Vaporul cu 14.000 de tone de otravă
la bord, părăseşte şantierul Mangalia
Potrivit prefectului judeţului Constanţa, Eugen Bola, citat de Mediafax, nava Flaminia, sub pavilion german, va părăsi Şantierului Naval Daewoo Mangalia pentru a fi decontaminată în altă ţară. La bordul vasului se află cel puţin 14.000 de tone de deşeuri periculoase.
Nava se va întoarce în România pentru reparaţii, după ce va fi golită de deşeuri şi decontaminată. Prefectul a precizat că este vorba despre o decizie economică, armatorul alegând soluţia cea mai ieftină, mai ales pentru evacuarea celor 14.000 de tone de deşeuri găsite în plus peste cele declarate şi care ar fi trebuit să se întoarcă în Germania. Astfel, în loc să ducă aceste deşeuri în Gemania cu alte mijloace de transport, a ales să mute nava cu totul.
Eugen Bola a spus că, până în prezent, de pe navă au fost descărcate puţin peste 2.000 de tone de deşeuri, "pentru că s-a acordat o atenţie sporită măsurilor de securitate în muncă şi s-a lucrat într-un ritm mai puţin alert". Este vorba despre deşeu matalic, care rămâne în România pentru valorificare."Nu este absolut nicio problemă, nici cu deşeurile, nici cu şlamul", a mai spus prefectul Bola.
Nava portcontainer MSC Flaminia, sub pavilion german, a acostat, în luna mai, în Portul Constanţa, aşteptând aprobări de la autorităţile române pentru a fi decontaminată de deşeuri periculoase şi reparată la Şantierul Maval Daewoo din Mangalia, după ce a luat foc în largul Oceanului Atlantic, în 2012.
Autorităţile române au dat aviz pentru gestionarea a 9.000 de tone de deşeuri care se aflau pe vas, dar nu a avizat gestionarea altor 14.000 de tone de deşeuri pe care le-a declarat ”import ilegal” şi care vor trebui preluate de statul german.
luni, 21 octombrie 2013
Cum sunt păcăliţi românii din 2008 încoace:
«Factura de gaze, umflată cu 24%»
Scumpirea recentă a gazelor naturale e o altă piatră de moară legată de gâtul românului care oricum era prădat la drumul mare la adăpostul unor formule de calcul ale Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Senatorul PPDD Haralambie Vochiţoiu a dezvăluit că, doar din pix şi din eroarea metrologică a contoarelor, consumatorii plătesc lunar cu aproape un sfert mai mult la factura de gaze!
Scumpirea recentă a gazelor naturale e o altă piatră de moară legată de gâtul românului care oricum era prădat la drumul mare la adăpostul unor formule de calcul ale Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Senatorul PPDD Haralambie Vochiţoiu a dezvăluit că, doar din pix şi din eroarea metrologică a contoarelor, consumatorii plătesc lunar cu aproape un sfert mai mult la factura de gaze!
Din 2008, românii nu mai plătesc volumul de gaze naturale
consumat, ci energia electrică rezultată prin echivalare din acel consum. Cu
alte cuvinte, gazul nu este vândut către populaţie la metru cub, ci la kilowatt
- conform unei directive europene.
Adică este transformat gazul în energie calorică, apoi căldura
este transformată în energie electrică. Numai că, susţine senatorul Haralambie
Vochiţoiu, în spatele acestor formule de calcul stă, de fapt, o furăciune de 24
la sută la fiecare factură emisă.
“Metodologia europeană de calcul stabileşte însă ca etalon pentru
conversia volum/putere energetică, temperatura de zero grade Celsius. ANRE a
stabilit etalonul la 15 grade, inducând un volum mai mare de gaz luat în calcul
la plată şi umflând astfel facturile cu peste 9%. Apoi, se ia în calcul puterea
calorică a gazului (cantitatea de căldură pe care o degajă), tot la 15 grade -
când gazul nu are însă o ardere prea bună - şi nu la 25 de grade, adică puterea
optim măsurată admisă de UE. În acest fel, românul este «prăjit» cu încă 12% la
factură! Restul de procente umflate de până la 24% provine din eroarea metrologică
a contoarelor. Soluţia ca lucrurile să intre în normal este introducerea
aceleiaşi unităţi de măsură atât la consum, cât şi la plată. Acum e doar la
consum”, a spus senatorul Vochiţoiu.
