Baladă haiducească

GOLEA

(Culeasă în Bucureşti, în 1869, după Vasile Moscu, din strada Călăraşilor, Coloarea Neagră. O parte seamănă cu baladă Codreanul, alta cu cântecul lui Corbea) (G.Dem.Teodorescu - "Poezii Populare Române")

În joia

Joimarilor,

În vinerea

Ouălor,

În sâmbăta

Paştilor,

Stan la Bratei s-a sculat

Cu capul de somn umflat

Şi la minte cam turlac,

S-o facă de-un baiarac,

Să vină la turci de hac.

Foicică şi-o lalea,

Baiaracul cum făcea?

Cincizeci voinici că strângea,

Cincizeci, măre, fără cinci,

Tocmai patruzeci şi cinci,

Tot voinici

De-ai Oltului,

Cum îi place

Codrului,

Cum nu-i vine

Câmpului:

Lungi în mână,

Tari

De vână,

Tot porniţi pentru pricină;

Lungi

În coate,

Laţi

În spate,

Cu hangere

Ferecate;

Cu musteţa-n barbaric,

Cum stă bine

La voinic;

Cu mustaţă

Cât o coadă,

Două la ceafă

Le-nnoadă,

Şi face nodul cât pumnul,

De se sperie păgânul,

De-şi face cruce creştinul.

Foaie verde şi-o lalea,

Stan al Bratei se scula

Şi pe gânduri se punea,

Că pe voinici îi strângea,

Dar un harabaci n-avea.

Se gândea, se răzgândea,

Harabaci că nu-şi găsea,

Şi puse gând la Golea.

Stan al Bratei ce făcea?

Vreme multă nu pierdea,

Pe voinici că-i aduna,

Între ei se fătuia

Şi din gură le grăia:

- Hai să mergem

La Golea

Să-ntâlnim

Pe maică-sa

Şi să-i facem

Rochie nouă,

Pe Golea să ni-l dea nouă,

Rochie nouă-n patru foi,

Golea să meargă cu noi,

Să ne fie harabaci,

Bun la minte şidibaci!

Stan al Bratei le zicea,

Şi mergea, măre, mergea

Pân-acasă la Golea.

Acolo de-mi ajungea,

Pe muma Golii-ntâlnea;

Cu cinste i se-nchina,

Bună ziua

Că-i dădea,

Şi din gură

Că-i zicea:

- Bună ziua muma Golii

Tocmai din Ţara Moldovii!

Iar dânsa le răspundea

Şi din gură le zicea:

- Îţi mulţumesc ţie, Stane,

Şi ţie, şi cetei tale.

Te ştiu din Ţara Moldovei,

Fecior al mătuşii Bratei.

Ce-mi căutaţi şi ce-mi umblaţi

Unii

Pe cai înşlaţi,

Alţii

Pe cai deşelaţi,

Care mai bine-ţoliţi,

Care rupţi şi jerpeliţi?

Au nu vă mai merge bine,

Ş-aţi înnemerit la mine

Ca să vă dau de mâncare,

Parale de cheltuială

Şi haine de primeneală?

Dar ce stau să vă vorbesc

Şi-n casă nu vă poftesc?

Drumul v-o fi obosit,

Soarele v-o fi pripit;

Hai la masă să şedem,

Hai să bem

Şi să mâncăm!

Stan al Bratei d-auzea,

Tapinos îi mulţămea

Şi din gură-i răspundea:

- Nici drumul ne-a ostenit,

Nici soare nu ne-a pripit,

Nici la tine n-am venit

Ca să ne dai de mâncare,

Parale de cheltuială

Şi haine de primeneală,

Ci-am venit, măre, să-ţi dăm,

Măre, de-o rochie nouă,

Pe Golea să nu-l dai nouă,

Rochie nouă-n patru foi,

Să-l laşi pe Golea cu noi,

Ca să-l avem harabaci,

Bun la minte şi dibaci,

Pentru-un pui de baiarac

Să venim la turci de hac!

Baba dacă-mi asculta,

Ea lui Stan îi răspundea

Şi din gură mi-i zicea:

- De n-aş purta  rochie nouă

Pe Golea nu vi-l dau vouă,

C-a mai avut şapte fraţi,

Şapte fraţi ca şapte brazi,

Ş-au murit toţi într-o marţi,

Care de puşcă

'Mpuşcaţi,

Cari de sabie

Tăiaţi.

De n-aş purta rochie nouă,

Pe Golea nu vi-l dau vouă,

Că numai el mi-a rămas

De la tat-su ca miras,

Mititel

Şi-nfăşăţel,

Mor fetele după el.

