sâmbătă, 4 decembrie 2021



Veşti din lumea cealaltă

================

+



ce trudă-i în toate. ce straniu

se desprinde pielea lucrurilor

de gol, de nimic!

+

ce este noaptea? dacă nu

o cădere de ape

tăcute... nu, greţoasă e vorba!

+

toate obiectele

vor adevărul

de la mine -

ceea ce este,

doamne,

foarte

greu!...

+

între a

merge pe ape

şi a zbura

e o diferenţă

de câţiva ani.

+

cine? vrabia?

nu - o fiinţă cenuşie,

cu doi

paşi

mai în faţă;

==========================================

Rău

======

oh, dar când am ucis,

cu zgomot - fireşte

pe sub tufişuri, pasărea fricii.

nici nu visam, nici nu visam -

cumva o fiară sinistră, pe care bărbăteşte

am înfruntat-o. eu din faţă -

tu din coaste. dinspre umbră.

===========================================

+

=======

greaţa e în afara mea – undeva,

între piele şi munte...

ce vedenie! rânjirea apropiindu-se,

doamne, ce drag! - din născare...

=====================================

Evocare II

==========

eternă iubire, nu-ţi mai cer

decât un petic de umbră

pe sub singurul tău giuvaier:

dealul îngălbenit - linia curbă.

eternă iubire, suntem doi.

eu şi tu. s-ar putea

să trecem de lac, de lovire, de sloi -

spre sud, pe sub pleoapa de nea.

da, în iarnă ne alunga

un câine mai aprig, mi-amintesc,

înainte, către placenta ta.

eu şi tu; vino monarhic

iubire de ger - fără stea.

în zig-zag; mânată de îngerul arctic!...

==========================================

+

========

între ding

şi dong

cade o frunză

înnebunitor de galbenă.

========================================

111

====

... şopteau ceva îngrozitor...

râu sângeriu - istovitor,

sub soc; pe-un mal răzbunător -

(gonit în lemn, uitat de zbor...)

cetate ascuțită, - de cocor -

plutirea?

trăgeam prin seară, călător,

când un picior, când alt picior.

pe ceruri nu mai era nor;

şi m-am rugat de un sobor

de măcelari, spre abator,

să-mi taie lațul orbitor.

fierul albastru; visător...

dar măcelarul nu-i da zor;

pe sub balconul spaniol

părea în iarnă un decor,

care-n viteză rotitor

stătea, aşa, - nemuritor.

podiş.

fără prieten vânător,

- un singur țipăt tăietor

m-a deznăscut de lumea lor;

drum vechi, imperial - verde, uşor...

(legat în ierburi de picior, gonit în lemn; uitat

de nor. - ci m-am rotit necălător după

albastrul orbitor - ce sta, aşa,

nemuritor -

uşor, vai ce uşor...)

===========================================

Moartea este o alungire

====================

linişte, ireală ca o nebunie,

acesta-i tărâmul morţii? pe cine

să chemi în ajutor, să te

aperi, cădere dulce

vinete ierburi

parcuri straniu albite

==========================================

Drum forestier în pădurile nebuniei

==========================

exista ceva mai adânc - plecat din inima

strigătului.

vorbire liberă: iarba fiarelor. tu, fiind mort,

ce să-nţelegi? verde, când te adoarme, faci

lucrurile mai bune; clar-obscure tăcerile

pândirii

reci.

===========-===============================

Evocare

========

dumnezeu -

rotunjire. foarte greu,

precum îţi strig din propria-mi

greşeală: marea tethis s-a retras. nu

e nici o picătură de apă în

peri, în podoaba

capilară. doar sarea, nisipul galben

şi

saltul. peste plopi, în duminica

nobiliară; -

===========================================

(Orice entitate are drept scop suprem propria existenţă. Vrea să rămână, inerțial, ceea ce este, aşa cum este. Dar, cum în Univers sunt două principii, cel al atracţiei şi cel al disoluţiei, ar rezulta că mişcarea, transformarea, e ciudăţenia prin care se manifestă acest antagonism. În metrou, un aurolac cât dulapul, rămas conectat la perioada copilăriei, cerşea: “Doamnelor şi domnilor, vă rog să mă ajutaţi, pentru că părinţii mei m-au lăsat să mă descurc singur şi mi-e tare greu!” Avea dreptate.)