El a trimis o interpelare mai marilor de la ANRE de la care aşteaptă
răspuns şi, în funcţie de acesta, va înainta o propunere legislativă pe această
temă, în toamna acestui an.
Importăm
gaz la metru cub şi îl vindem la kilowatt
“Problema noului mod de calcul a fost pusă în anul 2007, după
intrarea noastră în UE. La vremea respectivă eu m-am opus noului calcul, pentru
că nu se poate măsura volumul decât cu unitate de măsură pentru volum, nu
pentru electricitate. Noi importăm gaz la metru cub. Atunci de ce îl vindem la
kilowatt?!”, a explicat profesor univ. Dr. Gheorghe Buliga (foto), fost şef
al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale şi vicepreşedinte al Autorităţii
Naţionale de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale.
marți, 8 octombrie 2013
La 12 ani de la atentatele din New York,
prăbuşite
continuă să facă victime
![]() |
| New York, 11 septembrie 2001 |
| Soţii Dutchievici, 2008 |
![]() |
| Soţii Dutchevici şi fata lor, Silvia, în 2013 |
Lucia, fostă stewardesă în România, lucra la o firmă din New York, aflată la 300 m de World Trade Center. Mihai, fost judecător în Bucureşti, ajunsese poliţist la NYPD, al cărui sediu se afla la 200 de metri de turnurile gemene. “Practic, am fost martorii evenimentului.
![]() |
| Mihai Dutchievici |
În SUA e scandal pe această temă
Potrivit New York Daily News, 1.140 dintre cei care au răspuns la apelurile de ajutor din acele zile infernale au fost diagnosticaţi, în ultima lună, cu cancer, medicii explicând că toxinele inhalate în timpul operaţiunilor de salvare sunt de vină pentru boală. Până în prezent, 156 de salvatori au fost diagnosticaţi cu cancer de piele nemelanomatos, 117, cu melanom malign, 112, cu limfomul non-Hodgkin şi mulţi alţii cu leucemie sau cancer la plămâni, rinichi, vezică, sâni sau colon. Într-un raport predat în urmă cu trei luni, administraţia americană a respins orice legătură între expunerea la acel praf şi numeroasele cazuri de cancer în rândul pom-pierilor şi poliţiştilor newyorkezi. Autorităţile refuză, prin urmare, să deconteze costul tratamentelor pentru aceste cancere, provocând un sentiment puternic de furie în rândul salvatorilor.
Tragedia a continuat cu o ţeapă imobiliară în Bucureşti
“Aveam un apartament în Bucureşti şi, după anul 2000, am făcut o procură pentru un fin al nostru să îl vândă, dacă poate. Anul acesta, după ce soţia a decedat, am aflat că apartamentul fusese vândut încă din 2010, iar finul meu a cheltuit banii pe ascuns. L-am întrebat cum a putut să facă aşa ceva, şi mi-a răspuns că pot să îi fac dosar penal, că va sta puţin în puşcărie şi va ieşi, dar nu îmi va da nici un ban. Astfel, pentru mine, tragedia din New York a continuat cu o ţeapă în Bucureşti”, a adăugat Mihai Dutchievici.
duminică, 8 septembrie 2013
sorin golea
Epilog
în mişcare
adevărul nu are tată şi mamă
în limba română,
are doar zâmbet –
melancolia fiind aceeaşi, eu,
altul:
altul:
un pic mai bătrân.
duminică, 25 august 2013
Vasile Pavelcu
Elogiul prostiei -
psihologie aplicată la viaţa cotidiană
Vasile Pavelcu (1900 -
1991) psiholog, profesor la Universitatea din Iaşi, membru al Academiei Române.
