Sorin Golea

Unu întors pe dos

(1. Săracii se înmulţesc mai repede: ei dau mai multe suflete pentru Rai.
2. Dacă există o competiţie între Rai şi Iad pentru sufletele oamenilor, înseamnă că acestea sunt în număr limitat. Altfel nu se poate explica Instituţia Iertării.
3. De asemenea, dacă cele două principii care îşi dispută sufletele sunt nepieritoare, înseamnă că şi sufletele sunt nepieritoare, căci ceea ce este etern, adică principiul, nu-şi poate dori ceea ce este perisabil, adică ceea ce este de altă natură.
4. Iar dacă Binele şi Răul îşi pot disputa aceeaşi substanţă, sufletul omului, însemană că cele două principii nu sunt totalmente diferite.
5. – ”Unu” este simbolul Nefiinţei, este nimicul total, însingurarea absolută. Fiinţa este unitatea multiplului, adică ”Unu” întors pe dos, sau cealaltă faţă a lui ”Unu”; cele două principii sunt, de fapt, fraţi gemelari, - cuprinşi de un al treilea...)

O viziune asupra dreptăţii:

Cum am putea silicona Transilvania…

Ipoteze de lucru: siliconarea divelor pe bani publici şi cartea lui Boia. Prima temă: cum a fost posibil ca acele VIP-e - să zicem că nu ştim ce vor fi făcut ele pentru a ajunge la acest statut - să se poată tuna pe bani publici? Foarte simplu: pentru că acest lucru a fost mediat de un stat de tip mafiot care a transformat încălcarea legii şi raptul banului public în sporturi naţionale.

A doua temă: Lucian Boia a lansat recent, cu scântei, un eseu cu privire la primul război mondial (Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări) şi, desigur, poporul român, care nu ar fi bun şi ar fi primit Ardealul în mod nemeritat, în urma acelui război: ”România nu are nici un drept istoric asupra Transilvaniei”. Afirmaţia lui Boia, cam străvezie pentru poziţia lui de istoric, are o chestie la care ar trebui să ne gândim mai serios. Nu, nu este adevărat că România nu are drept istoric asupra Ardealului, populaţia majoritară a fost şi este în mod copleşitor românească, dar este foarte posibil ca ”statul român” să piardă Transilvania din motive etice. Să ne explicăm!

Din antichitate se ştie că ceea ce încheagă comunitatea omenească este dreptatea, justiţia. În lipsa ei, societatea se destramă. Să mergem mai departe. Aristotel: ”Binele în politică este justiţia”. Adică singura trabă a clasei politice ar trebui să fie aplicarea dreptăţii. Iar, pentru aplicarea dreptăţii, magistraţii nu trebuie lăsaţi la latitudinea politicului, ci trebuie controlaţi de ceea ce noi astăzi numim societatea civilă, aşa cum ştim de la Pitagora: ”Legiutorule, lasă poporul să-şi judece magistraţii!” (aici, legiuitorul reprezentând clasa politică). Buuun…

Lipsa dreptăţii se numeşte, tehnic, eroare judiciară. Cum tratează statul român eroarea judiciară? ”Constitutia României, Articolul 52 (3): Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă”.

”Legea privind statutul magistraţilor nr. 303/2004:  Art. 93. - Magistraţii răspund civil, disciplinar, administrativ şi penal, în condiţiile legii; Art. 94. - (1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare; (2) Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă; (…) (6), statul se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva magistratului care, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii; (…)”.

Cu late cuvinte, magistratul dovedit că a dat o hotărâre eronată nu păţeşte nimic, deoarece statul acoperă prejudiciul. Ulterior, desigur, statul „poate” (dacă vrea) deschide acţiune de recuperare a prejudiciului de la magistrate – dar asta doar în măsura în care poate dovedi că eroarea judiciară a fost săvârşită din rea-credinţă sau din gravă neglijenţă! Dar Legea nu defineşte nici reaua-credinţă, nici grava neglijenţă a magistratului; de aceea, stabilirea ei rămâne în competenţa instanţei de judecată care a fost sesizată. Iar cum corb la corb nu-şi scoate ochii…

Ca atare, România a ajuns acum un stat de tip mafiot în care justiţia se face după canoane politico-economice, gen ”cine nu e cu noi e împotriva noastră” şi ”săracul este întotdeuna vinovat” – iar magistratului care tratează actul de justiţie în această manieră nu i se întâmplă nimic.

