Mafia drogurilor îşi schimbă caretierul general din şapte în şapte ani

Regele stupefiantelor din România

are capitala în strada Lizeanu

Este un lucru ştiut că în rtaficul de droguri din ţara noastră ora exactă se dă la Bucureşti. De aici se face şi se desface tot ce înseamnă consum de stupefiante în România. Noutatea este că în acest moment Capitala are un nou rege al drogurilor, iar cartierul general s-a mutat din Ferentari în Lizeanu.

Legătura actualului ”rege al drogurilor”cu lumea pestriţă a Capitalie a început încă din anii ’80, când a devenit ucenic al unui om temut de lumea interlopă a momentului. ”Maestrul” s-a îngrijit de ucenic cu toată seriozitatea, mai ales după revoluţie. În 1995 i-a făcut rost chiar de o locuinţă, pe strada Duzilor. Conform surselor noastre, casa aparţinea ICRAL-ului şi fusese repartizată unui cunoscut om de fotbal, pe care ”maestrul„ l-a convins să o cedeze omului său. Noul chiriaş a cumpărat apoi locuinţa şi, cu timpul, a transformat-o într-un veritabil palat.

În fine, ucenicul a dat din coate şi s-a ridicat, devenind, după anul 2000, membru important al clanului Cămătarilor. Aşa a luat sub control zona Lizeanu. Asta după ce a reuşit să-l detroneze pe fostul ”maestru”. Menţionăm că între 2002 şi 2004, calnul Cămătarilor a devenit ”cel mai şmecher” din România, având legături cu lumea politică.

I-a ”turnat” pe Cămătari

la procuratură

Adevărata lovitură de teatru s-a petrecut în 2004, când omul, reţinut pentru implicare în reţeaua infracţională a clanului Cămătarilor, a fost pus în libertate după o lună, procurorii renunţând să mai ceară prelungirea mandatului de reţinere pe motiv că... este bolnav.

Surse noastre ne-au dezvăluit că ”bolnavul” a fost lăsat în pace după ce a semnat o declaraţie pe baza căreia s-a construit dosarul care i-a înfundat pe Nuţu şi Sile Cămătaru, în 2007, când aceştia au primit 13, respectiv 15 ani de închisoare.

După această dată personajul despre care vorbim a început să câştige brusc foarte mulţi bani. Cum? Făcând lunar curse România – Germania, împreună cu soţia, în care cărau cantităţi mari de droguri, între 10 – 80 de kilograme. Fiecare transport se face cu autoturisme de lux, alta maşină la fiecare cursă. Cu toate că a transportat droguri de zeci de milioane de euro, numele său, cunoscut de toată lumea interlopă, nu apare, oficial, nici măcar la capitolul ”bănuiţi” de trafic  de stupefiante. Pe această bază s-a dezvoltat un comerţ ”înfloritor” cu droguri în zona Lizeanu, în special în apropierea cimitirului Reînvierea.

Are relaţii strânse cu

toţi intorlopii români

Concomitent cu îmbogăţirea, a avut grijă să fie văzut în compania unor foarte importanţi oameni politici, pentru a intimida şi a ţine sub control toate calnurile de traficanţi din Bucureşti. De asemenea, a legat relaţii strânse cu cercurile interlope din toată ţara, în special cu gruparea Cordunanilor din Iaşi. De aici nu a mai fost decât un pas pentru a începe să facă legea în acest domeniu la nivel naţional.

În acest moment este milionar în euro şi, prin mituire, a început să controleze autorităţile locale şi de stat. Nu se mai mânjeşte cu ameninţări, bătăi etc. - dacă cineva nu îi ascultă ordinele, se trezeşte cu fel de fel de controale ale oficialităţilor pe cap. Iar controalele, bine plătite, te toacă mărunt, în timp...

Dealerii sunt organizaţi într-o reţea piramidală

România a început să se transforme, din ţară de tranzit, în ţară consumatoare de droguri după anul 1998. Atunci au apărut primele reţele de dealeri autohtone. Piaţa de desfacere era, aproape în exclusivitate, Bucureştiul.