==========================================

Calea Victoriei

============

se albăstriseră cerşetorii pe

calea victoriei,

mult frig pe sub curve

cum de foame zodiile se preling

desigur, de băutură

nici nu cedează, nici nu înving,

e noapte -

sufletele arcuite de dor - undeva spre asfalt -

se resping.

===========================================

+

===

zbor. aplecat către stânga -

mânat de plăpânda

putere. verzi, nedoriţi,

niciodată - coji maronii. flămânda dorinţă

încordată-n tufişuri. într-una;

galbenă,

înfiptă în crengi: luna.

==========================================

Medievală

=========

eram trei. cărarea se lărgise brusc

şi nimeni nu ne dădea locul

înspre arătare. atâta lumină

încât orbiserăm de sfântă

alergare.

aha!

pe ziduri, ca o cucuvea,

doar omul cu biciul,

ca să ne sperie, venea; ...

===========================================

Întrebările

(cu Domnul Tatăl despre Domnul Fiul)

==========================

cum va veni el, despărţit de

frig - fără ea,

în puterile sărbătorii, copil

podişului aceluia dorind să îngheţe,

deasupra el totuşi învingând;

de ce?

fără-alungire

pentru că îl ştia celălalt: prieten.

dar dacă aş avea - puterea aceea -

alungându-l, să nu-l supăr,

... doamne, tu (şi-altu’ nu)

ce mi-ai da?

========================================

SHI

======

plouă. cărări nevăzute se trag

înspre munţi: pe ram picătura

nu e a mea. e a vremii.

fiinţe-nţelepte răsar

din pământ...

==========================================

Veşti din lumea cealaltă

=================

+

tăierea gâtului jivinei

pietrelor cubice din oraş.

au

trecut aşa, oarecum toţi.

- fugi!

+

revenire simplă şi luminoasă a puterii; când

trebuie să digeri locul, în timpul altcuiva.

+

urmărim

omul din lucruri.

+

până la zid. 7,62 dinspre dealul însorit.

în amiază, în mirosul dulceag al

buruienilor. chiar lângă piatra prietenă;

===========================================

Linişte

========

cădere.

albire a marilor lucruri.

trecerea lui 2

în 1.

înapoi - nici nu se ştie dacă

rău - imponderabil;

omul sângerând lângă volga

neagră. praful sinistru -

singuratic.

ce nu trebuie vorbit?

===========================================

Categoria

(Intuiţia iertării)

===========

e importantă

cantitatea-n rai - doi

îngeri

e-o ipostază mai bună

decât un înger; în

rai...

străzile sunt mai luminoase,

merele roşii, mai cărnoase.

lemnul ’i sânger –

(nu poţi să-l tai!)

=========================================

Vesti din lumea cealată

==================

+

momentul otrăvurilor.

clinchet al ciocnirii valenţelor

apetente. cuvinte surori – el

+

până când.

nu voi mai avea nevoie de

nicio tradiţie.

- curbura iubirii.

+

este fiul omului şi

fiul

domnului şi-n acelaşi timp

a spus:

nu!

+

rugaţi-vă ca acele lucruri

să nu se întâmple

iarna!

===========================================

Podişul X

==========

cuvintele care hrănesc pietrele - grăsimea lumii.

apele

- furiei. dimensiunea a V-a;

- lipsesc furnicile. şi puii de vrabie.

şi cărţile. unele vechi

===========================================

Piața Unirii. O femeie-boschetar, lângă stația de autobuz, explică tufișurilor, cu voce scăzută, ca într-un descântec, lucruri pe care le acompaniază cu gesticulații ample, calme, ca de adâncă înțelepciune. Tufișurile stau, scăldate în soare.

La 15 metri distanță, un bărbat-boschetar o privește cu insistență. După un timp, pare să fi tras o concluzie.

Face 90 de grade stânga și se duce glonț la un biciclist care așteaptă să treacă strada, la semafor.