În contextul celor de mai sus, considerăm că lipsa răspunderii directe a magistraţilor din România faţă de erorile judiciare este un atentat la adresa securităţii naţionale – pentru că, reluăm, o comunitate din care dispare dreptate este pe cale de disoluţie. Adică, statul român ar putea pierde teritorii (Transilvania) pentru că, în acest moment, este un stat de tip mafiot care nu asigură justiţia cetăţenilor săi. Adică, la poarta disoluţiei României bate cucoana corupţie! Aici ar putea avea o oarecare dreptate Lucian Boia!

În fine, ca să nu o mai lungim, este evident că trebuie modificată Constituţia şi Legea privind statutul magistratului! Repede, foarte repede! (măcar pentru a-i face în necaz lui Boia!)

Sorin Golea

Moment

(Dacă există un A, există cu necesitate şi un B)

vezi bine că plec: pe o stradă luminoasă, unde primarii nu poartă pantofi ascuţiţi, unde nu te claxonează niciodată miliardarii grăbiţi; cu trotuare de mărgăritar construite de firme de neofiţi – cu materiale aduse de maşini albe din munţii uimiţi! pe strada aceasta trec, îndeobşte, golaşi, de fulgii de îndoială jumuliţi, de marii viermi ai cosmosului călătoriţi/ frumoşii extratereştri – rotunzi, zglobii, zăpăciţi,...
aici, la nr. 111, voi aştepta să veniţi în casa peste care nu ninge niciodată şi nu are calorifere fierbinţi. să nu vă temeţi, chiar la intrare, un alchimist transformă plumbul în aur, ca să îmbrace - în foiţe galbene, ca de ciocolată - suflete naive şi cuminţi,

Sorin Golea

Scrisoare conducătorilor lumii





dragii mei,

sunt atâtea lucruri frumoase în apropierea
noastră
încât o strălucitoare dulceaţă de iad ne
cuprinde:

plimbare nocturnă în marginea râului –

cu mâinile ridicate.

România deţine zăcăminte importante de diamante!

În 1998, în Legea minelor din România a fost introdusă discret, chiar ciudat de discret, pe lângă categoriile de zăcăminte cunoscute - petrol, gaze naturale, cupru, aur etc. - şi o categorie despre care, până atunci, se susţinea că nu există în ţara noastră: ”pietre preţioase”. Păi, dacă nu sunt, de ce apar oficial în legislaţie? Pentru că… ele există! Da, avem zăcăminte de diamante în zona Iaşi-Botoşani! Cât de bogată este, de fapt, România şi noi nu ştim?

La începutul lunii octombrie 2013 în satul Izvoarele, judeţul Galaţi, a izbucnit o răscoală din cauza… cutremurelor. Zi de zi se înregistrau aici zeci seisme de suprafaţă, de 2 până la 3 grade Richter, însoţite de zgomote sinistre care i-au îngrozit pe localnici. Pentru că oficialităţile dădeau neputincioase din umeri, oamenii au blocat, într-o noapte, traficul de pe drumul ce strabate satul, pentru a obliga oficialităţile să oprească industria extractivă, respectiv petrol, care se află la nord de sat. Localnicii aveau o teorie halucinantă privind sursa cutremurelor. ”Domnule, ei nu mai extrag ţiţei, au dat de un zăcământ de diamant pe care vor să îl spargă, de aceea au început aceaste cutremure. Emil Constantinescu a vândut aceste diamante străinilor. Dacă nu se termină cu forările, cutremurele ne dărâmă casele”, era de părere Daniel Zaharia  (34 de ani), susţinut de toată comunitatea postată în milocul drumului. Desigur, informaţia părea trasă de păr rău de tot, pentru a putea fi luată în seamă.