Iată câteva idei din volumul "Elogiul prostiei - psihologie aplicată
la viaţa cotidiană".
- Este o certitudine faptul că apariţia vieţii, apreciată la
aproximativ patru miliarde de ani în urmă, reprezintă un pas hotărâtor spre
autonomia celulei sau a protocelulei faţă de mediu, un salt spre independenţă a
sistemului vital faţă de sistemele fizico-chimice.
- Este demn de reţinut interpretarea lui John Hughlings
Jackson (1967), după care un centru superior îl reprezintă pe cel inferior,
astfel că, de exemplu, al treilea strat superior al centrilor motori este
re-re-reprezentativ al regiunilor inferioare. Am putea spune, de exemplu, că
termenul de "foame intelectuală" nu este o simplă metaforă, ci
re-prezintă fondul primar al foamei biologice, după cum şi aciditatea psihică
are ca fond comun pe cea gastrică sau căldura sufletească pe cea fizică şi
fiziologică.
- Ansamblul, totalitatea,
nu este o sumă de elemente, ci un întreg, cu proprietăţi diferite de
cele ale elementelor. Suntem îndreptăţiţi să credem că tocmai aceste noi
proprietăţi ale întregului exercită controlul şi o acţiune coercitivă asupra
elementelor.
- Profanul încă nu a ajuns la conştiinţa că un suflet echilibrat
preţuieşte mai mult decât toate bunurile vieţii. Perceptele antice, conţinând
adevărul asupra fericirii în noi, au rămas închise în cărţi vechi şi din când
în când sunt etalate în faţa copiilor.
- Corpul este o conştiinţă depăşită şi degradată, după cum
spiritul ar fi corp în formare, avangarda corpului.
- Viitorul preexistă în prezentul nostru sub formă de
impulsiune, de anticipare vagă şi semiconştientă. Inconştientul abisal este o
rămăşiţă a conştiinţei de ieri; cel periferic este un fost conştient, momentan
nefolositor sau dăunător; inconştientul temporal este o anticipare a conştientului
de mâine; el este un preconştient.
- Se poate spune că într-o anumită măsură trecutul nu ne
este dat, ci este şi el creat a un anumit trecut, al nostru, potrivit cu
structura personalităţii noastre.
- Modurile de inconştient se pot concepe tridimensional: a)
inconştientul abisal (subconştient propriu-zis) a fost conştient, dar nu mai
poate deveni conştient decât în împrejurări excepţionale şi sub o formă
deformată; b) inconştientul periferic sau extraconştient (latent şi disociat) a
fost conştient şi poate deveni conştient; c) inconştientul temporal, sau
preconştient, a fost conştient şi poate reveni în conştient sub forma de
amintiri pierzând actualitatea; d) forma de inconştient al destinului, care n-a
fost niciodată conştient, dar tinde spre conştiinţă.
- Sub raport evolutiv, conştiinţa primitivă este inconştient
faţă de conştiinţa de astăzi, care va deveni probabil inconştient într-o
conştiinţă de mâine.
- Sensul înţelesului nu se află nici numai în obiect, nici
în concept, nici în cuvânt; înţelesul reflectă natura fiecărui termen şi
rezultă din relaţia dintre aceste elemente.
- Inteligenţa se întemeiază pe sentiment. Sentimentul stă la
baza eului, constituie nucleul, germenele persoanlităţii.
- Categoria afectivă ne apare într-o lumină cu totul
diferită de ceea cu care eram obişnuiţi. Este posibil chiar ca ea să dispară cu
timpul din vocabularul psihologic. Cuvântul emoţie începe să fie scris cu
ghilimele şi să fie tratat cu acelaşi dispreţ ca şi instinctul.
- Sunt patru emoţii fundamentale: mânia, frica, tristeţea,
bucuria. Ele sunt precedate de o emoţie preliminară şi nediferenţiată, emoţia-şoc.