De n-aş purta rochie nouă,

Pe Golea nu vi-l dau vouă,

Că şi turci şi arnăuţi

Tot de Golea sunt bătuţi,

Şi cu Golea învrăjbiţi,

Şi pe Golea îndârjiţi;

Voi s-aduc o noră-n şatră,

Să-mi aprinză foc pe vatră

Şi să-mi facă

Sub firidă

Câte-o turtă

Nedospită!

Stan al Bratei de-auzea

Trist pe gânduri se punea

Şi cu baba mai vorbea,

Şi pe babă mai ruga.

Foicică micşunea,

Golea-n casă că-mi dormea,

Îmi dormea, ori nu-mi dormea,

Ori aşa se prefăcea,

Că pe Stan când auzea,

Din somnat se deştepta

Cu urechea mi-asculta

Câte vorbise

Mă-sa,

Câte sporise

Ceata;

Ş-afară dacă-mi ieşea,

Pe lângă mă-sa trecea,

'N grajd de piatră că intra,

Cu trei deşte fluiera,

Pe roibul şi-l deştepta

Şi pe roibul că lua,

Înşelat

Şi înfrânat,

Cum e bun de-ncălicat,

Lung

În trup

Şi scurt

În gât,

Cum e bun de zurbalâc.

Golea mi-l încălica

Şi-afară dacă ieşea

Mă-sei din gură grăia:

- Maică, măiculiţa mea,

Maică, ori ce-i vrea să zici

Io nu rămâi de voinici,

De ăşti cinzeci fără cinci,

Tocmai patruzeci şi cinci,

Ci mă duc la baiarac,

Să mai viu la turci de hac,

Lui Stan cheful să i-l fac,

Să-mi fiu şi mie pe plac!

Şi după ce cuvânta,

Vorba mă-sei n-aştepta,

Pinteni roibului că da

Şi ca vântul se ducea,

De se vedea

Pulberea

După ceata de voinici,

Cincizeci, măre, fără cinci,

Ce-mi fac patruzeci şi cinci,

De copii de-ai Oltului,

Cum îi place codrului;

Unii

Pe cai înşelaţi,

Alţii

Pe cai deşelaţi,

Care mai bine-nţoliţi,

Care rupţi şi jerpeliţi.

Baba, dac-aşa

Vedea,

Că nu-i asculta

Vorba,

Că nu-i aştepta

Ruga,

Baba din cap cletina,

La Dumnezu se uita,

Cruce sfântă că-şi făcea

Şi din gură-aşa grăia

Şi cu foc îl blestema:

- Goleo, maică, să n-apuci

Mult departe să te duci,

Decât numia pân' la turci,

Nici mai mult să haiduceşti

Nici mai mult să zăboveşti

Decât şase săptămâni!

Foaie verde şi-o lalaea,

Golea, după ce pornea,

Haiducia că-ncepea:

Turci

Bogaţi

Că sărăcea,

Greci

Haini

Că chisăgea,

Leşi

Păgâni

Că pistosea,

Şi vestea

Mi se ducea

De cete

Şi de Golea.

Sangeacul când auzea,

Cinci sute de turci pornea,

Numai turci şi arnăuţi,

Tot de Golea greu bătuţi,

Tot cu Golea învrăjbiţi,

Tot pe Golea îndârjiţi.

Dincolo de Valea-Rea,

La Nedelea

Văduva,

Golea-mi sta

Şi petrecea,

Bând la vin cu vedrile,

Pelin cu ocalele,

Şi iar bea

Şi chefuia,

Pân' la unu se-mbăta,

Iar când poterea sosea,

Nici unul n-o mai simţea,

Afar' numai de Golea.

Gole-afară că-mi ieşea,

Cu turcii
Se-ncăiera,

Pe arnăuţi

Că-i tăia,

Şi unul, care scăpa,

Vestea la sangiac ducea

Vă nu-i glumă cu Golea!

Sangiacul dacă vedea,

Sangiascul se necăjea,

Altă poteră strângea,

Şi mai mulţi turci trimetea;

Dar nici ei nu izbândea,

Tot bătuţi se întorcea.

Şase săptămâni trecea,

Şi blestemul se-mplinea.

Iată, măre, se-ntâmpla

Că Dumnezeu se-ndura

De Golea şi de mă-sa,

Ce-i era,

Ce nu-i era,

Că Golii i se ura,

Haiducia că lăsa,

Ziua bună că-şi lua

Pe roibul încălica

Şi la mă-sa se-ntorcea.

Iar când poterea venea,

Pe voinici că mi-i găsea,

Gazda le împresura

De nici veste că prindea.

Nainte cin' le ieşea?

Stan al Bratei cu voinicii

Ca să se lupte cu turcii,

Cu turcii, cu arnăuţii.

Se lua

Şi se bătea,

Dar turcii mi-i biruia,

Pân' la unul că-i tăia.