Îi explică precipitat: ”...Aia minte!...Nu e adevărat ce spune!...Nu e așa!...E altfel!...”

Semaforul se înverzește, iar biciclistul trece strada liniștit.

Bărbatul-boschetar privește în urma lui cu o catastrofală dezamăgire: ”...Mmmmda!... Te doare-n cur și pe tine!...”

=========================================

+

===

cenuşiu.

prin negura străzii puternice,

încordate zidurile reci;

în fiecare

licărind un petic fioros

de lumină. chiar acolo ne-am despărţit

blestemând destinul

pe sub copacii rari.

=========================================

+

======

umbră, ce

fel de moarte eşti tu?

===========================================

Lăutarul

=======

călăreţul. aer pe bulevarde; albastru -

ramuri agăţate

de nimic.

substanţa ciudată a inocenţei

pregăteşte marele concert:

lăutarul şi ierburile

viitorului

crescând pe-aceste drumuri betonate.

răbdare.

doar pescăruşii vor părea aceiaşi; pe

dâmboviţa, - învrăjbită de-o

curgere

uluitoare...

=========================================

+

=====

câinele nu are. doar blana e neagră,

în rest, capetele noastre.

dinţi. vânătoare regală;

------------------------------------------------------------------------

Naştere

========

scoaterea

dinţilor

tuturor

nervilor

şi zăbalelor femeilor uşoare!

- vorbele - oh!...

au nevoie de spaţiu. se

transformă

în lucruri; -

=======================================

+

===

eu ce substanţă să-i cer

lui dumnezeu?

decât zidurile, frate? tu

eşti bine? eu sunt bolnav, în parte

de lucrul galben - care vine. bune ziduri

dimineaţa! uluitor;

pe cine să omor? pe

cine?

==========================================

+

===

dintr-o femeie doar trupul

lichid

va merge-n ceruri.

========================================

Zăbala

=====

ce-ar mai fi trebuit?

formele; -

sclipiri de peşti în vacanţe montane.

ani lungi înainte,

frica albă -

copilul adâncit în iubirea absurdă.

în trunchiuri de pini -

dincolo de ape - transformaţi în bărcuţe maro:

doi tineri. magia totală...

===========================================

Târg

====

cenușiu.

pe strada baroc, printr-un veac tomnatic,

te umpli de suflet,

iubire și pace. o zi nesfârșita e-n toate,

un fum, ceru-i căzut și pământul aproape.

nimic nu țâșnește. spre templu

castani răbdători te acoperă mut. te-ntorci,

te întoarce-n tăcere la sine, prin curți,

îndărătnicul lut.

=====================================

+

===

câţi sfinţi

are neamul tău?

==========================================

Diateza reflexivă

=============

se naşte! el din sine -

materie ciudată; - piatră masivă

din inerţia căreia, pentru-a ţâşni mai bine,

nu e cuprins decât de diateza reflexivă!

se naşte, deci: el pe sine.

transportator de vânătoare incisivă,

se duce - vehicul de nuanţe fine

slăvit în chip de lut,... de căruţă votivă.

cuvânt ciudat, în noaptea lunii pline -

l-am pândit cu piatra roz, abrazivă,

în buza văgăunii sale de diateză reflexivă;

ce fiară-o fi? înfricoşat, în textualitate narativă,

fără-a clipi, călare pe cercurile fine -

călătoreşte nemişcat; uluitor născându-se pe sine!...

=======================================

Veşti din lumea cealaltă

=================

+

minusul rupturii - înainte

de privirea mânioasă; -

cât să te

iubească şi dumnezeu?

+

cum să scap, cum

să scap

de cele trei fire

de păr -

care sunt multe în farfuria cu ciorbă, -

dar amar de

puţine pe cap?

+

să ne rupem cărnurile -

şi tot va fi iubire.

+

aici îl mâncarăm pe

anonim.

+

natura obiectelor fată cuvinte.

lumea de dincolo.

bălăceala vorbită;

+

chiar leul

lasă din fălci pe cel care se

roagă.

+

ce tristeţe mare:

mâncarea.