-Noi nu putem ieşi din limitele conştiinţei noastre
individuale, nu putem cunoaşte şi înţelege ceea ce nu este eu; dacă nu am
recurge la o garanţie de natură divină, sau la o noţiune de natură metaforică
şi transcendentă, o conştiinţă în genere, eu absolut şi altele, am fi siliţi să
ne închidem în carapacea solipsismului, într-o monadă fără nici o fereastră în
afară, într-o celulă, emetic închisă, a unui eu solitar şi de nepătruns.
- Maximum de autonomie şi independenţă este şi gradul cel
mai înalt de responsabilitate şi conştiinţă de altul.
duminică, 18 august 2013
luni, 15 iulie 2013
Platon, Republica:
"Sufletul este nemuritor"
"- Dreptatea este un
element care nu reglează faţa exterioară a omului, ci pe cea interioară, fiinţa
sa reală şi ceea ce îl priveşte cu adevărat.
- Oamenii nu primesc de bună
voie să fie lipsiţi de opinia adevărată. Când acest lucru se întâmplă, înseamnă
că au fost jefuiţi, vrăjiţi sau siliţi. Prin jefuiţi înţeleg că sunt convinşi
să-şi schimbe opinia ori o uită, deoarece în primul caz argumentaţia, iar în al
doilea caz timpul îi jefuiesc de opinii fără ştirea lor. Prin siliţi vreau să
spun că o boală ori o suferinţă îi face să-şi schimbe opinia. Când spun vrăjiţi
îi descriu pe cei care-şi schimbă opinia fie fermecaţi de plăcere, fie
îngroziţi de teamă sau altceva.
- Despre constituţii: Primele
sunt constituţiile cretană şi spartană (timarhia, meritocraţia iubitoare de
onoruri), lăudate de mulţi. Cel de-al doilea tip se numeşte oligarhie, care e
lăudată mai puţin, ca fiind o constituţie cu numeroase rele. După aceasta
urmează democraţie, opusă celei de dinaintea ei ; la sfârşit tirania cea
straşnică, departe de toate celelalte, cea mai cumplită boală de care poate
suferi o cetate.
- Democraţie ia naştere
atunci când săracii înving, ucid câţiva membrii ai taberei celeilalte şi pe
alţii îi alungă, după care împart egal cetăţenia şi puterea, iar dregătoriile
se împart prin tragere la sorţi. Cetatea este plină de libertate, inclusiv de
libertatea cuvântului şi oamenii pot să facă ce vor. Ce urmează: sfiala ovor
numi prostie, cumpătarea o vor numi laşitate, moderaţia şi cheltuiala măsurată
devin semne de grosolănie şi lipsă d egust. Apoi, violenţele devin bună
creştere, anarhia e libertate, desfrânarea – mărinimie, iar necuviinţa –
vitejie. Dascălul începe să se teamă de elev, elevii încep să-şi dispreţuiască
dascălii, cei vârstnici fac loc celor tineri şi se foiesc neîncetat purtându-se
ei înşişi ca nişte tineri de teamă să nu fie socotiţi neplăcuţi ori despotici.
Femeile devin egale cu bărbaţii, iar animalele domestice sunt libere şi în
largul lor, căţelele fiind deopotrivă cu stăpânele; acesta este începutul
tiraniei, căci tirania ia naştere din democraţie, aşa cum democraţie ia naştere
din oligarhie.
- Aceşti mercenari pe care
poporul îi numeşte sofişti, conformându-se în folosirea instinctului animal,
numind bun ceea ce îl bucură şi rău ceea ce îl deranjează, fără să-şi poată
legitima astfel aceste categorii numind bun şi drept ceea ce este necesar,
pentru că nu au văzut şi nu sunt capabili să demonstreze altora măsura în care
diferă, în realitate, firea celor necesare de cea a binelui.
