Plăcile tectonice din estul Europei au început să se frământe

Cerc de cutremure în jurul României

 

De la Bobotează până azi , în regiunea balcanică, inclusiv în România, au fost înregistrate 22 de cutremure. La noi, ultimul s-a produs în Câmpia Română şi a avut 3,8 grade pe scara Richter.

Harta Institutului de fizică a Pământului, pe 13 ianuarie 2012

În ţara noastră au fost resimţite în special mişcările telurice din zona Banatului. Pe 7 ianuarie, localnicii din Topolovăţul Mare, judeţul Timiş, au ieşit din case speriaţi de un seism de 3,6 grade pe scara Richter, care s-a produs la o adâncime mică, doar 10 kilometri, dar care s-a simţit foarte tare, iar Vrancea s-a zguduit din nou marţi seară. Astăzi s-aprodus un alt seism de suprafaţă, la numai 10 kilometri adâncime, în Câmpia Română.

“În general, zona balcanică e activă din punct de vedere seismic. Sigur că numărul cutremurelor a fost cam mare în ultimele zile, în raport cu media”, a spus Mircea Radulian, directorul ştiinţific al Institutului de Fizică a Pământului de la Măgurele.

Ce e cu aceste cutremure de suprafaţă dese?

Vrancea nu este singurul focar seismic din Romania. Dacă aici cutremurele se produc la adâncimi mari, de peste 100 de kilometri, există o mulţime de alte focare de suprafaţă, dispuse pe aproape tot cuprinsul ţării, din Banat până în Dobrogea şi din Satu Mare până la Giurgiu. În cazul acestora, seismele se produc la 5 până la 70 de kilometri adâncime şi au efecte zonale devastatoare. Conform datelor seismologilor români, aceste zone seismice de suprafaţă se activeaza o dată la 50 sau la 100 de ani.

Zonarea seismică a României

Harta seismicităţii din România pune în evidenta 22 de focare seismice, altele decât cel din Vrancea. Astfel, falia Vidraru - Snagov - Shabla (Bulgaria) s-a reactivat. În acest moment, avem practic încă două focare seismice pe lângă cel din Vrancea.

"România este o ţară activă din punct de vedere seismic şi ne putem aştepta oricând la cutremure de adâncime de 7,6 grade Richter în zona Vrancea. Din păcate, se poate spune că s-a reactivat şi falia Vidraru- Snagov-Shabla (nord-estul Bulgariei-n.n.), care se prelungeşte sub Marea Neagră, falie care produce cutremure de suprafaţă foarte periculoase”, este de părere Victor Mocanu, profesor la Facultatea de Geologie şi Geofizică din cadrul Universităţii Bucureşti. Diferenţa dintre cutremurele de suprafaţă şi cele de adâncime este că primele se resimt pe o arie redusă, dar lasă în urmă distrugeri uriaşe, aşa cum s-a întâmplat în Haiti, de pildă, în ianuarie 2010. Cele de adâncime se resimt pe o arie mai mare, dar nu produc victime şi pagube atât de mari.

Palatele tiganesti cad primele

 

Cutremurul din 4 martie 1977 a fost unul dintre cele mai puternice seisme produse în România. Având 7,2 grade pe scara Richter, acesta a făcut, în 55 de secunde, 1.578 de victime în toată ţara, dintre care 1.424 numai în Bucureşti, şi a distrus în jur de 35.000 de locuinţe.
Ce se poate întâmpla la următorul seism major? Primele clădiri care se vor dărâma nu sunt cele cu bulină roşie, cum s-ar crede, ci palatele ţigăneşti cu turnuleţe. Cele câteva mii de astfel de construcţii din România se vor transforma în moloz în caz de seism major.
Nu se ştie cu exactitate de unde s-au inspirat ţiganii când şi-au ridicat primele palate, dupa 1990. Există deja în România studii de specialitate asupra lor, făcute de profesori în arhitectură.
Mulţi au crezut că aceste clădiri, cu unul sau mai multe etaje locuibile şi turnuleţe strălucitoare puse una peste alta doar cu scop decorativ, au costat o avere fiecare. Adică ţiganii, neavând în ce să mai bage banii făcuţi în Occident, ori în România, s-au apucat de construit mamuţi din ciment, urâţi, dar mari şi solizi. Un palat ţigânesc pare a fi realizat cu sute de mii de euro. Dar lucrurile nu stau tocmai aşa.

În primul rând costurile au fost mult mai mici, ţiganul având intenţia doar să impresioneze şi mai puţin să cheltuiască banii. Aşa că beneficiarii cu sânge nomad au cerut constructorilor să le respecte indicaţiile: materiale ieftine şi cât mai puţine, fundaţii mici, dar briz-brizuri cât mai multe şi cât mai la vedere. Totul a mers exclusiv pe imaginaţia tiganului.

În cele mai multe cazuri, pentru obţinerea autorizaţiilor s-au prezentat proiecte corect făcute, dar după scoaterea documentelor ţiganul făcea tot ce ştia. Adică modifica proiectul după bunul plac. La darea peste cap a regulilor în construcţie au contribuit şi meşterii zidari, care le-au cântat beneficiarilor în strună, fără să-i avertizeze asupra pericolului. S-a mers pe zicala "clientul nostru, stăpânul nostru" la modul explicit... Luând exemplul primului palat de tip pagodă din ţiganie, întreaga elită a comunităţii a ridicat "gemeni" ai acestuia, pentru a se evidenţia ca aparţinând clasei avute. Aşa au apărut aglomerarile de imobile cu turnuleţe în cartierele aşa-zis "bogate" din ţiganie, construcţii care nu se potrivesc cu nimic din mediu înconjurător şi sunt atât de urâte încât doar că nu ţipă. Pentru rommi aspectul estetic nici nu mai are vreo importanţă. Important este să mimeze opulenţa, iar mima să fie acceptată de comunitate.
În 1998, inginerul constructor Ilie Voinescu, specialist în cadrul unei firme particulare, a fost solicitat să verifice structura de rezistenţă a unui palat ţigănesc din sudul Capitalei României, deoarece începuse să se crape, deşi avea doar un an vechime. Specialistul şi-a adus aparatura şi a verificat construcţia. Concluzia a fost că palatul cu trei niveluri este pe cale să se prăbuşească deoarece structura de rezistenţă e discontinuă, pereţii sunt foarte subţiri, fierul beton folosit în plăci e mult mai rar decât normativul iar fundaţia nu are decât 70 de centimetri.
Curios, inginerul Voinescu a mai propus câtorva ţigani cu palate să le verifice soliditatea caselor. A urmărit în special zona Bucureşti, Alexandria şi Giurgiu. Acest perimetru este cel mai zdruncinat în timpul cutremurelor cu epicentrul în Vrancea, deoarece terenul moale permite undei seismice să se propage uşor. Mai mult, mişcarea tectonica pornită din Vrancea se izbeşte de Munţii Balcani şi se întoarce în sudul României.
Conform datelor lui Ilie Voinescu, palatele ţiganilor cu zeci de turnuleţe din perimetrul studiat sunt ca nişte castele din carţi de joc.

Faptul că aceste construcţii sunt şubrede este ştiut şi la Institutul de Arhitectură Ion Mincu. "În cele mai multe cazuri, nimic nu este nici pe departe atât de solid pe cât pare la aceste construcţii. Materialele folosite sunt foarte ieftine şi puse în operă modest. Totul e făcut rapid şi în spiritul de improvizaţie. Când vezi palatele acelea vag plutitoare, susţinute de colonete ireal de subţiri, îţi dai seama că e un mod de a mima importanţa edificiului", a spus arhitectul Cătălin Berescu. Deocamdată nu se ştie ce se va întâmpla cu aceste edificii, care sunt un fel de cosciuge în care ţiganii s-au bagat singuri. Cu banii pentru consolidare s-ar putea face o clădire nouă, deci investiţia nu se justifică. Pentru dărâmarea lor este iarăşi nevoie de mulţi bani, având in vedere faptul că sunt multe şi mari...