===========================================

Execuţie

======

carne. buturugă caldă

căzând securea au rămas

câteva firimituri - hai să vedem

prânzul; căci seara este greţoasă -

ochiul sticlos

nemuritor.

======================================

Anotimpuri

=========

războiul lucrurilor cu

nimicul care le desface. mişcare.

se coc oameni în propriile lor trupuri;

- şapte miliarde de anotimpuri călduroase.

suflete tinzând să se despoaie de pieile

cornoase. -

pică mere din ramuri pe ţigle

roşii

de case.

======================================

Veşti din lumea cealaltă

=================

+

toate liniile erau rotunde. lumea

începea din hârtii, din fabricile ovale

ori din grădinile lui dumnezeu.

iubire! ohoo!

+

câtă dreptate

au lucrurile să existe?

+

suntem

pe pământul duioşiei.

ne-au rămas anii,

unul mie, unul ţie, unul lui.

===========================================

Dobrogea nopţii

=============

dureroasele unde-ale încordării

le-am lăsat pe dig; viril -

răzvrătire cântată în marginea mării

pentru al fricii luminiscent copil.

cavalerii tăriei tăiau mijlocul serii

spre tărâmul îmbătrânit şi umil.

fluturau mâinile în botul cărării

înainte de a intra în ceaţă. subtil

se retrăgeau printre cutii de vinil -

cu umbrele-aprinse, febril -

în nisipuri, beţivii-nnoptării;

strălucitoare lighioane-ale mirării

spre cină, în triunghiul sării,

poposeau în femeile nopţii. tiptil.

===========================================

Călătorie

========

(gara din zimnicea. strălumina

tă sărăcie: există doar două legi, cea a atracției și cea a disoluției universale. mai departe: nimic din ceea ce există nu este necesar în genere, dar orice existență își este necesară. cu toate acestea, unitatea este mai mult decât suma elementelor componente - )

==========================================

Vară

========

nu. istoria e simplă!

mers pe sârmă - cântând;

muzicianul ar fi trebuit să fie-un sfânt

şi alte zile, multicolor sticloase

oase

săpate de tineri arheologi, rădăcini curioase...

în lumina de august

scoase, în plină vacanţă; aşază-te

undeva, n-are importanţă - locul e sfânt şi

plin de speranţă.

=======================================

Muntenia

=========

cunoaşterea perfectă, albastră.

o stea. zeul stătea la masă -

mânca!

copacul fusese poluat, nu mai avea

frunze, nu se vedea...

carne -

5+7.

golea.

=========================================

Unu întors pe dos

============

(1. Săracii se înmulţesc mai repede: ei dau mai multe suflete pentru Rai.

2. Dacă există o competiţie între Rai şi Iad pentru sufletele oamenilor, înseamnă că acestea sunt în număr limitat. Altfel nu se poate explica Instituţia Iertării.

3. De asemenea, dacă cele două principii care îşi dispută sufletele sunt nepieritoare, înseamnă că şi sufletele sunt nepieritoare, căci ceea ce este etern, adică principiul, nu-şi poate dori ceea ce este perisabil, adică ceea ce este de altă natură.

4. Iar dacă Binele şi Răul îşi pot disputa aceeaşi substanţă, sufletul omului, înseamnă că cele două principii nu sunt totalmente diferite.

5. – ”Unu” este simbolul Nefiinţei, este nimicul total, însingurarea absolută. Fiinţa este unitatea multiplului, adică ”Unu” întors pe dos, sau cealalată faţa a lui ”Unu”; cele două principii sunt, de fapt, fraţi gemelari, - cuprinşi de un al treilea...)