- Dispreţul faţă de legi se
strecoară uşor, fără să-ţi dai seama, în moravuri şi în obişnuinţe; de acolo
iese mai puternic şi trece în relaţiile spciale, din acestea se îndreaptă către
legi şi constituţii cu multă insolenţă, până ce bulversează totul atât pentru
individ cât şi la nivelul statului.
- Majoritatea oamenilor
confundă Binele cu plăcerea, iar cei mai rafinaţi spun că este cunoaştere.
- Un copil crescut în
mijlocul bogaţilor, într-o familie nobilă şi numeroasă, printre nenumăraţi
lăudători, realizează, odată devenit bărbat, că nu este fiul celor care îşi
spun părinţii săi, fără a-şi putea găsi adevăraţii părinţi.
- Oriunde vezi cerşetori
într-o cetate, poţi fi sigur că nu departe stau ascunşi hoţii, jefuitorii,
blasfemiatorii şi artizanii fărădelegilor de tot felul. Motivul pentru care
apar astfel de făpturi constă în lipsa de educaţie, proasta înrâurile şi o
constituţie rea a cetăţii.
- Bogăţia şi sărăcia duc la
pierzanie, deoarece una dă naştere luxului, lenei şi doruinţei de nou, în timp
ce cealaltă aduce zgârcenia şi incapacitatea de a munci bine.
- Răul duce la lăcomie, iar
lăcomia la război.
- Răutatea nu poate ajunge
niciodată să cunoască virtutea ori să se cunoască pe sine, însă virtutea
educată prin fire va dobândi cu timpul atât cunoaşterea de sine cât şi
cunoaşterea răutăţii.
- Elanul dat de educaţie
determină tot ceea ce urmează.
- Nu ar avea rost să dăm
reguli unor oameni cinstiţi, ei vor găsi cu uşuirinţă reglementările care
trebuie stabilite.
- Cel care omoară un om din
greşeală comite o greşeală nai mică decât cel ce se face vinovat de înşelăciune
în privinţa legilor frumoase, bune şi drepte.
- Sufletele cele mai bine dotate,
atunci când primesc o educaţie proastă, devin deosebit de rele. Marile crime şi
răutatea pură nu vin dintr-o fire mediocră, ci dintr-una viguroasă de la
natură. Un suflet slab nu face lucruri măreţe, fie în bine, fie în rău.
- Să le dăm adolescenţilor şi
copiilor o educaţie şi o cultură potrivite. Apoi, când ajung la vârsta la care
sufletul este matur, să întărim exerciţiile care îi sunt proprii. Când forţele
lor scad şi a trecut vremea treburilor politice şi militare, lăsaţi liberi pe
câmpul sacru, să ducă pe pământ o viaţă fericită şi, după moarte, să încoroneze
de pe lunmea cealaltă viaţa pe care au dus-o aici, printr-un destin demn de ea.
- Organul sufletului trebuie
păstrat mai presus decât ochii, deoarece numai cu ajutorul său putem vedea
adevărul.
- Sufletul este nemuritor.
Răul este ceea ce distruge, iar binele este ceea ce păstrează. Mai există ceva,
care e neutru,nici bine, nici rău.
- Putem să ne salvăm dacă vom
trece în siguranţă Râul Uitării, fără să ne pătăm sufletul.
- Am coborât ieri din Pireu,
cu Glaucon, fiul lui Ariston, ca să aduc cuvenita cinstire zeiţei (Bendis,
zeiţa tracică preluată de atenieni) şi în acelaşi timp voiam să văd cum or să
rânduiască sărbătoarea, întrucât era pentru prima oară când o ţineau. Am găsit
că procesiunea alor noşti a fost frumoasă, dar a tracilor a apărut cam la fel
de strălucită. Ne-am făcut atunci rugăciunile, apoi am privit spectacolul şi în
cele din urmă am pornit-o spre cetate. (De unde poate fi trasă concluzia că pe
vremea când a scris Republica, grecii lui Platon trăiau în apropierea tracilor,
la Pireu, doar că grecii locuiau <în cetate>)".
Abonați-vă la:
Postări (Atom)




