A treia conflagraţie mondială: 60 de avioane F-16 vor ataca Teheranul dinspre România. Arabii şi-au pregătiti deja rachetele de apărare

Acestea sunt armele războiului SUA - Iran

Robert Baer, un fost sef al CIA, a declarat că are toată convingerea, în baza unor informaţii în posesia cărora a intrat, că atacul israelian asupra Teheranului este iminent conform unui plan strategic în posesia căruia a intrat. Conform agentia.org, Baer mai prezice că şi SUA vor fi implicate în acest conflict, care va fi unul de proporţii şi în care este posibil să fie utilizată şi arma nucleară.

Adevărul este că încă de la începutul anului 2011 era pregătită, tactic şi propagandistic, declanşarea unei conflagraţii militare împotriva Iranului, de către SUA şi aliaţii săi. Motivul ar fi refuzul acestei ţări arabe de a renunţa la programul nuclear propriu, despre care se băniueşte că se dezvoltă şi pe direcţie militară, nu numai civilă. În replică, liderii iranieni au anunţat că au deja rachete capabile să lovească obiective din Turcia, Bulgaria sau România, aliaţi ai SUA. Menţionăm că 60 din avioanele care se pregătesc să lovească Iranul ar urma să plece din România.

Iran deţine şi avioane de luptă americane

Avion american F14

Submarin rusesc de clasa Kilo

Sistem de rachete rusesc Club K

Rachetă iraniană Sejil-2

Rachete iraniene Shahab-3

Rachete iraniene Qaem

Lansare experimentală de rachetă iraniană Sejil-2

Rachetă iraniană Fateh110

Complex de rachete antiaeriene ruseşti S-300

Avion rusesc Mig29

Avion iranian Saegheh

 Iranul este cea mai mare putere militară între toate statele islamice ale lumii, întrecând Pakistanul şi Egiptul. Armata iraniană are 500.000 de combatanţi dintre care se remarcă trupele de elită ”Gardienii Revoluţiei”, dispuse acum la graniţa de nord-vest a Iranului, înspre Turcia. Aliaţii presupun că iranienii au dispus în această zonă lansatoare de rachete antiaeriene S-300, cumpărate de la ruşi, deosebit de eficiente. Scopul lor este să doboare avianele F-16 care ar urma să atace Iranul dinspre România.

Iranienii dispun de 300 de avioane de vânătoare şi bombardament. Tipurile de avioane deţinute de puterea de la Teheran sunt de producţie americană (F4; F5; F14 – primite pe vremea când erau aliaţi SUA), rusească (MIG 29) şi locală (Saegheh), care pot atinge ţinte de până la 3.000 de kilometri fără să aibă nevoie de realimentare, spun oficialii iranieni. Rusia, care iniţial a declarat că nu va vinde Iranului decât arme de apărare, şi-a revizuit atitudinea şi şi-a declinat dreptul de a vinde avioane de vânătoare-bombardament de ultimă generaţiie oricui, inclusiv iranienilor.

Iranul şi-a dezvoltat în ultimii ani industria de rachete, dintre care cea mai periculoasă este în acest moment Shahab-3, capabilă să atingă ţinte de pe teritoriul Turciei, Bulgariei şi României - aliaţii Statelor Unite. Acum este în pregătire, din câte ştiu serviciile secrete occidentale, o rachetă de tip Sejil 2 care va putea lovi statele din ocidentul european, chiar şi Anglia. Proiectul va fi gata peste aproximativ 3 ani.

Deţin, de asemenea, trei submarine ruseşti de tip Kilo, dotate cu rachete mopderne de tip Club-C, cu raza de acţiune de 200 de kilometri.

Se pare că Teheranul a achiziţionat şi rechete balistice de tip Club-K, de fabricaţie rusească, cele mai temute arme de pe piaţă la ora actuală. Sunt ascunse în containere comune, care pot fi transportate pe orice camion sau navă comercială şi pot distruge un protavion de la 200 de kilometri distanţă. Deţin, de asemenea, rachete sol-aer proprii de tip Quaem.

