joi, 22 decembrie 2011

Artă fotografică

 « Precum în cer, aşa şi pe pământ »







 Este vorba de Albumul de Fotografie « Precum în cer, aşa şi pe pământ ». Călatorie foto prin lumea ortodoxă românească – de Cristina Nichituş Roncea. Cu un cuvânt înainte al acad. Florin Constantiniu. Editura Compania, Bucureşti, 2011. Album în ediţie bilingvă (română - engleză) « On earth as it is in heaven ». A photo journey into the Romanian Eastern Orthodox realm.

http://precum-in-cer.ro/.

miercuri, 21 decembrie 2011

Profesorul Constantin Bursuc a inventat un mijloc de locomoţie care revoluţionează aeronautica

Armata Română a testat, în 1993, un motor
cu plasmă montat pe o rachetă care a zburat în Cosmos
Lista experţilor militari

Fiind o legendă în domeniul fizicii fluidelor, profeso­rul Constantin Bursuc a inventat un motor care a tri­­mis o rachetă românească în cosmos. Eve­ni­men­tul s-a petrecut în poligonul militar de la Orăştie, în 1993. "Vreau să realizez un aparat de zbor, ca o farfurie zburătoare, pe care să montez motorul MRAL. Va revoluţiona modul de de­plasare pe calea aerului. Apoi voi face pu­­­blic modul în care orice om poate să-şi con­strui­ască asemenea aparat acasă".
                       
                                             
Constantin Bursuc

Fost profesor u­ni­ver­sitar de meca­nică a fluidelor la Uni­versi­tatea din Iaşi, azi pen­sio­nar, Constantin Bursuc şi-a de­di­cat viaţa stu­dierii u­nui tip de motor cu re­acţie care re­volu­ţio­nea­ză ae­rodinamica. În 1980 pu­blică primele lu­crări în care, pe scurt, explică cum se poate realiza un fel de motor cu reacţie care să dez­vol­te o putere mai ma­­re decât cele cla­sice şi care ar putea a­tinge vi­te­za lu­mi­­­nii. A­poi bre­ve­tează mo­torul MRAL. 

 Motorul a fost testat în poligoane militare

"Autorităţile s-au a­rătat interesate de i­dee, dar în 1993, când ur­ma să ies la pen­sie, încă nu se ma­te­riali­za­se nici o cola­borare. Am făcut un memoriu preşedinte­lui Ion Ili­es­cu, unde ce­ream sprijin. Nu am primit nici un răspuns, iar după câ­teva luni m-am tre­zit cu o invitaţie în Fran­ţa pentru a sem­­na un contract pri­vind re­alizarea mo­to­rului cu autoconvergenţă. După ce am pri­mit viza de Franţa, am fost vizitat de o persoa­nă care mi-a spus că pot uita de francezi, de­oa­rece mi s-a aprobat colaborarea cu Ar­mata Română", îşi a­min­teş­te profesorul Bur­suc. Între timp, Mi­niste­rul A­­­părării studiase con­ţi­nutul bre­vetului lui Bursuc. Pe documentul din imagine se află numele ofiţerilor superiori care auscos de la OSIM brevetul profesorului Bursuc şi i-au dat o aplicaţie militară

«O invenţie demnă de premiul Nobel»
Motorul MRAL a fost re­alizat şi montat pe rachete de tip RT3. Au fost lansate trei asemenea rachete, la poli­go­nul din Orăş­tie. "MRAL a depăşit cu mult pu­terea mo­toa­relor obişnuite şi, lucru care i-a uimit pe toţi, nu a scos zgomot. Ulterior, la un alt experiment, pe un poligon din Făgă­raş, o rachetă echipată cu MLNR a ieşit în spa­ţiul ex­tra­terestru. Aici s-a în­tre­rupt cola­bora­rea. Mi­litarii au vrut să facă şi ei un asemenea mo­tor, dar nu-l puteau ţine sub control, ex­plo­­da, pentru că siste­mul de răcire al an­sam­blului era un secret al meu. În 1997, mi-au cerut să ce­sionez bre­vetul pen­tru a reali­za motoare care să fie montate pe MIG 21. Am refuzat, deoa­rece nu eram mulţumit de termenii contractuali. De atunci, nu mai co­laborez cu nimeni. Vreau să realizez un a­parat de zbor, ca o farfurie zburătoare, pe care să montez moto­rul MRAL. Vreau să re­vo­luţionez aeronautica", a adăugat profesorul Bursuc.
 "Profesorul Constantin Bur­suc este o somitate în domeniul motoarelor de ra­chetă. Din câ­te ştiu eu se caută o ca­le de cola­borare cu domnia sa pentru a materializa ideea moto­rului cu autoconvergen­ţă, ca­re merge practic cu plas­mă, o invenţie, zic eu, dem­nă de premiul Nobel", ne-a spus gene­ralul de brigadă dr. Emil Străinu, fost consilier al Parla­mentului României pe probleme de ameninţări neconvenţionale şi asimetrice.


