Cerutul miresei

Oraţie de nuntă, 

Dobârlău, judeţul Covasna 

(2011)

- Bună dimineaţa cinstiţi socri mari! 
- Mulţumim dumneavoastră băieţi militari! Ce umblaţi, ce căutaţi?

- Ce umblăm, ce căutăm la nimeni samă nu avem să dăm.
- Dar cine sunteţi dumneavoastră să ne luaţi seama noastă întrebând încetu cu încetu să ne dăm adevărul, că de multe ce sunt dese nu vi le vom putea spune alese? 

- Tânărul nostru împărat de dimineaţa s-a sculat, chică neagră a pieptănat, cu straie noi s-a îmbrăcat şi din trâmbiţă a sunat, mare oaste a adunat, 200 de grăniceri, 200 de voinici boieri, din cei mai mari nepoţi de generali şi la apus de soare au plecat la vânătoare. Au vânat Ţara de Sus, de la Răsărit până la Apus, până când juncanii au şezut şi potcoavele le-au pierdut. Atunci nunul mare cu grija în spinare, călare pe un cal ca un Ducipal s-a ridicat în scări şi s-a umflat în nări şi-a făcut ochii roată peste oştirea lui toată; şi încoa privi, aci zări o floricică frumoasă şi drăgăstoasă. Văzând că nici nu înfloreşte, nici nu rodeşte şi mai mult se ofileşte, ne trimise pe noi şase lipani călare pe şase jucani cu coarnele încănite, cu unghiile cusătorite, frânile zugrăvite, cu toţii să pornim, bând şi chiuind şi din pistoale trăgând, la curţile dumneavoastră, până am sosit şi v-am găsit. Acum ori floricica să ne-o daţi, ori de noi nu scăpaţi, căci am venit cu târnăcoape de argint să scoatem floricica din pământ, s-o scoatem cu rădăcină, s-o sădim la mire în grădină. Acolo să înflorească, să rodească, locul să-i priască, mai mult să nu se mai ofilească; cinstiţi socri mari, de ne credeţi niscai tâlhari, avem o firmă cu pecete de la împărăţie, îi mai spune certificta de căsătorie, cine ştie carte latinească să vină să ne-o citească, cin-nu ştie să nu vie, ca de foc să se păzească; să ne daţi, socri mari, oameni cărturari, un popă cu barba deasă să citească carte-aleasă; să nu fie cu barbă rară să ne ţină până diseară, sau vreunul cu barbă încănită să rămână cartea necitită; să fie cu barba ca un fus, să dea din cap ca un urs, să ne dea curând răspuns;

- Răspunsul nostru este şase pahare cu vin, şase macrame de in cu fluturi şi arnici, de cum se găsesc pe-aici, fie şi cu strămătură, numa să fie cuvoie bună şi cu mătase numai să fie, de aici din casă de la cinstita mireasă;

- Să nu fie de prin vecini, că atunci va fi necinstea noastră şi ocara dumneavostră; acum socri mici ascultaţi şi în urechi băgaţi dacă nu aveţi bucate de ajuns să vă căutaţi locuri de ascuns, să aveţi buţi cu vin, care cu fân, boi graşi doponaşi, să mai aveţi şi lăutari, să lărgiţi casa, să întindeţi masa, să vină împăratu îndată cu oştirea lui toată, 155 din cei mai voinici, cu feţele alese, cu mânecile sumese; socru mare şi pentru oile tale noi am vrea să descălecăm dar n-avem pe ce să stăm, că nu suntem ciobani de la oi să descălecăm în noroi, noi suntem boieri mari de lângă mare, de unde soarele răsare, nouă să ne daţi scaune de argint să descălecăm aici pe pământ, sau să ne întindeţi covoare să descălecăm în pridvoare; la caii noştrii să le daţi fân costrei, verde cosit în noaptea de Sfântu Gheorghe, cu roua neluată, cu floarea binescuturată, strâns în sărbători de două fete surori; acum, ce s-a făcut nu mai e de desfăcut, acum să ne daţi o turmă de oi, şapte vaci, pe neagra dintre craci şi apoi să rabzi socrule mic şi să taci acum ia plosca pune-o la gură, ţin-astă broască ţestoasă la şezut, mare şi spătoasă, închină socrule ,înc-odată, închină mai binişor, să-ţi pară mai dulcişor, poftiţi beţi şi vedeţi că-i rachiu de Piteşti, nu-i ţuică de-a voastră zeamă de prune, bei multă, te umfli în burtă, faci burta dobă, intri după sobă, stai cu greierii de vorbă. 
Văzând că de când urez au rămas cei dinainte cu gurile proţăpite, cei de la spatecu gurile căscate, aduceţi un vas cu prune uscate să umplem guerile căscate; munţi înalţi, stâncoşi şi luminoşi, ca la Dobârlău frumoşi, bine v-am găsit sănătoşi!