Recent, au testat cu succes o rachetă purtătoare de satelit, de tip Kavoshgar 3.

SUA, Israel şi aliaţii vor ataca dinspre nord-vest şi sud

Avioane americane F16

Portavion Truman

Avion britanic Harrier

Noua armă americană xm25

Avion american EA 6B

Avion american F-18

 Statele Unite pregătesc asaltul contra Iranului, dinspre sud, adică golful Persic, cu o flotă de 12 nave, în frunte cu portavionul ”Harry Truman”.  Doar această navă cu propulsie nucleară transportă 85 de avioane de luptă (F-14, F-18 Harrier, EA-6B) şi 6.000 de soldaţi.

De asemenea, 60 de avioane de tip F-16 se antrenează să atace Iranul dinspre nord-vest, adică din România.

Pentru a pregăti confruntarea, Israelul a cumpărat 90 de avioane F-16 şi 5.000 de bombe inteligente, de la americani.

 Au fost desfăşurate sisteme americane antirachetă în tot orientul apropiat, pentru a proteja aliaţii de eventualele atacuri iraniene.

Armata americană va testa cu ocazia acestui război un nou tip de puşcă de asalt, XM25, care foloseşte cartuşe „inteligente„. Militarii americani vor fi capabili să neutralizeze chiar şi lunetişti inamici, ascunşi în tranşee, evitând astfel folosirea bombardamentelor care pot duce la numeroase victime colaterale.

Orientul Mijlociu şi extratereştri

Americani nu au căutat doar petrol în Irak, ci şi OZN-uri

 

Preşedintele american Barack Obama a declarat că trupele americane se vor retrage din Irak. Ce au căutat însă americanii acolo? Pe lângă petrol şi influenţă în Asia, generalul Emil Străinu susţine că ei au încercat să dea de urma unui supertun şi a două obiecte zburătoare neidentificate căzute în deşert. Tunul a fost capturat, despre OZN-uri nu se ştie însă nimic...

Doctrina politicii externe americane, realizată la începutul secolului XX, spune că cel care va stăpâni “centura de aur” va stăpâni Asia. Strategii militari americani înţelegeau prin “centura de aur” grupul de state format din Irak, Afganistan, Siria şi Iran. Aceasta ar fi prima explicaţie a interesului american în Irak. Însă cu mult înainte de invazia din 2003, sociologii au subliniat că mulţi din arabii care ardeau steagul american în pieţele publice purtau blugi şi beau Coca- Cola. Adică erau sub influenţa civilizaţiei americane, fără să-şi dea seama. Ca atare, ce rost a mai avut cheltuiala cu invazia? Alte interese strategice au fost bogăţia în resurse minerale şi în hidrocarburi a zonei şi posibilitatea de folosire a acestei ţări ca poligon de experimentare pe viu a unor noi arme şi tehnologii militare. Dar canalizarea resurselor naturale se poate face şi fără război, iar poligoane se pot găsi în ţările lumii a treia, fără a fi nevoie de vreo invazie.

Există însă şi câteva motivaţii mai puţin ştiute ale acestui război care, deşi par exotice, se suprapun perfect peste preocupările actuale şi de viitor ale administraţiei americane.

Extratereştrii la Bagdad şi la Basra

Generalul Emil Străinu, doctor în arme geofizice şi specialist în ameninţări neconvenţionale şi asimetrice, dezvăluie: “În perioada premergătoare celor două războaie din Irak, (1991 şi 2003), în spaţiul aerian al acestei ţări au fost observate numeroase obiecte zburătoare neidentificate (OZN). Cele mai multe au fost văzute deasupra oraşelor Bagdad - unde a fost filmat un OZN în 1998 - şi Basra. Înainte de ocuparea acestei ţări de către trupele aliate, în 2003, serviciile de informaţii occidentale au primit date despre două astfel de obiecte care s-au prăbuşit sau au fost doborâte pe teritoriul irakian, în zona deşertică din vest”.