sorin golea




 Forma...


cade fulgul de zăpadă
vin copiii să-l culeagă
să îl pună în livadă
să crească, să se dospească
până mâine să-nflorească
de gheaţă dumnezeiască -

poate-aduce de crăciun
în grâdina de sub prun
cerb cu seara între coarne
munte negru să răstoarne
cerb cuminte grăitor
de călare pe un nor
de minune umblător.
de minune şi copii
că-n ăst an iar a veni -

de copii şi de părinţi
şi de garduri tot cuminţi
şi de păsări ca de sfinţi.

marți, 20 decembrie 2011

111

... şopteau ceva îngrozitor...
râu sângeriu - istovitor,
sub soc; pe-un mal răzbunător -
(gonit în lemn, uitat de zbor...)
cetate ascuţită, - de cocor -


plutirea?
trăgeam prin seară, călător,
când un picior, când alt picior.
pe ceruri nu mai era nor;


şi m-am rugat de un sobor
de măcelari, spre abator,
să-mi taie laţul orbitor.
fierul albastru; visător...


dar măcelarul nu-i da zor;
pe sub balconul spaniol
părea în iarnă un decor,
care-n viteză rotitor
stătea aşa, - nemuritor.


podiş.
fără prieten vânător,
- un singur ţipăt tăietor
m-a deznăscut de lumea lor;
drum vechi, imperial - verde, uşor...


(legat în ierburi de picior, gonit în lemn; uitat
de nor. - ci m-am rotit necălător după
albastrul orbitor - ce sta, aşa
nemuritor -


uşor, vai ce uşor...)

Cât de mult au cotribuit la bunăstarea românilor alegerile din ultimii aproape 200 de ani

 Un manual de conduită politică: „Rumânii fericiţi. Vot şi putere de la 1831 până în prezent”



În proiectul politic lansat de deputatul Ion Câmpineanu la 1838, sub numele „Act de unire și independență“, l-a inspirat pe profesorul Cristian Preda să scrie o carte plecând de la sintagma: „rumâni fericiți“.
„...a cerceta daca legile să urmează, daca tractaturile sunt respectate, daca prințul național este ales dă nație, daca scopul constituției este agiuns, daca orânduiala, dreptatea și economia domnesc în toate ramurile administrației, daca magistrații au socotință publică, dacă sumile statului sunt întrebuințate pentru binele statului, într-un cuvânt daca rumânii sunt fericiți“ - Ion Câmpineanu, Act de unire și independență.
 

Cristian Preda justifică alegerea acestui fragment pentru că acoperă firesc un întreg proiect politic, de la respectarea legilor și tratatelor, la dreptatea justiției și folosirea reală a bugetului în folos public. Analiza istoriei politice a României este subiectul volumului „Rumânii fericiți. Vot și putere de la 1831 până în prezent“, de Cristian Preda.

România a trecut prin 101 alegeri din 1831 până astăzi

Tema volumului „Rumânii fericiți. Vot și putere de la 1831 până în prezent“ este istorică, dar analizată cu instrumentele științelor politice, precizează autorul în cuvânt înainte. Cristian Preda sondeaza relația dintre vot și putere de la 1831 până în prezent, evidențiind elementele care dau sens sinuoasei istorii politico-electorale: „normalizarea“ votului, „domesticirea“ autorității și democratizarea.
Cartea este scrisă în stilul oral al expunerilor, ceea ce face să ușureze lectura, simplificând mesajul. Volumul este adresat deopotrivă politologilor și istoricilor, dar care poate foarte bine să fie luat drept un manual sau un ghid de conduită politică pentru politicienii de astăzi.
Depășind registrul comparației dintre regimul actual și cele care l-au precedat, autorul se întreabă cum se poate înţelege un regim cu o istorie atât de zbuciumată şi dacă se pot găsi răspunsuri la o serie de întrebări precum: ce sens au cele 101 alegeri organizate de la 1831 până în zilele noastre? Ce legătură poate fi între deputații „ținutași“ din Regulamentul Organic și obsesia uninominalului din anii 2000? Arderea unui Regulament considerat prorus la 1848 și preambulul Constituției de la 1952 care aplaudă victoriile URSS sunt parte a aceleiași istorii? Vidul constituțional de la 23 august 1944 și cel din decembrie 1989 sunt oare comparabile ca efect? Întâlnirile lui Ceauşescu cu cetăţenii preluau oare cevadin obedienţa cu care, pentru întâmpinarea lui Cuza în Bucureâti se poruncea „astuparea gropilor şi a besuferitului noroi„? Dar influența Palatului în vremea monarhiei și cea a Cotroceniului după 1989? De ce limbajul violent domină imaginarul campaniilor din secolul al XIX-lea până astăzi?

