sâmbătă, 22 noiembrie 2014

Baladă haiducească



GOLEA


(Culeasă în Bucureşti, în 1869, după Vasile Moscu, din strada Călăraşilor, Coloarea Neagră. O parte seamănă cu baladă Codreanul, alta cu cântecul lui Corbea) (G.Dem.Teodorescu - "Poezii Populare Române")


În joia
Joimarilor,
În vinerea
Ouălor,
În sâmbăta
Paştilor,
Stan la Bratei s-a sculat
Cu capul de somn umflat
Şi la minte cam turlac,
S-o facă de-un baiarac,
Să vină la turci de hac.
Foicică şi-o lalea,
Baiaracul cum făcea?
Cincizeci voinici că strângea,
Cincizeci, măre, fără cinci,
Tocmai patruzeci şi cinci,
Tot voinici
De-ai Oltului,
Cum îi place
Codrului,
Cum nu-i vine
Câmpului:
Lungi în mână,
Tari
De vână,
Tot porniţi pentru pricină;
Lungi
În coate,
Laţi
În spate,
Cu hangere
Ferecate;
Cu musteţa-n barbaric,
Cum stă bine
La voinic;
Cu mustaţă
Cât o coadă,
Două la ceafă
Le-nnoadă,
Şi face nodul cât pumnul,
De se sperie păgânul,
De-şi face cruce creştinul.
Foaie verde şi-o lalea,
Stan al Bratei se scula
Şi pe gânduri se punea,
Că pe voinici îi strângea,
Dar un harabaci n-avea.
Se gândea, se răzgândea,
Harabaci că nu-şi găsea,
Şi puse gând la Golea.
Stan al Bratei ce făcea?
Vreme multă nu pierdea,
Pe voinici că-i aduna,
Între ei se fătuia
Şi din gură le grăia:
- Hai să mergem
La Golea
Să-ntâlnim
Pe maică-sa
Şi să-i facem
Rochie nouă,
Pe Golea să ni-l dea nouă,
Rochie nouă-n patru foi,
Golea să meargă cu noi,
Să ne fie harabaci,
Bun la minte şidibaci!
Stan al Bratei le zicea,
Şi mergea, măre, mergea
Pân-acasă la Golea.
Acolo de-mi ajungea,
Pe muma Golii-ntâlnea;
Cu cinste i se-nchina,
Bună ziua
Că-i dădea,
Şi din gură
Că-i zicea:
- Bună ziua muma Golii
Tocmai din Ţara Moldovii!
Iar dânsa le răspundea
Şi din gură le zicea:
- Îţi mulţumesc ţie, Stane,
Şi ţie, şi cetei tale.
Te ştiu din Ţara Moldovei,
Fecior al mătuşii Bratei.
Ce-mi căutaţi şi ce-mi umblaţi
Unii
Pe cai înşlaţi,
Alţii
Pe cai deşelaţi,
Care mai bine-ţoliţi,
Care rupţi şi jerpeliţi?
Au nu vă mai merge bine,
Ş-aţi înnemerit la mine
Ca să vă dau de mâncare,
Parale de cheltuială
Şi haine de primeneală?
Dar ce stau să vă vorbesc
Şi-n casă nu vă poftesc?
Drumul v-o fi obosit,
Soarele v-o fi pripit;
Hai la masă să şedem,
Hai să bem
Şi să mâncăm!
Stan al Bratei d-auzea,
Tapinos îi mulţămea
Şi din gură-i răspundea:
- Nici drumul ne-a ostenit,
Nici soare nu ne-a pripit,
Nici la tine n-am venit
Ca să ne dai de mâncare,
Parale de cheltuială
Şi haine de primeneală,
Ci-am venit, măre, să-ţi dăm,
Măre, de-o rochie nouă,
Pe Golea să nu-l dai nouă,
Rochie nouă-n patru foi,
Să-l laşi pe Golea cu noi,
Ca să-l avem harabaci,
Bun la minte şi dibaci,
Pentru-un pui de baiarac
Să venim la turci de hac!
Baba dacă-mi asculta,
Ea lui Stan îi răspundea
Şi din gură mi-i zicea:
- De n-aş purta  rochie nouă
Pe Golea nu vi-l dau vouă,
C-a mai avut şapte fraţi,
Şapte fraţi ca şapte brazi,
Ş-au murit toţi într-o marţi,
Care de puşcă
'Mpuşcaţi,
Cari de sabie
Tăiaţi.
De n-aş purta rochie nouă,
Pe Golea nu vi-l dau vouă,
Că numai el mi-a rămas
De la tat-su ca miras,
Mititel
Şi-nfăşăţel,
Mor fetele după el.
De n-aş purta rochie nouă,
Pe Golea nu vi-l dau vouă,
Că şi turci şi arnăuţi
Tot de Golea sunt bătuţi,
Şi cu Golea învrăjbiţi,
Şi pe Golea îndârjiţi;
Voi s-aduc o noră-n şatră,
