Lucian Boia: Capcanele istoriei

Elita interbelică românească

între 1930 şi 1950



"Capcanele istoriei - elita interbelică românească între 1930
şi 1950" - de Lucian Boia, Editura Humanitas, 2011

Tema lucrării fiind clară, încă din titlu, reproducem concluzia  autorului asupra întregului studiu:

"Intelectualul nu gândeşte - în medie - mai corect decât ceilalţi muritori, nu se orientează mai bine în mersul evenimentelor, doar fiindcă este intelectual. Se întâmplă, dimpotrivă, să gândească în dezacord cu evoluţiile reale şi cu bunul-simţ comun, fiind mai înclinat spre judecăţi abstracte, generatoare de atitudini excesive şi de plăsmuiri utopice.

Am zice că intelectualul, mai ales el, ar trebui să fie un om liber. Nu înseamnă că şi este. E supus, ca oricine, conjuncturilor istorice şi presiunilor ideologice. Într-un fel sau altul, cariera lui e dependentă de Putere (cu atât mai mult într-un regim autoritar şi, fără dar şi poate, într-unul totalitar). Nu puţini intelectuali au, de altfel, fascinaţia Puterii; se simt ei înşişi mai puternici, adăpostiţi la umbra ei.

În tot cazul, intelectualul are o abilitate: aceea de a găsi de fiecare dată argumente potrivite pentru a se justifica. Mai ales atunci când i se pare că istoria şi-a dat verdictul. Pentru intelectual, glasul istoriei este irezistibil".

Dincolo de acestă concluzie interesantă, nu am putut trece cu vederea câteva pasaje în care, vorbind despre contextul general în care Carol al II-lea s-a înconjurat de oameni de stânga şi, ca urmare logică, a avut o reacţie deosebit de violentă faţă de legionari, autorul precizează (p. 135 - 136): "Arestat în 1938 şi condamnat la zece ani de închisoare, Corneliu Zelea Codreanu este asasinat împreună cu alţi 13 camarazi, pe motivul clasic al fugii de sub escortă (30 noiembrie 1938). Replica legionarilor va întârzia puţin, dar va lovi direct la ţintă: asasinarea prim-ministrului Armand Călinescu, la 21 septembrie 1939. Represiunea care a urmat a fost una fără precedent în istoria României: au fost executaţi sumar 252 de legionari. (...) A pierit atunci floarea tinerei intelectualităţi legionare. Mai târziu s-a putut afirma - greu de spus cu câtă îndreptăţire - că altul ar fi fost mersul lucrurilor în lunile de dictatură legionară dacă n-ar fi dispărut între timp tocmai elita mişcării, în frunte cu <Căpitanul>".

Lectură plăcută!