vineri, 6 noiembrie 2015

Una din cauzele ieşirii în stradă: managment pirateresc în societatea Ciclop, a Consiliului General al Muncicipiului Bucureşti






Banii voştri sunt ai mei!



După ce şi-a mărit salariul la 12.493 de lei, directoarea le-a cerut muncitorilor să renunţe la salariile lor, pe motiv că nu mai sunt bani!

Service Ciclop este o societate care aparţine Consiliului General Bucureşti. Este foarte posibil ca în viitorul apropiat Primăria să se trezească cu muncitorii acestei societăţi la poartă, cu mare scandal. De ce?...
Cu în luna aprilie directorul tehnic al societăţii a chemat muncitorii, pe rând, să le spună că trebuie să-şi ia concedii fără plată, la cererea lor (!), pentru că nu mai sunt bani, iar societatea nu mai poate supravieţui dacă ei nu se sacrifică. Salariile medii din unitate, pentru muncitori, cei care realizează veniturile efective, sunt de 1.550 de lei. Sigur că situaţie este de plâns dar şi de râs - sau măcar de zâmbit,... în luna martie, directorul general, şeful TSD sectorul 6, şi-a mărit salariul de la 11.122 la 12.493 de lei.
De asemenea, membrii Consiliului de Administraţie şi-au rotunjit veniturile de la 1.350 de lei la 2.050 de lei pe şedinţă.

De asemenea, statele de plată sunt pline de posturi inventat pe salarii de 5.000 - 6.000 de lei. Ce viaţă!...

Radu Aldulescu, autorul a nouă romane premiate în ţară şi străinătate, locuieşte într-un spaţiu al Primăriei Capitalei, din care Uniunea Scriitorilor a încercat să îl dea afară în prag de iarnă


 Cel mai sărac scriitor
din România



Dan C. Mihăilescu: “Radu Aldulescu este cel mai puternic scriitor debutant după 1989”. Cu toate acestea, Aldulescu riscă să doarmă în stradă, la acest debut de sezon rece. “Eşti cel mai sărac scriitor din România?” “Mulţi sunt săraci, dar eu… da, s-ar putrea spune că sunt cel mai sărac”.



Aldulescu a debutat la 17 ani, cu o povestire pe două pagini în revista Amfiteatru, în anul 1973, alături de studentul Adrian Năstase.
“După acel moment nu mi s-a mai publicat nimic pe timpul celeilalte ere”, spune scriitorul.

A primit premiul Uniunii Scriitorilor

Imediat după 1990, Radu Aldulescu a lucrat în presa cotidiană, iar viaţa lui părea să intre pe un drum drept. Dar în 1993 a debutat ca romancier cu “Sonată pentru acordeon”. A primit premiul Uniunii Scriitorilor şi… “M-am gândit că trebuie să devin scriitor, că am ceva de spus în literatură”.
A renunţat la orice altă activitate şi s-a dedicat scrisului. “În vara anului 1996 eram îndreptăţit să mă numesc scriitor. Îmi apăruseră două romane bine primite de critică, iar cineva îmi semnalase o recenzie în «Le monde de livre», din care îmi amintesc cuvintele: «le plus grande prozateur roumain…». Peste vreo cinci ani aveam să mă întâlnesc cu domnul Edgar Reichmann, care a scris acea recenzie la romanul «Amantul colivăresei». M-a întrebat: «Ţi-a folosit la ceva ce am scris atunci despre tine?» I-am răspuns afirmativ, deşi foloasele n-au fost cele la care s-ar fi gândit el sau oricine altcineva: avantaje materiale. Nici eu nu am insistat pentru a obţine aşa ceva, pe de-o parte, nici nu s-a găsit nimeni pentru a-mi oferi, pe de altă parte”.

«Mi-e greu să dau din coate»

Pe scurt, şi-a scris cele nouă romane în sărăcie, pentru fiecare editare şi reeditare primeşte cam 2.000 de lei, a luat premiul Uniunii Scriitorilor (USR) în valoare de 3.000 de lei, dar asta se întâmplă o dată pe an…
În rest? Şi-a scris cărţile prin diferite cămăruţe pe care le-a obţinut cum a putut (“Mi-e greu să dau din coate, să mă zbat”), până a ajuns, relativ recent, într-o cameră cu zăbrele la geam, Radu Aldulescu îi spune “celulă”, din sediul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, aflat sub tutela Uniunii Scriitorilor.
Uniunea Scriitorilor i-a trimis însă o veste tristă săptămâna trecută: trebuie să părăsească şi acest spaţiu… care este al Uniunii Scriitorilor. “Nu am unde să merg. Voi dormi în stradă”.

 

Marele Premiu la Festivalul de la Veneţia


Radu Aldulescu a scris “Sonată pentru acordeon”, “Amantul colivăresei”, “Îngerul încălecat”, “Istoria unui ţinut de verdeaţă şi răcoare”, “Proorocii Ierusalimului”, “Mirii Nemuririi”, “Ana Maria şi îngerii”, “Cronicile genocidului” şi “Istoria Regelui Gogoşar”. Este un scriitor tradus în franceză şi maghiară. A scris scenariul filmului Terminus Paradis care a obţinut Marele Premiu al juriului la Festivalul de la Veneţia.