Zăcământul se întinde din

din Moldova în Siberia?

În fine, sursa cutremurelor de la Izvoarele a rămas, oficial,  un mister până în ziua de azi. Menţionom doar că, la un moment dat, fostul director al Institutului Geologic, Ştefan Marincea, a făcut publică o informaţie conform căreia cutremurele ar putea avea drept cauză industria extractivă din zonă. A doua zi a fost destituit.

Plecând de la ”fenomenul Izvoarele”, întrebările privind ipoteticele zăcăminte de diamant a fost ocolită subtil de geologi. Majoritatea acestora nu au spus nici că există, nici că nu există. Adică la întrebarea: ”Avem zăcăminte de pietre preţioase?” dădeau răspunsuri de genul: ”Mâine ar putea să plouă!”

O sursă din serviciile secrete a pus însă degetul pe rană şi a spus, ferm, că există un zăcământ uriaş de pietre preţioase care pleacă din estul Moldovei şi ajunge până în nordul Rusiei, respectiv Siberia.

Tot în toamna anului trecut a izbucnit scandalul proiectului de modificare a Legii minelor. Cu această ocazie a ieşit la iveală că ea conţine sintagma: ”pietre preţioase”. Adică diamante! Păi, are România diamante şi noi nu ştiam?

Statul român ştia de ”pietre

preţioase” încă din 1998

În fine, Agenţia Naţională a Resurselor Minerale (ANRM) a răspuns, în mod miraculous, pe această temă: ”Este adevărat că în evidenţa centralizată a Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale nu au existat şi nu există încă(!) zăcăminte de pietre preţioase. Această sintagmă (”pietre preţioase” – n.n.) a fost introdusă prin Legea Minelor nr. 61/1998 datorită faptului că, la momentul elaborării acestui act normativ, s-a apreciat că nu poate fi exclusă posibilitatea ca, în formaţiunile geologice din fundamentul platformei moldoveneşti, zona Iaşi-Botoşani, să existe roci potenţial purtătoare de asemenea mineralizaţii”.

În acest răspuns este străveziu faptul că statul român ştia încă din anul 1998, pe când preşedintele României era geologul Emil Constantinescu, că în zona Iaşi-Botoşani există un zăcământ de diamante. Adică moldovenii de la Izvoarele, chiar dacă sunt doar ciobani din tată în fiu, nu băteau câmpii când spuneau că în zonă ar exista zăcăminte de diamant…

Secretul nestematelor din

Siberia a fost dezvăluit în 2012

În anul 2012 Rusia a anunţat că se pregăteşte să exploreze un zăcământ uriaş de diamante care ar putea alimenta piaţa globală pentru următorii 3.000 de ani.

Cantitatea estimată depăşeşte de peste zece ori volumul tuturor celorlalte zăcăminte descoperite în prezent în lume.

Kremlinul ştia de existenţa zăcământului încă din anii '70 însă abia în 2012 a invitat presa pentru a anunţa oficial începrea lucrărilor de explorare. Secretul a fost păstrat timp de patru decenii în parte, din cauza pieţei extrem de ermetice care a adus administraţiei sovietice profituri uriaşe, în parte din cauza industriei de diamante artificiale.

Flaminia pleaca din România

Vaporul cu 14.000 de tone de otravă
la bord, părăseşte şantierul Mangalia


Potrivit prefectului judeţului Constanţa, Eugen Bola, citat de Mediafax, nava Flaminia, sub pavilion german, va părăsi Şantierului Naval Daewoo Mangalia pentru a fi decontaminată în altă ţară. La bordul vasului se află cel puţin 14.000 de tone de deşeuri periculoase.