“Modernitatea politică în varianta românească“

Cercetătorul precizează din primul capitol că volum de faţă nu este un curs de istorie, deşi se analizează o perioadă istorică, mai exact “felul în care votul şi puterea s-au cosntruit şi s-au confruntat din 1831 până astăzi“. Astfel, sunt studiate organizarea puterilor în Constituţie şi cum interacţionează ele, cum se desfăţoară votul legal şi ce fac cetăţenii când merg la urne, cum apar fracţiunile şi partidele politice şi cum puterea este influenţată de rezultatul votului. “Relaţia dintre vot şi putere ne va ajuta să înţelegem modernitatea politică în varianta românească. Nu ne vom ocupa de stat sau de instituţii, ci doar de felul în care aleşii şi cetăţenii au trudit pentru ca, reluând frumoasa formulăa lui Câmpineanu, rumânii să fie fericiţi“, notează Cristian Preda.
Cele 12 capitole ale cărţii sunt împărţite pe perioadele definitorii pentru demersul său, începând cu Gheorghe Bibescu, Alexandru Ioan Cuza, Filip I, Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea, Ion Antonescu, Mihai I şi încheie cu Gheorghe Gheorghiu Dej, Nicolae Ceauşescu şi După 1989.
Autorul realizeaza o paralela între tensiunile dintre clasa politica şi Palatul Regal, pe de o parte, şi între clasa politică şi Palatul Cotroceni după 1989, pe de altă parte. Concluzionează evidenţiind trei repere importante care pot da un sens sinuoasei istorii politico-electorale: „normalizarea” votului, „domesticirea” autoritatii şi democratizarea. Numeroase reguli, fapte şi rezultate electorale sunt folosite pentru prima dată într-o cercetare despre politica românească modernă.

Când se reduce planul cincinal la patru ani

În perioada lui Gheorghe Gheorghiu-Dej când exemplul stahanovistului sovietic era în floare, padiunea muncii îi atinge pe toţi muncitorii. În 1952, în cinstea zilei de 7 Noiembrie dar şi a apropriatelor alegeri, apare ideea că „planul cincinal ar putea fi făcut în numai patru ani”, titra Scânteia. Alegerile din acel an au adus la urne peste zece milioane de alegători, pentru prima dată se se depăşise această cifră, cu o participare de 97,91%.
Şi pentru această epocă la fel ca şi în celelalte perioade istorice analozate, Cristian Preda se apleacă asupra ideologiei, a mecanismelor „de producere a autorităţii absolute a ideologiei” care „sunt propaganda şi cenzura”. Sub Gherghiu-Dej ziarul oficial al partidului, Scânteia, şi+a crescut tirajul de la 60.000 de exemplare (în 1945) la 700.000 (în 1950). Şi paginileabundau de elogii precum poezia lui Victor Tulbure: „Lung strungaru/ oftează-inia îi bate,/ i se luminează/ gândurile toate.// Mâna butucită/ de asprimea muncii/ tremură-ndârjită/ şi-şi mângâie pruncii.// Parcă-şi vede rumeni,/ plozii şi femeia./ Inima-i zvâcneşte/ răsfoind Scânteia.//” (Balada tovarăşului care a căzut împărţind Scânteia în ilegalitate).
Dacă cenzura este unul din elementele importante ale dispozitivului totalitar - sub Gheorghiu-Dej fiind puse sub interdicţie 2.000 de titluri de cărţi, de la Hemingway la Panait Istrati şi Eminescu – ca reacţie la emoţia colectivă apărută la aflarea morţii lui Stalin, Păstorel Teodoreanu compunea poate cel mai cunoscut catren al său: „Îl plâng pe Stalin şi vă jur/ C-am să vă spun secretul:/ Mă tem că vom pupa în cur/ Tot comitetul. //”
Vladimir Tismaneanu: „Nimeni nu cunoaşte mai bine şi mai profund decât profesorul Cristian Preda aventurile spaţiului electoral românesc din ultimele aproape două sute de ani. Înarmat cu o redutabilă cultură comparativă, atent la detalii, dar şi la semnificaţiile de lungă durată ale diverselor momente istorice explorate, autorul ne oferă un fascinant şi indispensabil manual interpretativ al vieţii politice româneşti de la debutul modernităţii democratice şi până astăzi.”



luni, 19 decembrie 2011

De unde au ungurii din Covasna şi Harghita alfabet propriu?

 Secuii au furat o scriere dacică

 Fricţiunile maghiaro-române (cam de de doi bani) care au reaprins spiritele în ultimele zile, scot aspecte care se credeau uitate  în legătură cu teritoriile ardeleneşti din Curbura Carpaţilor.
Este vorba despre originea alfabetului secuiesc, care ar fi o străveche scriere a dacilor, apoi a românilor, preluată de la aceştia de către secui, în Evul Mediu.

În august 2007, între judeţele Braşov şi Covasna a apărut un panou cu titulatura “Ţinutul secuiesc”. Panoul, care trebuia să delimiteze specificul Harghitei şi al Covasnei faţă de restul României, ca un fel de hotar, conţinea un text scris cu litere ciudate, considerate ca aparţinând unui vechi alfabet secuiesc. Ce e acest alfabet? Ungurii susţin că literele au fost inventate de secui în perioada medievală, dar au fost folosite sporadic şi au rămas puţine inscripţii care să folosească acest alfabet supranumit “runic secuiesc”. Există o carte, “O istorie a criptologiei româneşti”, semnată de Vasile Maierean, fost şef al Centrului Naţional de Cifru şi Transmisiuni Cifrate, şi de Dan Dulciu, filolog specialist în criptologie, care aduce câteva lămuriri despre această scriere.

Alfabet preluat în Evul Mediu

Cartea are un capitol special despre scrierea secuiască. Autorii atrag atenţia asupra faptului că acest alfabet nu este secuiesc, ci îşi are originea într-o scriere străveche, inventată pe teritoriul României şi folosită de daci şi de urmaşii lor, românii, până în Evul Mediu. Când au venit în Ardeal, secuii au preluat această scriere de la români, urmaşii dacilor.

Au împrumutat din semnele de la Tărtăria, vechi de 7.000 de ani

Din cele 42 de caractere ale alfabetului secuiesc, 12 sunt identice cu literele scrierii descoperite la Tărtăria, judeţul Alba. Doar că scrierea de la Tărtăria are peste 7.000 de ani vechime, iar alfabetul secuiesc are doar 800 de ani. Secuii, populaţie vorbitoare de limbă maghiară, au ajuns în Curbura Carpaţilor pe la anul 1.100- 1.200 d. H. – deci nu puteau avea nici o legătură cu Tărtăria. Cronica “Gesta Hunnorum et Hungarorum” scrisă pe la 1283, chiar de unguri, spune: “Căci aceşti secui (...) duseră viaţa împreună cu blackii (românii-n.r.) în munţii graniţei. De unde amestecându- se cu blackii se zice că se folosesc de literele lor”.

duminică, 18 decembrie 2011

Zid




dinozaurul iubirii nu
se
născuse.


marea tethis, departe, în maluri se zbătuse
în chinurile facerii, cu mulţi ani în urmă;
când s-a pierdut prezenţa. copilul


se pierduse. în frunzele verii, undeva;
ţipătul


ne străbătuse. ori
în stejari, târziu pe străzi, cadouri ieftine
- stafiile din ziduri vechi, -


străpunse.

Autorităţile române i-au făcut Divinităţii un cadou de 10 milioane de euro

Iată ”cadoul”

Pe culmile hărniciei:
au reparat Podul lui Dumnezeu!





Aşa arăta în 2007...


De pe acest monument al  naturii au fost dărâmate două stânci, care au fost înlocuite cu ziduri. După ”reparaţie”, acest pod natural, singurul de acest fel din ţara noastră, a fost închis traficului auto.

Chiar la intrare pe podul natural din localitatea Ponoarele călătorul este întâmpinat de un panou care informează cum Consiliul Judeţean Mehedinţi a hotărât să modernizeze şi să consolideze această cale rutieră contra sumei de 44.000.000 de lei, adică 10 milioane de euro.
Aşa arată acum
Practic au fost dărâmate două bucăţi mari din stânca originală, blocuri care zac acum aruncate pe fundul prăpastiei, şi au fost înlocuite cu nişte ziduri din pietre mai mici, legate cu ciment.
 