===========================================

Moment

==========

vezi bine că plec: pe o stradă luminoasă, unde primarii nu poartă pantofi ascuţiţi, unde nu te claxonează niciodată miliardarii grăbiţi; cu trotuare din mărgăritar construite de firme de neofiţi – cu materiale aduse de maşini albe din munţii uimiţi! pe strada aceasta trec, golaşi, de fulgii de îndoială jumuliţi, de marii viermi ai cosmosului călătoriţi, frumoşii extratereştri – rotunzi, zglobii, zăpăciţi,...

aici, la nr. 111, voi aştepta să veniţi în casa peste care nu ninge niciodată şi nu are calorifere fierbinţi. să nu vă temeţi, chiar la intrare, un alchimist transformă plumbul în aur, ca să îmbrace - în foiţe galbene, ca de ciocolată - suflete naive şi cuminţi,

=========================================

Statuia Kogălniceanu

=================

când te îmbraci cu hainele obiectelor, cineva

râde! e o ființă imobiliară, cumva,... nu ai cum s-o surprinzi

printre etaje! poate la

5! unde este cifra magică a

adevărului dureros: dumnezeu există!

=====================================

Părintele Centralei Cernavodă

=====================

statuie. stradă în vară - expresionistă

întârziere. ministrul, în blocul acoperit de sulfină,

îmi povestea despre marile hoţii. sinistră

documentaţie; ambasada engleză strălucea

de terebentină -

dar eu ce să caut? combinaţie optimistă

de forme, - toate obiectele erau la locul lor de rutină;

amintirile, la fel, pe poziţii!... chiar şi statuia gornistă,

chiar şi iubirea de moşie, cu seminţele-i buzoiene, alcalină...

avea lancea la picior. eram într-o structură divină,

în formaţie de plecare, cu o nouă ghitaristă;

şi pe toate drumurile spre mare era, oarecum,

lumină!

==========================================

Piaţa Matache

==============

toată bunăvoiţa şi anii

acetilenici

lângă piaţa matache.

oamenii aceia erau deplasaţi

către

roşu. asfaltul învelea pietrele

cubice: noi aveam iubirea.

varul alb tot încerca să spargă

pereţii, dar era acoperit repede

de duhurile prafului. ce

bine!

rond - statuie. noi aveam iubirea;

mărgăritar. mărgăritărel -

========================================

Trafic de influență

=============

Rațiunea are un minus de lichiditate!

Inerția este prima formă de manifestare a libertății.

Singurul tip de mișcare sinonim cu nemișcarea este rotația (fericirea este întotdeauna provincială).

Oameni fericiți înconjurați de lucruri frumoase…

P.S.

(Despre limba română și alte afectivități)

Dumnezeu este Dumnezeu și nu poate fi altceva decât Dumnezeu!

Dumnezeu există, dar pe mulți o să-i ia Dracu’!

=========================================

+

=======

doamna şi câinele.

îi văd trecând înspre seară. umbra ei peste

umbra lui, ca şi cum, din joacă,

îl omoară.

nu. poate dintr-un felinar, o rază de frig

coboară -

==========================================

În anul 2020, ZIUA MONDIALĂ A FILOSOFIEI a fost aniversată cu un îndemn la adresa întregii omeniri: ”În această zi, UNESCO te invită să experimentezi mirarea filosofică cu privire la lumea înconjurătoare și să demaști dogme și pejudecăți; pe scurt, să descoperi universalitatea condiției umane”.

Seminarul (webinar) a avut titlul: ”Teamă, încredere, risc”.

… În timpuri mai vechi, filosofia nu avea teamă, nu avea risc și demascări. Era simplă și logică.

Exemplu: Universul este supus cauzalității. O cauză naște un efect. Dar, privit în amănunt, efectul este, de fapt, finalitatea cauzei. Ca atare, Universul este supus FINALITĂȚII.

Mai departe: Universul, supus FINALITĂȚII, are cu necesitate o cauză primă și un efect final. Cauza primă este DIVINITATEA, iar efectul final este FIINȚA SUPREMĂ.

Ei bine, în anii ‘80, în România, în plin ateism comunist, a apărut o carte în care, printre altele, se cita o idee medievală: Ființa Supremă în Univers nu este Divinitatea, ci Iubirea de Divinitate.

Ce vremuri...

===========================================

Cişmigiu

========

pe când vorbele se înclinau

către obiecte

- mers de

felină. pândit - eu din tine

împuşcat

prin lenjeria fină. doamne!

iubirile agăţate de-un cui, -

de-un clipocit

de lumină.

==========================================

====