În 2001, cotidianul Libertatea a prezentat prima hartă a mafiei drogurilor din Capitală. Reţelele sunt structurate piramidal pe patru paliere, ”greii” care aduc marfa din străinătate, în special Turcia, apoi cei care o împărt pe teritorii, aproxiamtiv pe sectoare, urmează ”angrosiştii” de cartier şi, ultimii, vânzătorii stradali, care de cele mai multe ori sunt şi consumatori.

Vârful piramidei era dominat în 2001 de câţiva ”baroni ai drogurilor”: Chioru, Banezu, Giuliano, Jackson, Samir, Taifun, Herschovici, Alin, Malu şi Robert.

Dacă în 2001 cartierul general al mafiei drogurilor din Bucureşti, care vindea 4 kilograme de stupefiante pe zi, era zona Râmnicu Sărat, de unde marfa era împărţită în tot oraşul, în 2003 el s-a mutat, brusc, în câteva luni, ca la comandă, în Rahova – Ferentari.

Începând cu anul 2007, centrul de greutate al traficului cu stupefiante s-a mutat, încet şi sigur, în zona Maica Domnului – Lizeanu – Obor. În acest moment se poate spune că aici este „noua capitală” a stupefiantelor nu numai din Bucureşti, ci şi din România.

Între timp foştii „baronii” au dispărut din vârful piramidei. Cei mai mulţi au fost arestaţi, iar celor rămaşi în libertate li s-a restrâns zona de influenţă, au devenit locotenenţi de nivel 2 sau 3.

Clanurile mafiote care controlează piaţa stupefiantelor

Principalele reţele de distribuire a drogurilor, dovedite în timp dar niciodată anihilate total:

-         Bucureşti, sector 1: clanul Sadovenilor

-         Bucureşti, sector 2: clanul Duduienilor

-         Bucureşti, sector 3: clanurile Chira

-         Bucureşti sector 4: clanul Sportivilor

-         Bucureşti, sector 5: clanul Şteoacă

-         Bucureşti, sector 6: clanul Luptătorilor

-         Nordul României: clanul Cordunenilor, care controlează lumea interlopă din Iaşi până în Cluj şi Baia Mare

-         Constanţa: gruparea Nuredin

-         Craiova: clanul Caiac

-         Olt şi Argeş: gruparea Curt

Menţionăm că, în afară de marfa adusă de principalii dealeri autohtoni, prin cărăuşie solitară, în special don Occident, piaţa drogurilor din România este alimentată, din gros, şi prin portul Constanţa. 

Europa cu două viteze...

Eolienele germane şi olandeze 

au scumpit energia electrică românească 

Scumpirea energiei electrice a fost motivată prin introducerea în sistem a energiei verzi eoliene. La nivel european s-a impus obligativitatea de a avea un anumit procent de energie electrică ecologică în reţea. De ce?

Ilie Şerbănescu: "Pe această bază la noi s-au dezvoltat pădurile de mori eoliene. Se spune că România a investit cel mai mult în energia verde din toată Europa. Mecanismul este următorul: investitorul cumpără mori, le instalează şi le conectează la reţea. În contul lor, primeşte certificate verzide la Guvern. Duce aceste certificate la distribuitorul de energie, care este obligat prin lege să i le cumpere, iar banii sunt recuperaţi de la populaţie. Toată lumea va fi pe profit, mai puţin clienţii finali, care sunt captivi ai unui sistem depăşit. Menţionez că singurii producători de eoliene din Europa sunt Germania şi Olanda. Vă las să ghiciţi cine a impus obligativitatea europeană a introducerii în reţea a energiei verzi".