După renovare, a fost
închis traficului auto


”Reparaţia”, care a fost justificată prin faptul că Podul lui Dumnezeu, la care nu s-a intervenit de când e lumea, s-ar fi şubrezit brusc, arată infinit mai prost decât originalul.
Traficul este deviat
După ce au făcut trebuşoara aceasta, autorităţile locale au deviat traficul auto de pe pod printr-o bretea rutieră paralelă, lungă de aproxiamtiv un kilometru. Astfel, singurul pod natural din România peste care trecea un drum, a fost închis traficului auto. Ca atare, ”reparaţia” nu mai are nicio explicaţie raţională...

Comisia Monumentelor
Naturii nu a avizat lucrarea

Podul lui Dumnezeu din comuna Ponoarele este un monument al naturii, parte componentă a rezervaţiei carstice Ponoarele. Este un pod natural lung de aproxiamtiv 35 de metri, în formă de arc de cerc peste o prăpastie adâncă de 30 de metri, pe care trecea drumul judeţean dintre Baia de Aramă şi localitatea Marga. Până de curând a fost singurul pod natural deschis traficului auto din România şi al doilea de acest fel din Europa.
”Podul lui Dumnezeu este monument al naturii conform Legii 5/2000 şi nu se intervine pe el decât cu acordul Academiei Române. Noi nu am aprobat niciodată această lucrare”, ne-a declarat Dan Munteanu, preşedintele Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române.

Legenda spune că ”drumul de piatră” peste
Biserica se vede în fundal
prăpastie a fost făcut pentru Sfântul Nicodim

Legenda spuen că Sfântul Nicodim a visat un înger care i-a cerut să contruiască o mănăstire deasurpa unei cascade. Sfântul a pornit în căutarea cascadei. S-a oprit la Ponoarele, unde exista o cascadă, dar două familii înstărite din localitate l-au alungat. Atunci Dumnezeu a făcut un pod din piatră, pentru ca Nicodim să treacă spre Tismana, să ridice mănăstirea visată.
Înainte de a pleca, Nicodim a blestema apa de la Ponoarele: să se zbuciume, să fie fără peşti şi să o înghită pământul. Ceea ce s-a şi întâmplat, pentru că pe cursul ei s-au construit opt mori (zbucium), în ea nu trăieşte nici o vietate, iar la un moment dat pământul o înghite, la propriu, pentru că traiectoria albiei sale trece peste o peşteră. În ultimii ani, comunitatea din Ponoarele a hotărât să construiască o biserică lângă pod, pentru a dezlega acest blestem. Biserica este aproape gata, mai sunt de făcut picturile murale.

Aici s-a intervenit



joi, 15 decembrie 2011

Alarma în România!


 Hoţii de uraniu pregătesc bomba atomică?

Deşi pare a fi o teorie a conspiraţiei, nu putem să nu ne punem tot mai serios întrebarea: pregăteşte cineva o bombă nucleară? Furturile din ultima perioadă par a contura tot mai clar acest scenariu: în urmă cu câteva luni au dispărut documente strict secrete ale tehnologiei româneşti de fabricare a combustibilului nuclear, iar în noiembrie a apărut informaţia furtului a 73,5 kg de minereu de uraniu, ingredientul principal din reţete.


Compania Naţională a Uraniului a informat Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN), în noiembrie, că personalul de la punctul de lucru din Ştei, Bihor, a constatat dispariţia a opt ţevi sudate la capete, conţinând circa 73,5 kilograme de minereu de uraniu, o substanţă radioactivă foarte periculoasă. Acestea erau păstrate într-un buncăr special de beton cu uşă metalică.

 

Sunt opt ţevi cu minereu

“CNCAN are în desfăşurare o anchetă cu privire la împrejurările în care s-a produs dispariţia celor opt ţevi cu minereu. Potenţialul de contaminare radioactivă a mediului e redus, întrucât minereul dispărut e sub formă de rocă naturală”, ne-a declarat Gheorghe Grigore, consilier al preşedintelui CNCAN Vajda Borbala. Oficialii par destul de calmi, deşi situaţia nu ar trebui să fie aşa, pentru că în industria nucleară românească s-a mai iscat un scandal “atomic” în acest an.

 

SRI a dat amenzi în cazul Piteşti

În data de 27 mai, o comisie a Regiei Naţionale Autonome pentru Activităţi Nucleare, Sucursala Cercetări Nucleare Piteşti (SNC), a stabilit că un număr de 75 de poziţii din Registrul de evidenţă a materialelor secrete de stat, reprezentând informaţii clasificate, au fost “iremediabil pierdute”. Dar reprezentanţii SNC au declarat public că acele pierderi nu prejudiciază siguranţa naţională. Menţionăm că lista documentelor pierdute, făcută publică de SNC, conţine elemente ale metodei româneşti de preparare a combustibililor nucleari. “Tehnologia de fabricaţie aplicată pentru obţinerea pulberii sinterizabile de dioxid de uraniu a fost proiectată de Institutul de Cercetări pentru Metale Rare”, ne-a declarat, zilele trecute, Nicu Popa, directorul general al Companiei Naţionale a Uraniului.
O comisie a SRI a descins în mai la Piteşti pentru cercetări, iar în urma investigaţiei s-au aplicat amenzi conrtavenţionale, deşi vorbim de atentat la securitatea naţională, care  se pedepseşte cu închisoarea. La Ştei, poliţia şi Comisia Naţională pentru Controlul Activităţii Nucleare anchetează cazul dispariţiei uraniului, dar nu există încă o concluzie finală.

 

Ce face România cu această substanţă radioactivă?

Pe scurt, minereul de uraniu scos din minele din Bihor şi Bistriţa este transportat la Uzina Feldioara, unde se obţine bioxidul de uraniu, care este combustibil nuclear. Acesta este dus la fabrica de la Piteşti, unde combustibilul este introdus în recipiente speciale şi trimis la Cernavodă, pentru a pune în funcţiune reactoarele.

 

Din combustibil nuclear se poate face bomba

Conform Legii 111/1996, privind controlul activităţii nucleare, informaţiile despre combustibilul nuclear fac parte din lista “informaţiilor pertinente pentru proliferarea armelor nucleare” - adică pot fi folosite la fabricarea armei nucleare.
“Într-un reactor nuclear, uraniul introdus drept combustibil se transformă în căldură şi în Plutoniu. Plutoniul este exact materialul de bază folosit în bombele nucleare. Nu este nimic extraordinar, informaţiile se găsesc şi pe internet”, ne-a spus fizicianul Gabriel Pascu, fost angajat al Centralei Nucleare de la Cernavodă, pe probleme de mediu.
Cu alte cuvinte, dacă ai minereul de uraniu şi tehnologia de fabricare a combustibilului nuclear - exact ceea ce a dispărut din România - nu îţi mai trebuie decât un reactor, care se poate construi şi în bucătărie, aşa cum a făcut un suedez în cursul acestui an.

 

Pe mâna cui au ajuns informaţiile

În reactor se obţine Plutoniu, iar cu această substanţă, bomba este gata în proporţie de 90%. Menţionăm că datele tehnologice dispărute de la Piteşti nu pun în pericol industria nucleară din România, adică nu se închid unităţile termonucleare, doar că este posibil ca persoane ale căror intenţii rămân necunoscute să aibă acum acces la aceste tehnologii foarte periculoase. Iar cu uraniul la dispoziţie, reţetele furate pot fi materializate.


Cele mai multe acte dispărute se referă la bioxid de uraniu (UO2)

Conform declaraţiilor din iunie ale reprezentanţilor SNC, cele mai multe acte strict secrete dispărute de la Piteşti se referă la:

  • Specificaţie şi condiţii de probare a pulberii sinterizabile de bioxid de uraniu
  • Specificaţie pentru pulbere de UO2
  • Cereri brevete invenţie
  • Planul de testare şi inspecţie al fabricaţiei combustibililor centralei nucleare de tip BRUCE
  • Propunere contract cercetare obţinere bioxid de uraniu nuclear pur sinterizabil
  • Proiectul caietului de sarcini nr.3 /1980 privind concentratul chimic de uraniu tip “R”
  • Documentaţie proiectare obiectiv E1.1
  • Propunere invenţie “Fascicul combustibil nuclear”
  • Propunere invenţie “Sistem de transfer”
  • Popunere invenţie “Motor termic”
  • Proces-verbal - Definitivarea fluxului tehnologic la Uzina E1
  • Obiective de cercetare ştiinţifică dezv. tehn. şi de introducere a progresului tehnic pe anii 1986- 1990.

marți, 13 decembrie 2011

Sun Tzu despre distrugerea inamicului



”Ridiculizaţi tradiţiile adversarilor! 
Discreditaţi-le luminatorii de conştiinţă!”


