Cum am putea silicona Transilvania…
Ipoteze de lucru: siliconarea
divelor pe bani publici şi cartea lui Boia. Prima temă: cum a fost posibil ca
acele VIP-e - să zicem că nu ştim ce vor fi făcut ele pentru a ajunge la acest
statut - să se poată tuna pe bani publici? Foarte simplu: pentru că acest lucru
a fost mediat de un stat de tip mafiot care a transformat încălcarea legii şi
raptul banului public în sporturi naţionale.
A doua temă: Lucian Boia a
lansat recent, cu scântei, un eseu cu privire la primul război mondial (Primul
Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări) şi, desigur, poporul
român, care nu ar fi bun şi ar fi primit Ardealul în mod nemeritat, în urma
acelui război: ”România nu are nici un drept istoric asupra Transilvaniei”.
Afirmaţia lui Boia, cam străvezie pentru poziţia lui de istoric, are o chestie
la care ar trebui să ne gândim mai serios. Nu, nu este adevărat că România nu
are drept istoric asupra Ardealului, populaţia majoritară a fost şi este în mod
copleşitor românească, dar este foarte posibil ca ”statul român” să piardă
Transilvania din motive etice. Să ne explicăm!
Din antichitate se ştie că
ceea ce încheagă comunitatea omenească este dreptatea, justiţia. În lipsa ei,
societatea se destramă. Să mergem mai departe. Aristotel: ”Binele în politică
este justiţia”. Adică singura trabă a clasei politice ar trebui să fie
aplicarea dreptăţii. Iar, pentru aplicarea dreptăţii, magistraţii nu trebuie
lăsaţi la latitudinea politicului, ci trebuie controlaţi de ceea ce noi astăzi
numim societatea civilă, aşa cum ştim de la Pitagora: ”Legiutorule, lasă
poporul să-şi judece magistraţii!” (aici, legiuitorul reprezentând clasa
politică). Buuun…
Lipsa dreptăţii se numeşte,
tehnic, eroare judiciară. Cum tratează statul român eroarea judiciară? ”Constitutia
României, Articolul 52 (3): Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile
cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în
condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat
funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă”.
”Legea privind statutul
magistraţilor nr. 303/2004: Art. 93. - Magistraţii răspund civil,
disciplinar, administrativ şi penal, în condiţiile legii; Art. 94. - (1) Statul
răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare; (2)
Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură
răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau
gravă neglijenţă; (…) (6), statul se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri
împotriva magistratului care, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit
eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii; (…)”.
Cu late cuvinte, magistratul
dovedit că a dat o hotărâre eronată nu păţeşte nimic, deoarece statul acoperă prejudiciul.
Ulterior, desigur, statul „poate” (dacă vrea) deschide acţiune de recuperare a
prejudiciului de la magistrate – dar asta doar în măsura în care poate dovedi
că eroarea judiciară a fost săvârşită din rea-credinţă sau din gravă
neglijenţă! Dar Legea nu defineşte nici reaua-credinţă, nici grava neglijenţă a
magistratului; de aceea, stabilirea ei rămâne în competenţa instanţei de
judecată care a fost sesizată. Iar cum corb la corb nu-şi scoate ochii…
Ca atare, România a ajuns
acum un stat de tip mafiot în care justiţia se face după canoane
politico-economice, gen ”cine nu e cu noi e împotriva noastră” şi ”săracul este
întotdeuna vinovat” – iar magistratului care tratează actul de justiţie în
această manieră nu i se întâmplă nimic.
În contextul celor de mai sus,
considerăm că lipsa răspunderii directe a magistraţilor din România faţă de
erorile judiciare este un atentat la adresa securităţii naţionale – pentru că,
reluăm, o comunitate din care dispare dreptate este pe cale de disoluţie. Adică,
statul român ar putea pierde teritorii (Transilvania) pentru că, în acest
moment, este un stat de tip mafiot care nu asigură justiţia cetăţenilor săi.
Adică, la poarta disoluţiei României bate cucoana corupţie! Aici ar putea avea
o oarecare dreptate Lucian Boia!
În fine, ca să nu o mai
lungim, este evident că trebuie modificată Constituţia şi Legea privind
statutul magistratului! Repede, foarte repede! (măcar pentru a-i face în necaz
lui Boia!)