De ce ar fi căutat americanii OZN-uri? “SUA lucrează de mulţi ani la programul Star Gates - nici nu face un secret din acest lucru -, care îşi propune să descifreze acele mărturii antice care evocă civilizaţii extraterestre, să găsească (prin subprogramul CETI) sau să intre în comunicare (prin subprogramul SETI) cu civilizaţii extraterestre”, a adăugat generalul.

Interesant e şi faptul că apariţiile OZN au fost semnalate mai mereu în marile teatre de operaţiuni militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi în timpul războaielor din Coreea şi din Vietnam. Nu se ştie dacă trupele aliate au reuşit să şi intre în posesia acestor OZN-uri, dar se pare că asemenea obiecte au apărut pe cerul Irakului şi după invazia din 2003.

3.000 de militari din SUA au încercat să se sinucidă

La mai bine de şapte ani de la invadarea Irakului (martie 2003), americanii, irakienii şi comunitatea internaţională evaluează impactul pe care îl are acest război, cel mai lung şi cel mai costisitor din istoria SUA. Având în vedere pierderile suferite de toate statele implicate, rezultatul e dezamăgitor, susţin analiştii politici. Aceştia au făcut publice, recent, rapoarte care arată pagubele fianciare uriaşe, dar şi pierderile de vieţi omeneşti. Cu toate acestea, insurgenţa irakiană e departe de fi înfrântă, iar Irakul este o ţară la mare distanţă de minima umbră de normalitate.

Oficial, preţul pe care l-au plătit americanii până în prezent pentru războiul din Irak este de 1.000 de miliarde $, adică 5.500 $ pe secundă.

Pierderile suportate de forţele SUA - dispariţia a numeroase vehicule de război , utilaje, grenade, lansatoare de rachete, 190.000 de arme de foc, dintre care 110.000 puşti AK-47 - se ridică la 9 miliarde $.

Cifra pierderilor umane este destul de sumbră: 4.420 de militari americani au murit în Irak, 32.000 s-au întors mutilaţi pe viaţă din război şi 3.000 au încercat să se sinucidă pe frontul din Irak. În cei şapte ani de conflict au murit şi 106.000 de civili irakieni.

România a pierdut doi soldaţi acolo

Şi în rândul trupelor trimise de România în Irak s-au înregistrat pierderi de vieţi omeneşti. Pe 27 aprilie 2006, sublocotenentul Bogdan Valerian Hâncu şi-a pierdut viaţa. Pe 21 septembrie 2007, am mai pierdut un militar: pe sublocotenentul Ioan Grosaru.

Creatorul supertunului, împuşcat în ceafă

Un alt obiectiv irakian al americanilor a fost capturarea tunului uriaş al lui Saddam Hussein. Se numea “Baby Babilon”, avea o ţeavă de 40 de metri lungime şi un calibru de 350 de milimetri. Această armă era proiectată să plaseze sateliţi irakieni pe orbită şi să distrugă sateliţii aliaţilor, dar, totodată, ar fi putut bombarda Israelul şi alte ţări, de la distanţă, fără posibilitate de contracarare.

Constructorul acestei arme a fost Michael Bull, un inginer canadian, care a fost angajat de Saddam pentru acest proiect în 1988. A lucrat la el până la data de 22 martie 1990, când a fost împuşcat în ceafă în propriul apartament. Bull avea în casă 20.000 de dolari, dar asasinul nu s-a atins de ei. Proiectul “Baby Babilon” nu a putut fi dus la bun sfârşit, iar piesele tunului au fost găsite de trupele aliate, după invazia din 2003.

După anul 1886, Casa Regală a ţării noastră a fost ofertă de două ori pentru a conduce şi statele vecine

Ungaria şi Bulgaria au cerut

unirea cu România

Ţărani bihoreni defilează prin faţa Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria

Regele Ferdinand salută defilarea armatei române la Bekes Csaba

Regiment românesc de vânători în centrul Budapestei

Patrulă militară de infanterie română în centrul capitalei maghiare

Regiment de artilerie în marş prin Budapesta

Generalul Panaitescu pe terasa hotelului Gellert din Capitala Ungariei

În această vară s-au împlinit 126 de ani de când Principatul Bulgariei a cerut unirea cu Regatul României. De asemenea, în octombrie se vor împlini 92 de ani de când Ungaria a cerut şi ea să fie condusă de Casa Regală a României. Dacă aceste lucruri s-ar fi întâmplat, Regele Mihai ar fi putut conduce acum un teritoriu aproape la fel de mare ca şi cel stăpânit cândva de Burebista.