Sun Tzu
Sun Tzu, un ilustru general şi strateg chinez care a trăit, după sursele tradiţionale, în perioada "Primăvara şi Toamna" Chinei (secolul VII î.H.), autorul lucrării de strategie militară "Arta razboiului", propunea un şir de metode prin care un popor putea fi învins înainte să se scoată sabia din teacă. Aceste metode sunt rezumate după cum urmează:


”- Discreditaţi tot ceea ce merge bine în ţara inamicului!
- Implicaţi reprezentanţii claselor conducătoare ai ţării inamice în afaceri dubioase! Distrugeţi-le reputaţia şi, la momentul potrivit, supuneţi-i dispreţului propriilor concetăţeni!
- Utilizaţi creaturile cele mai ticăloase şi mai abjecte!
- Răspândiţi discordia şi conflictele între cetăţenii ţărilor ostile! Întărâţati-i pe tineri contra bătrânilor!
- Ridiculizaţi tradiţiile adversarilor! Discreditaţi-le luminatorii de conştiinţă!
- Induceţi în eroare inamicul, spre a-l conduce la temporizare!
- Perturbaţi, prin orice mijloace, intendenţa, aprovizionarea şi funcţionarea armatei inamicului!
- Slabiţi voinţa luptătorilor inamici prin cântece şi melodii senzuale!
- Daţi inamicului fete pentru a-i lua minţile, dar si jad şi mătase pentru a-i zgândări ambiţiile!
- Fiţi generoşi în promisiuni şi recompense pentru informaţii!
- Infiltraţi-vă peste tot spionii. Bazaţi-vă pe trădatorii care se găsesc în rândurile inamice!
- Faceţi-l pe adversar să creada că mai există o posibilitate de a se salva!
- Apoi, LOVIŢI! "
 

joi, 8 decembrie 2011

+



 
toate...
– cu toate greşelile


noastre – faţă în faţă
domnilor!


cum?


îngerul maroniu? nu!
el nu!

La Institutul de Oncologie din Bucureşti a reuşit un experiment ieşit din comun


”Am vindecat cancerul de la
distanţă, prin fire de păr!”
  

Premieră mondială: trei animale de laborator au fost vindecate de cancer, prin terapie cu radiaţie electromagnetică, de la distanţă. Este vorba de trei şobolani cu tumoră canceroasă, cărora li s-a tăia păr din blană. Părul a fost ”bombardat„ cu radiaţie de o anumită frecvenţă, iar şobololanii, ţinuţi într-o încăpere separată, s-au vindecat.
Teodor Săndulescu a realizat experimentul la acest aparat




Acest lucru s-a întâmplat în Institutul de Oncologie din Bucureşti. În primul rând, evenimentul în sine este excepţional, adică au avut loc vindecări de cancer pe loturi experimentale de animale.
Dar acest studiu, unicat mondial, care a început la Institutul Oncologic ”Al. Trestioreanu” din Bucureşti, este ieşit din tiparele cercetării ştiinţifice cunoscute şi pentru că ea constă în tratarea cancerului prin radioterapie... de la distanţă. Pare de domeniul magiei, dar e o reuşită excepţională, palpabilă, care se înscrie în sfera cercetării fundamentale din ţara noastră, destul de rarefiată în ultimul timp.

Acestea sunt eprubetele cu firele de păr
În fine, cum s-a petrect experimentul? Cinci şobolani au fost injectaţi subcutanat, în zona spatelui, cu celule canceroase. După ce s-au îmbolnăvit, adicå li s-au format tumori, li s-a tăiat câte un smoc de păr din blană. Fiecare smoc a fost supus, într-o incintă specială situată la o distanţă apreciabilă de locul unde sunt ţinuţi şobolanii, unui flux de radiaţii electromagnetice cu o anumită lungime de undă.
Dacă în toate celelalte experimente de vindecare a cancerului pe şobolani, animalele mor în maximum 80 de zile, prin această metodă trei din cei cinci şobolani au surpavieţuit doi ani şi jumătate – pentru că s-au vindecat. Memţionăm că durata medie de viaţă a şobolanilor este de doi ani.
Aici a avut şobolanul tumora canceroasă


Pe timpul experimentelor şobolanii au stat într-o încăpere specială destinată animalelor de laborator
”Pe scurt, la baza experimentului a stat ideea că părul şi unghiile menţin legătura cu câmpul biologic al subiectului  de la  care au fost tăiate, chiar dacă sunt duse la mare distanţă de corpul de origine. Toată lumea a spus că acest lucru nu se poate. Ba, iată că se poate! Acum ştim că un organism bolnav începe să emită pe mai multe frecvenţe deodată. După ce organismul se vindecă,  începe să rezoneze doar pe câteva lungimi de undă – aceasta este starea de normalitate. Noi am supus firele de păr unui flux de radiaţie electromagnetică de o anumtiă lungime de undă, părul <s-a  vindecat> şi în acelaşi timp a vindecat şi organismul de pe care l-am tăiat, adică de pe şobolani, în cazul nostru. Ştiu că sună bizar, dar avem deja rezultate excepţionale. Mulţumesc colectivului care m-a sprijinit, prof. dr. Rodica Anghel, dr. ing. Gheorghe Sajin, dr. Valentina Negoiţă şi dr. Sabin Cincă”, ne-a spus fizicianul Teodor Sandulescu, cercetător principal la Institutul Oncologic, omul care se ocupă de experimentul vindecării cancerului de la distanţă.
S-au vindecat de cancer subiecţii  2,3 şi 5

Piaţa Sf. Gheorghe



te-ntreabă sărăcia despre ţinutul


tristeţii, doamne.
rupe ultimele poame; aruncă
ceva. tramvaiul tocmai a trecut.
nu vezi?


săracii nu răcesc. nu auzi
un strănut. te-ntreabă
de pieţe, doamne. la ce
oră le vei fi străbătut?