Golea, măre, de-mi scăpa,

După urma mâni-sa,

Mai şedea

Ce mai şedea,

O fată că-şi alegea,

Nuntă mândră

Că-mi făcea,

Şi mă-si că-i aducea,

I-aducea o noră-n şatră,

Să-i aprinză foc pe vatră

Şi să-i facă sub firidă

Câte-o turtă nedospită.

După ce au anexat Crimeea, ruşii au anunţat că vor să colonizeze satelitului natural al Pământului

Energia viitorului se numeşte

Helium-3 şi se află pe Lună

Motivul pentru care marile puteri se întrec în colonizarea lunii nu este doar dragostea pentru aventura cosmică, ci lucruri palpabile, legate de polticile economice ale viitorului. Concret: cine va stăpânii Luna, va stăpânii energia viitoare a Terrei, după ce petrolul se va termina.

După ce China a trimis, anul trecut, un robot numit ”Iepurele de Jad” care să cerceteze suprafaţa Lunii, Rusia a anunţat şi ea, în luna mai, după ce a anexat Crimeea, că are planuri de colonizare a satelitului natural al Pământului.
Conform Agenţiei Spaţiale Ruse, proiectul Moscovei urmăreşte "crearea unei baze pentru extragerea resurselor naturale ale Lunii". Aceeaşi motivaţie a căutării resurselor au dat şi chinezii pentru ţopăielile selenare ale ”Iepurelui de jad”. Dar ce fel de resurse există pe Lună?

”Solul lunar este bogat în Helium-3. Din acesta se poate extrage un izotop care ar putea fi folosit în reactoarele pe baza de fuziune nucleară pentru a produce o energie mult mai curată decât cea produsă de reactoarele nucleare din prezent. Rezervele de Helium-3 de pe Lună sunt de ordinul a milioanelor de tone. Se estimează că în jur de 20 de tone ar fi suficiente pentru a acoperi nevoile energetice ale Uniunii Europene pe un an”, spune Agenţia Spaţială Română. 

Menţionăm că România este parte parte a unui proiecte ambiţios derulat în Franţa, privind construirea primului reactor de fuziune nucleară, care, spre deosebire de cele actuale, de fisiune, nu lucrează cu materiale radioactive periculoase, adică produce energie curată.

De asemenea, România participă la cucerirea Cosmosului în calitate de Stat Membru al Agenției Spațiale Europene (ESA) prin Programul de Explorare Robotică a Planetei Marte, care își propune să aducă primele mostre de sol de pe planeta Marte în laboratoare de pe Pământ.

Autorii proiectului rusesc de colonizare a Lunii cred că e nevoie, din partea lor, de o "explorare dinamică", adică rapidă, a Lunii, pentru că: "principalele state implicate în proiecte spaţiale vor începe explorarea şi anexarea unor teritorii lunare potrivite pentru oportunităţi viitoare de uz practic în următorii 20-30 de ani". Adică marile puteri îşi vor însuşi teritorii selenare în ciuda faptului că tratatul internațional cu privire la Lună, “Moon Treaty” interzice orice drept de proprietate pe Lună. Din păcate, el nu a fost semnat decât de 11 state până în prezent.

Se vorbeşte destul de puţin despre faptul că pe Lună s-a descoperit… apă, în cantităţi mari, sub formă de ghaţă. ”Tehnologia utilizării hidrogenului și oxigenului drept combustibili pentru rachete, din apa sub formă de gheață descoperită pe Lună, este deja foarte matură”, spune comunicatul agenţiei Spaţiale Române. Adică, transformarea apei în sursă de energie pentru motoare cu ardere internă este deja o tehnologie stăpânită de omenire, dar puţin mediatizată…

Sorin Golea

                Intuiţia iertării

                  +

aşa, da! să fii beat: în existenţa
fără alcool - el era prea ieftin
sau prea scump

la cofetăria din sf. maria;
noi ştim, noi am văzut!

între felinarele oraşului şi luminile
casei poporului nu e nicio diferenţă, chiar
în parcul izvor

cum stai cu faţa la ieşirea din
staţia de metrou!

aşa mi-am adus aminte de tine!


                  +

(inima-mi zice
că ar trebui, printre construcţiile neterminate,

să fiu şi să nu fiu, să

acţionez fără să acţionez,
se te gândesc fără să gândesc!
în faţa teatrului bulandra:

e posibil aşa ceva?)

Capitalismul viitorului

Scopul universului este o maşină de creat zei

Lumea în care trăim este aşa: regiunile bogate au atins nivelul respectiv de dezvoltare pe seama celor mai sărace (A.G. Frank), iar subdezvoltarea nu este o formă simplă de întârziere istorică, ci un subprodus necesar al dezvoltării societăţilior capitaliste, bazate pe exploatarea societăţilor periferice.