Nava se va întoarce în România pentru reparaţii, după ce va fi golită de deşeuri şi decontaminată. Prefectul a precizat că este vorba despre o decizie economică, armatorul alegând soluţia cea mai ieftină, mai ales pentru evacuarea celor 14.000 de tone de deşeuri găsite în plus peste cele declarate şi care ar fi trebuit să se întoarcă în Germania. Astfel, în loc să ducă aceste deşeuri în Gemania cu alte mijloace de transport, a ales să mute nava cu totul.

Eugen Bola a spus că, până în prezent, de pe navă au fost descărcate puţin peste 2.000 de tone de deşeuri, "pentru că s-a acordat o atenţie sporită măsurilor de securitate în muncă şi s-a lucrat într-un ritm mai puţin alert". Este vorba despre deşeu matalic, care rămâne în România pentru valorificare."Nu este absolut nicio problemă, nici cu deşeurile, nici cu şlamul", a mai spus prefectul Bola.

Nava portcontainer MSC Flaminia, sub pavilion german, a acostat, în luna mai, în Portul Constanţa, aşteptând aprobări de la autorităţile române pentru a fi decontaminată de deşeuri periculoase şi reparată la Şantierul Maval Daewoo din Mangalia, după ce a luat foc în largul Oceanului Atlantic, în 2012.

Autorităţile române au dat aviz pentru gestionarea a 9.000 de tone de deşeuri care se aflau pe vas, dar nu a avizat gestionarea altor 14.000 de tone de deşeuri pe care le-a declarat ”import ilegal” şi care vor trebui preluate de statul german.

Cum sunt păcăliţi românii din 2008 încoace:

«Factura de gaze, umflată cu 24%»


Scumpirea recentă a gazelor naturale e o altă piatră de moară legată de gâtul românului care oricum era prădat la drumul mare la adăpostul unor formule de calcul ale Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Senatorul PPDD Haralambie Vochiţoiu a dezvăluit  că, doar din pix şi din eroarea metrologică a contoarelor, consumatorii plătesc lunar cu aproape un sfert mai mult la factura de gaze!

Din 2008, românii nu mai plătesc volumul de gaze naturale consumat, ci energia electrică rezultată prin echivalare din acel consum. Cu alte cuvinte, gazul nu este vândut către populaţie la metru cub, ci la kilowatt - conform unei directive europene.

Adică este transformat gazul în energie calorică, apoi căldura este transformată în energie electrică. Numai că, susţine senatorul Haralambie Vochiţoiu, în spatele acestor formule de calcul stă, de fapt, o furăciune de 24 la sută la fiecare factură emisă.

“Metodologia europeană de calcul stabileşte însă ca etalon pentru conversia volum/putere energetică, temperatura de zero grade Celsius. ANRE a stabilit etalonul la 15 grade, inducând un volum mai mare de gaz luat în calcul la plată şi umflând astfel facturile cu peste 9%. Apoi, se ia în calcul puterea calorică a gazului (cantitatea de căldură pe care o degajă), tot la 15 grade - când gazul nu are însă o ardere prea bună - şi nu la 25 de grade, adică puterea optim măsurată admisă de UE. În acest fel, românul este «prăjit» cu încă 12% la factură! Restul de procente umflate de până la 24% provine din eroarea metrologică a contoarelor. Soluţia ca lucrurile să intre în normal este introducerea aceleiaşi unităţi de măsură atât la consum, cât şi la plată. Acum e doar la consum”, a spus senatorul Vochiţoiu.

El a trimis o interpelare mai marilor de la ANRE de la care aşteaptă răspuns şi, în funcţie de acesta, va înainta o propunere legislativă pe această temă, în toamna acestui an.

 

Importăm gaz la metru cub şi îl vindem la kilowatt

“Problema noului mod de calcul a fost pusă în anul 2007, după intrarea noastră în UE. La vremea respectivă eu m-am opus noului calcul, pentru că nu se poate măsura volumul decât cu unitate de măsură pentru volum, nu pentru electricitate. Noi importăm gaz la metru cub. Atunci de ce îl vindem la kilowatt?!”, a explicat profesor univ. Dr. Gheorghe Buliga (foto), fost şef al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale şi vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale.