1
Decembrie, să ne bucurăm cu măsură
Mihai
Eminescu: ”AVEM, DEASUPRA ACESTUI POPOR, O PĂTURĂ DE PUNGAȘI ȘI COCOTE”
Texte publicistice ale lui Mihai Eminescu scrise cu
140 de ani în urmă.
– ”Există două naţiuni deosebite în această ţară: una stoarsă şi
sărăcită, de producători, alta îmbuibată, de mijlocitori. Averea se urcă numai
în oraşe şi chiar şi aici, nu în populaţia română, ci în cea străină. Avem de-o
parte rasa română, cu trecutul ei, identică în toate ţările pe care le
locuieşte, popor cinstit, inimos, capabil de adevăr şi patriotism. Avem apoi,
deasupra acestui popor, o pătură superpusă, un fel de sediment de pungaşi şi
cocote, răsărită din amestecul scursurilor orientale şi a celor occidentale,
incapabile de adevăr şi patriotism”.
– „Şi oare nu este această
Românie pentru poporul ei propriu un adevărat infern? Parlamentul de maşini
votatoare, guvernul – vor atotputernicia înăuntru pentru a masca servilismul în afară.
Odată vasalitatea în afară stabilită, trebuie create şi înăuntru condiţiile
vasalităţii. Trebuie nimicită influenţa pe care o mână de oameni, intelectual
şi material neatîrnaţi, o mai poate exercita asupra opiniei publice şi a
mersului lucrurilor”.
– ”Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot
schimba în bine şi, prin acel fatalism al raselor nefericite, duce nepăsător
greul unei vieţi fără bucurie şi fără tihnă”.
– ”Populaţia autohtonă scade şi sărăceşte, cărţile nu se citesc,
pătura dominantă, superpusă rasei române n-are nici sete de cunoştinţe, nici
capacitatea de a pricepe adevărul. Dacă acest sediment învaţă, o face în silă,
gonind după o funcţie. Încolo, leagă cartea de gard. Şi, pentru a avea o
funcţie, trebuie să fii înrudit cu ei…”
– ”Faţă cu o asemenea privelişte – în care virtutea se consideră
de unii ca nerozie, se taxează de alţii ca o crimă, în care inteligenţa şi
ştiinţa sunt privite ca lucruri de prisos, sunt expuse invidiei nulităţilor şi
batjocurii caracterelor uşoare, în care cuminţenia se numeşte arta de a parveni
sau de-a trăi fără compensaţii din munca altora – spiritul cel mai onest ajunge
la un momentul fatal, de cumpănă, în care înclină a crede că în asemenea vreme
şi-n aşa generaţie însuşirile rele ale oamenilor sunt titluri de recomandaţie.
Acela care cutează a se revolta faţă de această stare de lucruri este denunţat
opiniei publice ca barbar, ca antinaţional, ca reacţionar”.
– ”Elemente străine, îmbătrânite şi sterpe, s-au amestecat în
poporul nostru şi joacă comedia patriotismului şi a naţioanlismului. Nevând
tradiţii, patrie hotărâtă ori naţionalitate hotărâtă, au pus totuşi mâna pe
statul român. Conştiinţa că ele sunt deosebite de neamul românesc nu le-a
dispărut încă – ele se privesc ca o oaste biruitoare într-o ţară vrajmaşă”.
– ”Greşalele în politică sunt crime, căci în urma lor suferă
milioane de oameni nevinovaţi, se-mpiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi
se-piedică, pentru zeci de ani, viitorul ei”.
– ”A sconta viitorul e lesne, iar cămătarul cel mai facil este
timpul. Un copil poate avea plăcerile bărbatului, o naţiune incultă
rezultateale civilizaţiei, dar cu ce scop? Cu acela al degenerării şi al
stingerii timpurii, căci scontul pe care-l face timpule e mai scump decât
oricare altul. Şi acest regeres este foarte mare, e un regres organic care
atinge sănătatea, făptura fizică, bunul trai, bunele moravuri, cu-un cuvânt
întreaga constituţie fizică şi morală a populaţiunilor noastre”.
– ”Lenea care ni se impută
credem că este fabulă convertită. Dacă cineva ar cerceta starea de lucruri din
Anglia în Evul Mediu, ar vedea că ţăranul englez era leneş pe cât timp
condiţiile muncii erau nefavorabile; cu cât ele deveneau mai bune, cu atât
populaţiunea se făcea mai harnică”.
– ”Aţi comis păcatul de neiertat de care istoria vă va cere compt
sever: acela de a fi zdruncinat cu desăvârşire sentimentul onestităţii între
cetăţeni. Lumea v-a văzut cu mirare transformându-vă de azi pe mâine în
milionari, fără să poată a-şi explica secretul acestei extraordinare
schimbări”.