Dar orice acţiune naşte o reacţiune, iar răul făcut se va răzbuna la un moment dat: sistemul capitalist îşi va reduce eficienţa şi îşi va birocratiza structurile productive. Unitatea economică birocratizată total va elimina întreprinderea mică, va expropria proprietarii, va elimina întreprinzătorul şi burghezia însăşi (Joseph Alois Schumpeter).
Asta pentru că sistemul capitalist este supus conflictului intern dintre ocupaţiile financiare, conservatoare, dedicate profitului - şi cele industriale, dedicate producţiei, având o notă inovatoare (Thorstein Veblen). Divergenţa poate fi rezolvată, fără distrugerea capitalismului însuşi, doar dacă economia mondială ar cunoaşte o creştere perpetuă; dar o dezvoltare economică nelimitată nu este de conceput (F. Hirsch).
Mai mult: deşi funcţionarea corectă a unei democraţii depinde nu de absenţa elitelor, ci de modul în care se face selecţia acestora în cadrul maselor, în societatea capitalistă e imposibilă stoparea evoluţiei formaţiunilor oligarhice în interiorul elitelor (Robert Michels).
Ce ar trebui să se întâmple? Evoluţia spirituală a speciei umane s-a manifestat peste tot ca o unică simfonie (Joseph Campbell), iar înţelepţii au spus mereu că agricultura este baza bogăţiei unei naţiuni. De asemenea, Aristotel atrăgea atenţia că la baza unei democarţii solide trebuie să stea o puternică clasă medie de agricultori, care să asigure condiţile sociale în care cetăţeanul poate deveni un om fericit prin exersarea permanentă a virtuţiilor. Contextul general: scopul universului este o maşină de creat zei (Henri Louis Bergson).

Sorin Golea

Nostalgia

pin!
jos.
aureolă verde, apoi metalul. nu


interesează
pe nimeni,
desigur,


dar trebuie să vă spun:


ce ţară frumoasă! lucrurile
se simt bine aici - se
pot


odihni/

Avem o Constituţie, cum o modificăm?

Art. 23 (2): Limitarea drepturilor, respectiv arestarea preventivă, trebuie permisă doar cînd apare un pericol social, de aceea cred că în Constituţie trebuie introdusă sintagma: "în caz de pericol social".

Art. 23 (3): "Arestarea preventivă nu poate depăşi durata existenţei unui pericol social" - la fel art. 23(4) şi art. 23(5)

Art. 30 (1): ”Libertatea de exprimare (...) în spirit de toleranţă şi respect reciproc, sunt inviolabile”.

Art. 30(2): ”Cenzura de orice fel este interzisă, în cadrul respectării drepturilor fundamentale ale cetăţenilor”.

Art. 41(3): Durata zilei de lucru este de 8 ore - nu trebuie să existe ambiguitatea ”în medie”.

Art. 52(1) (3): Statul nu poate răspunde patrimonial, adică de la buget, pentru prejudiciile cauzate de erorile judiciare pricinuite de unii cetăţeni numiţi magistraţi. Mai mult, responsabilizarea directă a magistraţilor faţă de cei pe care îi judecă va duce la creşterea calităţii actului judiciar, cu beneficii extraordinare pe termen mediu şi lung. Rostul statului, până la urmă, este unul singur: asigurarea Justiţiei, care este Binele suprem în Politică. Pitagora: ”Legiuitorule, lasă poporul să-şi judece magistraţii”.

Art. 58(1): Avocatul Poporului trebuie ales, iar nu numit, – pentru a se putea argumenta sintagma ”Poporului”.

Art. 59(1): Avocatul Poporului nu poate apăra drepturile şi libertăţile în ”limite”... cred că acest cuvânt trebuie eliminat de aici.

Art. 73 (3(i)): ”Acordarea amnestiei sau a graţierii”... Cred că România trebuie să renunţe la amnestie şi graţiere. Ceea ce a hotărât o instanţa nu poate fi desfăcut decât de o altă instanţă. Anularea unei hotărâri judecătoreşti de puterea legiuitoare sau executivă nu mai respectă separaţia puterilor în stat, adică anulează statul de drept. (Ca să nu mai spun că părinţii vor da foc acelui stat care eliberează criminalii copiilor lor!) 

Art. 109: Cred că - pe lângă Preşedinte, Senat, Cameră – şi Procurorul General ar trebui să aibă dreptul să ceară urmărirea penală împotriva membrilor guvernului. 

Art. 141: Cred că acel Consiliu Economic şi Social ar trebui să fie format din somităţi ale Academiei Române.  

Sorin Golea

Cavalerii Danubieni 

ţara
este locul unde fratele meu
mă va omorî


întotdeauna.