O afacere ciudată a dilatat Căile Ferate Române în decembrie

Germanii au anunţat că vor să cumpere trenurile particulare din ţara noastră! Ba, nu! Ba, da!

Pe 3 decembrie a apărut următoarea informaţie: Deutsche Bahn, cea mai mare companie feroviara din Europa, vrea să se extindă pe piata românească prin preluarea unui pachet de 70% din Regiotrans Braşov, cea mai mare firmă privată de transport călători pe calea ferată din ţara noastră, pentru 67 milioane euro. A doua zi informaţia a fost negată, apoi o tăcere ciudată s-a lăsat peste toată tărăşenia.

Conform agenţiei de presă Reuters, grupul german are opţiunea de a prelua, mai târziu, şi restul acţiunilor companiei româneşti. Regiotrans, înfiinţată în 2005, are 760 de angajaţi şi a avut anul trecut un profit de 8,66 milioane lei, potrivit datelor raportate către Ministerul Finanţelor, citate de Mediafax. Compania, are doi asociaţi, Costel Comana şi Iorgu Ganea, fiecare cu 50% din părţile sociale.

Pe 4 decembrie apare o replică:

„Nu am discutat niciodată cu Deutsche Bahn. Am avut discuţii cu britanicii de la Arriva care au pornit în urmă cu cinci ani, iar Arriva a fost preluată în 2010 de Deutsche Bahn”, a spus Comana.

După care nu mai apare nimic, nici Deutsche Bahn, nici Regiotrans nu au vrut să mai comunice cu presa.

Care este contextul?

De şapte ani, de când s-a modificat legislaţia în domeniu, pe căile ferate din România au apărut sute de trenuri particulare. An de an, Cele patru firme care le exploatează au anunţat profituri tot mai mari, în detrimentul CFR călători, care a înregistrat pierderi. Care să fie secretul succesului?

Preţul biletelor? Dacă ne utiăm pe tarifel practicate de firmele private şi cele ale CFR Călători, vedem că ele sunt identice. Plăteşti 12,40 lei pe suta de kilometri la trenul Regio particular, clasa a II-a? Acelaşi preţ îl plăteşti şi la trenul CFR. Asta pentru că legea îi obligă pe toţi să practice aceleaşi tarife. Păi, atunci?

Explicaţia stă în câteva chichiţe ale războilui privat contra stat, pe care le-am aflat de la speciliştii în domeniu.

În primul rând pe trenul particular nu poţi să mergi cu naşul, deci firma nu pierde prin aceste mecanism semi-mafiot.

În al doilea rând, trenurile particulare au reuşit să ocupe anumite intervale orare de vârf  în care CFR nu avea trenuri. De pildă: craiovenii care voiau să plece la Bucureşti aveau tren CFR doar la 8,30. A venit însă un particular cu un tren la ora 7,00, iar oltenii au preferat această variantă pentru a ajunge mai repede la Bucureşti – iar CFR a scos din circulaţie trenul de 8,30. Aşa s-a ajuns ca, pe anumite rute scurte, să nu mai circulă decât trenuri particulare, adică acestea au „prins” monopol pe acele rute.

Un alt element prin care particularii au bătut statul este timpul. Cu un tren Regio al CFR Călători străbaţi distanţa dintre două oraşe mari într-un interval de timp mai lung, chiar şi de două ori, decât cu un Regio particular. Cum? Particularul l-a denimit Regio, practică tarife de Regio, dar nu mai opreşte în toate haltele, merge cu regim de viteză de Interregio. Adică plăteşti preţ de persoanl şi mergi cu viteză de rapid...

Jocurile par făcute în transportul de călători pe căile ferate. În acest context, ciorba fiind încălzită, hai să vedem cine se va înfrupta din ea….