Mihai Eminescu

Glossa

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşază-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpănă-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-ntelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amagit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă facând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânsii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cararea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în lături,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimica,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău si ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

(1883, decembrie)

Cerutul miresei

Oraţie de nuntă, 

Dobârlău, judeţul Covasna 

(2011)

- Bună dimineaţa cinstiţi socri mari! 
- Mulţumim dumneavoastră băieţi militari! Ce umblaţi, ce căutaţi?

- Ce umblăm, ce căutăm la nimeni samă nu avem să dăm.
- Dar cine sunteţi dumneavoastră să ne luaţi seama noastă întrebând încetu cu încetu să ne dăm adevărul, că de multe ce sunt dese nu vi le vom putea spune alese? 

- Tânărul nostru împărat de dimineaţa s-a sculat, chică neagră a pieptănat, cu straie noi s-a îmbrăcat şi din trâmbiţă a sunat, mare oaste a adunat, 200 de grăniceri, 200 de voinici boieri, din cei mai mari nepoţi de generali şi la apus de soare au plecat la vânătoare. Au vânat Ţara de Sus, de la Răsărit până la Apus, până când juncanii au şezut şi potcoavele le-au pierdut. Atunci nunul mare cu grija în spinare, călare pe un cal ca un Ducipal s-a ridicat în scări şi s-a umflat în nări şi-a făcut ochii roată peste oştirea lui toată; şi încoa privi, aci zări o floricică frumoasă şi drăgăstoasă. Văzând că nici nu înfloreşte, nici nu rodeşte şi mai mult se ofileşte, ne trimise pe noi şase lipani călare pe şase jucani cu coarnele încănite, cu unghiile cusătorite, frânile zugrăvite, cu toţii să pornim, bând şi chiuind şi din pistoale trăgând, la curţile dumneavoastră, până am sosit şi v-am găsit. Acum ori floricica să ne-o daţi, ori de noi nu scăpaţi, căci am venit cu târnăcoape de argint să scoatem floricica din pământ, s-o scoatem cu rădăcină, s-o sădim la mire în grădină. Acolo să înflorească, să rodească, locul să-i priască, mai mult să nu se mai ofilească; cinstiţi socri mari, de ne credeţi niscai tâlhari, avem o firmă cu pecete de la împărăţie, îi mai spune certificta de căsătorie, cine ştie carte latinească să vină să ne-o citească, cin-nu ştie să nu vie, ca de foc să se păzească; să ne daţi, socri mari, oameni cărturari, un popă cu barba deasă să citească carte-aleasă; să nu fie cu barbă rară să ne ţină până diseară, sau vreunul cu barbă încănită să rămână cartea necitită; să fie cu barba ca un fus, să dea din cap ca un urs, să ne dea curând răspuns;

- Răspunsul nostru este şase pahare cu vin, şase macrame de in cu fluturi şi arnici, de cum se găsesc pe-aici, fie şi cu strămătură, numa să fie cuvoie bună şi cu mătase numai să fie, de aici din casă de la cinstita mireasă;

- Să nu fie de prin vecini, că atunci va fi necinstea noastră şi ocara dumneavostră; acum socri mici ascultaţi şi în urechi băgaţi dacă nu aveţi bucate de ajuns să vă căutaţi locuri de ascuns, să aveţi buţi cu vin, care cu fân, boi graşi doponaşi, să mai aveţi şi lăutari, să lărgiţi casa, să întindeţi masa, să vină împăratu îndată cu oştirea lui toată, 155 din cei mai voinici, cu feţele alese, cu mânecile sumese; socru mare şi pentru oile tale noi am vrea să descălecăm dar n-avem pe ce să stăm, că nu suntem ciobani de la oi să descălecăm în noroi, noi suntem boieri mari de lângă mare, de unde soarele răsare, nouă să ne daţi scaune de argint să descălecăm aici pe pământ, sau să ne întindeţi covoare să descălecăm în pridvoare; la caii noştrii să le daţi fân costrei, verde cosit în noaptea de Sfântu Gheorghe, cu roua neluată, cu floarea binescuturată, strâns în sărbători de două fete surori; acum, ce s-a făcut nu mai e de desfăcut, acum să ne daţi o turmă de oi, şapte vaci, pe neagra dintre craci şi apoi să rabzi socrule mic şi să taci acum ia plosca pune-o la gură, ţin-astă broască ţestoasă la şezut, mare şi spătoasă, închină socrule ,înc-odată, închină mai binişor, să-ţi pară mai dulcişor, poftiţi beţi şi vedeţi că-i rachiu de Piteşti, nu-i ţuică de-a voastră zeamă de prune, bei multă, te umfli în burtă, faci burta dobă, intri după sobă, stai cu greierii de vorbă. 
Văzând că de când urez au rămas cei dinainte cu gurile proţăpite, cei de la spatecu gurile căscate, aduceţi un vas cu prune uscate să umplem guerile căscate; munţi înalţi, stâncoşi şi luminoşi, ca la Dobârlău frumoşi, bine v-am găsit sănătoşi!

O afacere ciudată a dilatat Căile Ferate Române în decembrie

Germanii au anunţat că vor să cumpere trenurile particulare din ţara noastră! Ba, nu! Ba, da!

Pe 3 decembrie a apărut următoarea informaţie: Deutsche Bahn, cea mai mare companie feroviara din Europa, vrea să se extindă pe piata românească prin preluarea unui pachet de 70% din Regiotrans Braşov, cea mai mare firmă privată de transport călători pe calea ferată din ţara noastră, pentru 67 milioane euro. A doua zi informaţia a fost negată, apoi o tăcere ciudată s-a lăsat peste toată tărăşenia.

Conform agenţiei de presă Reuters, grupul german are opţiunea de a prelua, mai târziu, şi restul acţiunilor companiei româneşti. Regiotrans, înfiinţată în 2005, are 760 de angajaţi şi a avut anul trecut un profit de 8,66 milioane lei, potrivit datelor raportate către Ministerul Finanţelor, citate de Mediafax. Compania, are doi asociaţi, Costel Comana şi Iorgu Ganea, fiecare cu 50% din părţile sociale.

Pe 4 decembrie apare o replică:

„Nu am discutat niciodată cu Deutsche Bahn. Am avut discuţii cu britanicii de la Arriva care au pornit în urmă cu cinci ani, iar Arriva a fost preluată în 2010 de Deutsche Bahn”, a spus Comana.

După care nu mai apare nimic, nici Deutsche Bahn, nici Regiotrans nu au vrut să mai comunice cu presa.

Care este contextul?

De şapte ani, de când s-a modificat legislaţia în domeniu, pe căile ferate din România au apărut sute de trenuri particulare. An de an, Cele patru firme care le exploatează au anunţat profituri tot mai mari, în detrimentul CFR călători, care a înregistrat pierderi. Care să fie secretul succesului?

Preţul biletelor? Dacă ne utiăm pe tarifel practicate de firmele private şi cele ale CFR Călători, vedem că ele sunt identice. Plăteşti 12,40 lei pe suta de kilometri la trenul Regio particular, clasa a II-a? Acelaşi preţ îl plăteşti şi la trenul CFR. Asta pentru că legea îi obligă pe toţi să practice aceleaşi tarife. Păi, atunci?

Explicaţia stă în câteva chichiţe ale războilui privat contra stat, pe care le-am aflat de la speciliştii în domeniu.

În primul rând pe trenul particular nu poţi să mergi cu naşul, deci firma nu pierde prin aceste mecanism semi-mafiot.

În al doilea rând, trenurile particulare au reuşit să ocupe anumite intervale orare de vârf  în care CFR nu avea trenuri. De pildă: craiovenii care voiau să plece la Bucureşti aveau tren CFR doar la 8,30. A venit însă un particular cu un tren la ora 7,00, iar oltenii au preferat această variantă pentru a ajunge mai repede la Bucureşti – iar CFR a scos din circulaţie trenul de 8,30. Aşa s-a ajuns ca, pe anumite rute scurte, să nu mai circulă decât trenuri particulare, adică acestea au „prins” monopol pe acele rute.

Un alt element prin care particularii au bătut statul este timpul. Cu un tren Regio al CFR Călători străbaţi distanţa dintre două oraşe mari într-un interval de timp mai lung, chiar şi de două ori, decât cu un Regio particular. Cum? Particularul l-a denimit Regio, practică tarife de Regio, dar nu mai opreşte în toate haltele, merge cu regim de viteză de Interregio. Adică plăteşti preţ de persoanl şi mergi cu viteză de rapid...

Jocurile par făcute în transportul de călători pe căile ferate. În acest context, ciorba fiind încălzită, hai să vedem cine se va înfrupta din ea….

Declaraţia de avere Robert Rusu

Şeful Gărzii Financiare Ilfov 

nu poate justifica 100.000 de euro - 

îi găsiţi aici declaraţia de avere... care "s-a pierdut"

Robert Rusu s-a autosuspendat din funcţia de şef al Gărzii Financiare Ilfov pe data de 18 iulie. Aceasta informaţie a fost ferită de opinia publică până astăzi, când ANI a prezentat un raport în care se precizează că Rusu, despre care se ştie că este finul lui Sorin Blejnar, nu poate justifica 100.000 de euro din avere.

Ancheta inspectorilor ANI a fost începută în urmă cu aproape două luni, iar diferenţa dintre declaraţia de avere şi cea de venit ar fi de peste 110.000 de euro. Rusu s-au autosuspendat însă din funcţie pe 18 iulie"din motive personale". Reprezentanţii oficiali ai Gărzii Financiare Ilfov ne-au declarat că instituţia se va supune oricărei decizii luate de Parchet. Interimatul este asigurat în prezent de către comisarul Viorel Florea. 

Agenţia Naţională de Integritate (ANI) a constatat, în urma procedurilor de evaluare, existenţa unei diferenţe semnificative, în sensul art. 18 din Legea nr. 176/2010, în cuantum de 451.600,23 lei(aproximativ 116.173,53 de euro), între averea dobândită şi veniturile realizate de către Robert Claudiua Rusu, fost director coordonator al Gărzii Financiare Judeţene Ilfov.

Surse din cadrul Gărzii Financiare ne-au spus că, după demararea anchetei, declaraţia de avere a lui Rusu ar fi dispărut din dosar. Nu.i nimic, o găseşte aici oricine vre să o vadă. Apropro, citiţi şi aici despre Roberţel http://proiectpresa.blogspot.ro/2012/07/dimensiuneile-statultui-de-tip-mafiot.html

Politicienii au făcut România de râs, timp de trei săptămâni, degeaba

Listele electorale cerute de toată lumea

sunt în posesia Biroului Electoral Central

Oficialităţile din România fierb de trei săptămâni în căutarea listelor electorale permanente. Au scotocit peste tot, de la Guvern la Procuratură, doar la Biroul Electoral Central (BEC), care e “tăticul” referendumului, nu a căutat nimeni.

Şi ce să vezi? Listele electorale sunt postate exact pe site-ul acestei instituţii. Aici am găsit numărul cetăţenilor cu drept de vot din fiecare localitate, pe care îl tot caută oficialităţile, ba chiar puteţi vedea, la rubrica “rezultate”, subrubrica “repartiţia pe judeţe şi localităţi”, tot ce s-a întâmplat la referendum, în România şi în străinătate, în detaliu. Conform Hotărârii 26 a BEC, anularea referendumului se face doar pentru fraudă electorală. Cererile pentru anulare se fac numai de partidele parlamentare sau de preşedintele suspendat, în scris, în termen de 24 de ore de la închiderea votării. Cum nu a făcut nimeni contestaţie, votul este legal, iar numărul de cetăţeni cu drept de vot este cel de pe pagina BEC, conform legii: 18.292.514. Ca atare, tot circul la care am asistat a fost degeaba.