Au fost descoperite peste 100 de statui de daci, răspândite în toată lumea, din New York până în Sankt Petresburg

Capul lui Decebal se află la Vatican

Decebal, în varianta de la Vatican

În România s-a încetăţenit ideea că reprezentările plastice antice ale dacilor sunt puţine şi de slabă calitate. Teza de doctorat a unui specilist român în arte plastice, susţinută la Sorbona în anul 2.000, arată că în lume există peste o sută de statui reprezentând daci într-o postură care nu pare a unor prizonieri, ci aminteşte mai mult de o anumită gestică a ţăranilor români. Una dintre aceste statui, un cap de nobil, se află la Muzeul vaticanului şi îl reprezintă pe Decebal.

O primă inventariere a tuturor operelor de artă care reprezintă daci a fost făcută în anul 1946 şi au fost numărate 26 de piese. A doua numărătoare, în urma căreia au fost identificate 40 de piese, a fost făcută în 1980.
O teză de doctorat dedicată acestui subiect de către Leonard Velcescu, un specialist român în istoria artei stabilit de mai mulţi ani la Paris, publicată în anul 2.000, arată că numărul de statui antice de daci este mult mai mare, peste 100 de bucăţi şi este răspândit în toată lumea, în Italia, în Anglia, Franţa, Spania, Rusia, Danemarca, Israel, Statele Unite etc.
Ţărani români de lângă Chişinău
Cel mai recent cap de dac a fost descoperit în Forul lui Traian din Roma în 1999 şi a fost expus pentru scurtă vreme la Muzeul Naţional de Istorie de la Bucureşti.
Majoritatea acestor sculpturi au fost realizate pe timpul lui Trian, dar există şi unele lucrări ulterioare, de pildă din timpul lui Hadrian. Nu sunt statui stereotipe, ci portrete după modele reale, cu personalităţi distincte. Majoritatea acestor lucrări realizate de artiştii palstici romani sunt de mari dimensiuni, unele ating şi trei metri, din marmură sau roci colorate de bună calitate, lucru foarte ciudat pentru reprezentarea, chiar în mijlocul Romei, a unui popor subjugat Imperiului.

”Prizonierii” daci nu
au mâinile legate
Statuie de dac în grădina Borghese din Roma
Ţărani români de la Suceviţa – ţin mâinile împreunate, ca şi strămoşii lor daci care au pozat, cu 2000 de ani în urmă, artiştilor romani
Suprinzător este şi faptul că, deşi sunt consideraţi prizonieri, dacii reproduşi de artiştii romani au priviri calme, semeţe cu o atitudine liniştită şi, foarte interesant, nu au mâinile legate la spate, aşa cum erau ţinuţi de obicei prizonierii barbari, ci libere, împreunate în faţă, aşa cum le ţin ţăranii români când trebuie ”să pozeze”.
Dintre toate 
statuile de daci, cea mai interesantă se află în Muzeul Vaticanului. Ea reprezintă un nobil care, conform cercetărilor de până acum, pare a fi chiar Decebal.











Dacii au fost puşi şi pe arcul de triumf al lui Constantin
 
Aproape de Colosseum se află cel mai mare arc de triumf din Roma, cel al împăratului Constantin, rămas în picioare din antichitate, respectiv din secolul al IV-lea d.Ch.
Arcul de triumf al împăratului Constantin
Deşi trecuseră 200 de ani de la războiaele daco-romane, patru din basoreliefurile acestei contrucţii reprezintă scene din acele războaie, iar pe cele opt coloane care ornează arcul se alfă opt statui imense de daci. Aceştia au o atitudine demnă şi mâinile împrunănate în faţă. Nu există nicio explicaţie raţională pentru aceste reprezentări, doar posibilitatea ca dacii să fi devenit simbolul duşmanului greu de învins în Imperiul Roman.
Statuie de dac în Muzeul Louvre, Paris
Teza de doctorat al lui Leonard Velcescu, despre statuile dacilor, a fost publicată în Franţa în anul 2000