Să-mi aprinză foc pe vatră
Şi să-mi facă
Sub firidă
Câte-o turtă
Nedospită!
Stan al Bratei de-auzea
Trist pe gânduri se punea
Şi cu baba mai vorbea,
Şi pe babă mai ruga.
Foicică micşunea,
Golea-n casă că-mi dormea,
Îmi dormea, ori nu-mi dormea,
Ori aşa se prefăcea,
Că pe Stan când auzea,
Din somnat se deştepta
Cu urechea mi-asculta
Câte vorbise
Mă-sa,
Câte sporise
Ceata;
Ş-afară dacă-mi ieşea,
Pe lângă mă-sa trecea,
'N grajd de piatră că intra,
Cu trei deşte fluiera,
Pe roibul şi-l deştepta
Şi pe roibul că lua,
Înşelat
Şi înfrânat,
Cum e bun de-ncălicat,
Lung
În trup
Şi scurt
În gât,
Cum e bun de zurbalâc.
Golea mi-l încălica
Şi-afară dacă ieşea
Mă-sei din gură grăia:
- Maică, măiculiţa mea,
Maică, ori ce-i vrea să zici
Io nu rămâi de voinici,
De ăşti cinzeci fără cinci,
Tocmai patruzeci şi cinci,
Ci mă duc la baiarac,
Să mai viu la turci de hac,
Lui Stan cheful să i-l fac,
Să-mi fiu şi mie pe plac!
Şi după ce cuvânta,
Vorba mă-sei n-aştepta,
Pinteni roibului că da
Şi ca vântul se ducea,
De se vedea
Pulberea
După ceata de voinici,
Cincizeci, măre, fără cinci,
Ce-mi fac patruzeci şi cinci,
De copii de-ai Oltului,
Cum îi place codrului;
Unii
Pe cai înşelaţi,
Alţii
Pe cai deşelaţi,
Care mai bine-nţoliţi,
Care rupţi şi jerpeliţi.
Baba, dac-aşa
Vedea,
Că nu-i asculta
Vorba,
Că nu-i aştepta
Ruga,
Baba din cap cletina,
La Dumnezu se uita,
Cruce sfântă că-şi făcea
Şi din gură-aşa grăia
Şi cu foc îl blestema:
- Goleo, maică, să n-apuci
Mult departe să te duci,
Decât numia pân' la turci,
Nici mai mult să haiduceşti
Nici mai mult să zăboveşti
Decât şase săptămâni!
Foaie verde şi-o lalaea,
Golea, după ce pornea,
Haiducia că-ncepea:
Turci
Bogaţi
Că sărăcea,
Greci
Haini
Că chisăgea,
Leşi
Păgâni
Că pistosea,
Şi vestea
Mi se ducea
De cete
Şi de Golea.
Sangeacul când auzea,
Cinci sute de turci pornea,
Numai turci şi arnăuţi,
Tot de Golea greu bătuţi,
Tot cu Golea învrăjbiţi,
Tot pe Golea îndârjiţi.
Dincolo de Valea-Rea,
La Nedelea
Văduva,
Golea-mi sta
Şi petrecea,
Bând la vin cu vedrile,
Pelin cu ocalele,
Şi iar bea
Şi chefuia,
Pân' la unu se-mbăta,
Iar când poterea sosea,
Nici unul n-o mai simţea,
Afar' numai de Golea.
Gole-afară că-mi ieşea,
Cu turcii
Se-ncăiera,
Pe arnăuţi
Că-i tăia,
Şi unul, care scăpa,
Vestea la sangiac ducea
Vă nu-i glumă cu Golea!
Sangiacul dacă vedea,
Sangiascul se necăjea,
Altă poteră strângea,
Şi mai mulţi turci trimetea;
Dar nici ei nu izbândea,
Tot bătuţi se întorcea.
Şase săptămâni trecea,
Şi blestemul se-mplinea.
Iată, măre, se-ntâmpla
Că Dumnezeu se-ndura
De Golea şi de mă-sa,
Ce-i era,
Ce nu-i era,
Că Golii i se ura,
Haiducia că lăsa,
Ziua bună că-şi lua
Pe roibul încălica
Şi la mă-sa se-ntorcea.
Iar când poterea venea,
Pe voinici că mi-i găsea,
Gazda le împresura
De nici veste că prindea.
Nainte cin' le ieşea?
Stan al Bratei cu voinicii
Ca să se lupte cu turcii,
Cu turcii, cu arnăuţii.
Se lua
Şi se bătea,
Dar turcii mi-i biruia,
Pân' la unul că-i tăia.
Golea, măre, de-mi scăpa,
După urma mâni-sa,
Mai şedea
Ce mai şedea,
O fată că-şi alegea,
Nuntă mândră
Că-mi făcea,
Şi mă-si că-i aducea,
I-aducea o noră-n şatră,
Să-i aprinză foc pe vatră
Şi să-i facă sub firidă
Câte-o turtă nedospită.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu