”Bazinul levantin” – 122 de trilioane de metri cubi de gaze, în Marea Mediterană
La mijlocul lunii noiembrie 2019, o știre a
trecut aproape neobservată în oceanul de informații care inundă omenirea zi de
zi: nava turcă de foraj petrolier Fatih şi-a început operaţiunile în largul
coastei de nord-est a Ciprului, a anunţat vicepreşedintele turc Fuat Oktay, în
pofida avertismentelor adresate Ankarei de UE.
În acest context, Consiliul Afaceri Externe al
UE a adoptat un cadru juridic ce prevede măsuri restrictive împotriva Turciei
în legătură cu activităţile sale de foraj în Mediterana Orientală, scrie
Reuters, preluată de Agerpres.
Turcia, stat candidat oficial la aderarea la UE,
a criticat decizia şi a anunţat că nu va opri activităţile de foraj deoarece
operează pe propria platformă continentală sau în zone în care au drepturi
ciprioţii turci.
O altă navă turcă de foraj, Yavuz, se află în
largul coastei de vest a Ciprului.
Descoperirea de rezerve de gaze şi petrol în
estul Mediteranei a declanşat o dispută între Republica Cipru, membră a Uniunii
Europene, şi Turcia, care ocupă partea de nord a insulei.
La jumătatea lunii octombrie, europenii au
convenit să sancţioneze activităţile ilegale de foraj. Luni, ei au adoptat
cadrul "ce va permite sancţionarea persoanelor sau entităţilor
responsabile de activităţi de foraj neautorizate de hidrocarburi în Mediterana
Orientală, sau care sunt implicate în aceste activităţi", potrivit Consiliului UE.
Teritoriul insulei Cipru este divizat după invazia armatei turce
în treimea nordică a insulei în 1974, în urma unei lovituri de stat ce urmărea
alipirea insulei la Grecia.
Republica Cipru, membră a UE, îşi exercită autoritatea doar asupra
restului de două treimi a teritoriului insulei. În nord se află autoproclamata
Republica turcă a Ciprului de Nord (RTCN), susţinută de Ankara şi nerecunoscută
de comunitatea internaţională.
Despre ce rezerve de
gaz și petrol este vorba?
La sfârşitul anului 2010, în zona Africii de Nord şi
a Orientului Mijlociu au izbucnit o serie de revolte violente cunoscute sub
numele de ”primăvara arabă”, revolte susţinute pe faţă de ţările occidentale.
Acum avem războiul din Siria, ISIS și controversta imigrație către Europa. La
baza acestei ”primăveri” prelungite, ca să spume așa, stă o rezervă submarină
de gaze naturale de 122 de trilioane de metri cubi de gaze, numită ”Bazinul
Levantin”.
Noile planuri ale Comisiei
Europene pentru întărirea rezistenţei pieţei europene a energiei, inclusiv
pentru reducerea dependenţei Uniunii de gazele naturale ruseşti spun că UE
îşi pune speranţa pentru reducerea dependenţei energetice de Rusia în resursele
Norvegiei şi în exploatarea Mării Mediterane. Despre rezervele din Marea
Nordului se ştie, ele sunt exploatate mai demult… dar ce este cu Marea
Mediterană?
Totul a început cu
sinuciderea prin auto-incendiere a lui Mohamed Bonazizi, în Tunisia, pe data de
17 decembrie 2010. Revoltele au izbucnit aproape instantaneu în mai multe ţări
din zonă şi au condus, printre altele, la înlăturarea preşedinţilor Tunisiei şi
Egiptului, a dictatorului Libiei, Muammar Gadaffi – care a şi fost omorât de
revoluţionari – dizolvarea guvernelor Iordaniei şi Cisiordaniei şi actualul război
civil din Siria.
”Primăvara
arabă” s-a ciocnit de interesele rușilor în Siria
Între toate, problema siriană
pare cea mia complexă în această ”Primăvară Arabă”. În timp ce ţările
occidentale critică regimul preşedintelui Bashar al Assd, considerându-l tiranic,
sângeros, etc., Rusia îi ia apărarea!
Prof. univ. dr. Nicolae Radu, de la Academia ”Alexandru Ioan cuza”, consideră că la baza acestor nervozităţi politice din zona Mediteranei de sud, sud-est, stă interesul pentru ceea ce geologii numesc Bazinul Levantin.
“Este vorba despre o zonă submarină care se întinde din nordul Egiptului până în Turcia care conţine 1,7 miliarde de barili de petrol şi 122 de trilioane de metri cubi de gaz, conform Geological Survey, din S.U.A. (U.S.G.S.). Enormele rezerve de gaz și petrol, găsite acum trei ani în Marea Mediterană, într-o zonă împărțită între Grecia, Turcia, Cipru, Israel, Siria și Liban, arată că regiunea ar putea deveni un nou Golf Persic”, este de părere dr. Nicolae Radu.
Prof. univ. dr. Nicolae Radu, de la Academia ”Alexandru Ioan cuza”, consideră că la baza acestor nervozităţi politice din zona Mediteranei de sud, sud-est, stă interesul pentru ceea ce geologii numesc Bazinul Levantin.
“Este vorba despre o zonă submarină care se întinde din nordul Egiptului până în Turcia care conţine 1,7 miliarde de barili de petrol şi 122 de trilioane de metri cubi de gaz, conform Geological Survey, din S.U.A. (U.S.G.S.). Enormele rezerve de gaz și petrol, găsite acum trei ani în Marea Mediterană, într-o zonă împărțită între Grecia, Turcia, Cipru, Israel, Siria și Liban, arată că regiunea ar putea deveni un nou Golf Persic”, este de părere dr. Nicolae Radu.
„Gazprom”
este firma de energie cea mai importantă din Siria
Pentru a putea accesa acestă
platformă energetică, Occidentul nu se mai confruntă acum decât de opoziţia
regimului Al Assad, susţinut de interesele ruşilor în această zonă. Pentru
aceasta a fost inventat ISIS care a atacat, deocamdată fără mare success,
statul sirian. De aici a rezultat marea migrație asiatică spre Europa.
În fine, potrivit Stockholm International Peace Research Institute, contractele de armament ale Siriei cu Rusia s-au ridicat în 2011 la o valoare de cel putin 4 miliarde dolari.
”Potirivit cotidianul New York Times între anii 2000-2010, Rusia a vândut armament Siriei la o valoare de 1,5 miliarde de U.S.D., transformand Siria în cel mai mare client de armament al Rusiei. Exporturile Rusiei către Siria au fost în valoare de 1,1 miliarde dolari în 2010 şi investiţiile sale în aceasta ţară au fost evaluate la aproximativ 20 de miliarde de U.S.D. – inclusiv cele 4 milarde pentru armament. a fost implicat în proiecte în valoare de 1,1 miliarde dolari în Siria”, a explicta prof. Nicolae Radu.
În fine, potrivit Stockholm International Peace Research Institute, contractele de armament ale Siriei cu Rusia s-au ridicat în 2011 la o valoare de cel putin 4 miliarde dolari.
”Potirivit cotidianul New York Times între anii 2000-2010, Rusia a vândut armament Siriei la o valoare de 1,5 miliarde de U.S.D., transformand Siria în cel mai mare client de armament al Rusiei. Exporturile Rusiei către Siria au fost în valoare de 1,1 miliarde dolari în 2010 şi investiţiile sale în aceasta ţară au fost evaluate la aproximativ 20 de miliarde de U.S.D. – inclusiv cele 4 milarde pentru armament. a fost implicat în proiecte în valoare de 1,1 miliarde dolari în Siria”, a explicta prof. Nicolae Radu.
Profesor Nicolae
Radu
„Stroitransgaz” este implicat în construirea unei centrale de distribuţie a gazelor naturale de 200 de kilometri est de Homs, în regiunea Al-Rakaka şi în suport tehnic pentru construirea unei conducte de gaz. Tatneft, o subsidiara a „Gazprom”, este firma cea mai importantă de energie din Siria. Alte firme cu interese de afaceri majore în Siria includ producătorul de oţel T.M.K. şi transportatorul naţional „Aeroflot”, care intreţine flota civilă de avioane a Siriei.
„Stroitransgaz” este implicat în construirea unei centrale de distribuţie a gazelor naturale de 200 de kilometri est de Homs, în regiunea Al-Rakaka şi în suport tehnic pentru construirea unei conducte de gaz. Tatneft, o subsidiara a „Gazprom”, este firma cea mai importantă de energie din Siria. Alte firme cu interese de afaceri majore în Siria includ producătorul de oţel T.M.K. şi transportatorul naţional „Aeroflot”, care intreţine flota civilă de avioane a Siriei.
În acest moment, Interesele
Rusiei pentru Bazinul Levantin au angrenat și Turcia, care s-a văzut
amenimnțată de intenția Occidentului de a încuraja mișcările secesioniste ale
curzilor din zonaă, inclusiv ale celor din Turcia, în
Ankara revendică acum o
parte din acest zăcământ uriaș pecare îl vor statele member NATO doar pentru
ele.
