de agricultori, care să asigure condiţile sociale în care cetăţeanul poate deveni un om fericit prin exersarea permanentă a virtuţiilor. Contextul general: scopul universului este o maşină de creat zei -Henri Louis Bergson).

-         (Am cunoscut un sfânt, zis ”Sfântul din Colentina”, pe numele profan Ilie Cioară. Acest om spunea că fericirea, scopul suprem al existenţei, se manifestă doar atunci când eşti cuprins de tine însuţi în orice acţiune a ta, când mănânci, când mergi, când dormi, când vorbeşti. De aici ar rezulta că acţiunile necuprinse de propria amprentă timică nu sunt de fapt ale tale. Dar ale cui?)

-         (gara din zimnicea. străluminată sărăcie: există doar două legi, cea a atracției și cea a disoluției universale. mai departe: nimic din ceea ce există nu este necesar în genere, dar orice existență își este necesară. cu toate acestea, unitatea este mai mult decât suma elementelor componente - )

-         (1. Săracii se înmulţesc mai repede: ei dau mai multe suflete pentru Rai.
2. Dacă există o competiţie între Rai şi Iad pentru sufletele oamenilor, înseamnă că acestea sunt în număr limitat. Altfel nu se poate explica Instituţia Iertării.
3. De asemenea, dacă cele două principii care îşi dispută sufletele sunt nepieritoare, înseamnă că şi sufletele sunt nepieritoare, căci ceea ce este etern, adică principiul, nu-şi poate dori ceea ce este perisabil, adică ceea ce este de altă natură.
4. Iar dacă Binele şi Răul îşi pot disputa aceeaşi substanţă, sufletul omului, însemană că cele două principii nu sunt totalmente diferite.
5. ”Unu” este simbolul Nefiinţei, este nimicul total, însingurarea absolută. Fiinţa este unitatea multiplului, adică ”Unu” întors pe dos, sau cealalată faţa a lui ”Unu”; cele două principii sunt, de fapt, fraţi gemelari, - cuprinşi de un al treilea...)

-         Rațiunea are un minus de lichiditate!

Inerția este prima formă de manifestare a libertății.

-         Singurul tip de mișcare sinonimă cu nemișcarea este rotația (fericirea este întotdeauna provincială).

Oameni fericiți, înconjurați de lucruri frumoase…

PS

(Despre limba română și alte afectivități)

Dumnezeu este Dumnezeu și nu poate fi altceva decât Dumnezeu!
Dumnezeu există, dar pe mulți o să-i ia Dracu’!