În vara anului trecut, Nikolai Mladenov, ministrul bulgar de externe a făcut o declaraţie oarecum ieşită din comun: România şi Bulgaria să-şi unească forţele navale şi aeriene. Adică o armată comună pentru două state vecine. Ideea a fost întărită, în luna mai a acestui an, de premierul bulgar Boiko Borisov, care a declarat că Bulgaria şi România ar putea achiziţiona avioane de luptă în comun. Această iniţiativă de apropiere ale celor două ţări vecine au un precedent despre care se vorbeşte foarte puţin în istoriografie.

În 1877 România a pornit, alături de Rusia, un război împotriva Imperiului Otoman. Luptele s-au dus pe actualul teritoriu al Bulgariei. Înfrângerea Turciei otomane a avut drept rezultat Independenţa României şi apariţia pe harta lumii a Principatului Autonom al Bulgariei. S-a vorbit foarte puţin despre faptul că, după câţiva ani, bulgarii au venit cu o propunere ieşită din comun: în iunie 1886 ei au cerut oficial Regelui Carol I constituirea unei Confederaţii Româno-Bulgare şi crearea unei armate comune.
Între 1886-1887 a fost pregătită în detaliu Unirea României şi Bulgariei sub sceptrul lui Carol I, unire susţinută puternic de Germania.

Acest proiect urmărea, printre altele, eliminarea influenţei ruseaşti din Balcani.

Tocmai de aceea Rusia a ameninţat imediat România şi Bulgaria cu ocupaţia militară, dacă nu renunţă la ideea Confederaţiei. Pentru a evita un război cu Imperiul Ţarist, cel două state  au abandonat proiectul, în 15 iunie 1887.

Grofii maghiari i-au propus lui Ferdinand I

să fie rege şi la Bucureşti şi la Budapesta

În 1916 România a intrat în unul din cele mai sângeroase conflagraţii ale omenirii, primul război mondial, ca aliată a Franţei, Angliei, Statelor Unite şi Rusiei împotriva Puterilor Centrale, adică
Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria şi Turcia. Obiectivele Regatului României erau unirea cu Ardealul. În august 1916 armata română a trecut munţii şi a învins în câteva lupte trupele austro-ungare. Atunci a trebuit să intervină Germania pentru a schimba raportul de forţe în Transilvania. Concomitent, trupe germano-bulgaro-turce au atacat Regatul României dinspre sud. În aceste condiţii,  a fost respins atacul românilor asupra Ardealului, iar trupele Puterilor Centrale au înaintat şi au ocupat Bucureştiul. Armata română şi topate oficialităţile statului s-au retras în Moldova, Iaşiul devenind capitala Regatului.  În 1917, aliatul principal al românilor, Rusia ţaristă, a renunţat la luptă din cauza războiului civil declanşat de bolşevici pe tot teritoriul rusesc. În urma acestui război civil s-a născut Uniunea Sovietică.

Deşi situaţia era disperată pentru români, campaniile germane din 1917 nu au putu sparge frontul din Moldova, în celebrele bătălii de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, iar în mai 1918 germanii propun o pace, prin care se promite României unirea cu Basarabia, în schimbul demobilizării armatei. A urmat un respiro de câteva luni, după care, în octombrie 1918, România a reluat de una singură atacul asupra coaliţiei germano-austriaco-ungaro-bulgare, pe fondul victoriilor repurtate de francezi pe frontul de vest împotriva Germaniei şi au reuşit să ia sub control întregul spaţiu dintre Nistru şi Tisa.

Controlul românesc

a durat patru luni

Între timp, comuniştii puseseră stăpânire pe Rusia. Mai mult, oamenii lui Lenin au reuşit să instaleze un guvern bolşevic şi la Budapesta, condus de Bela Kun. În primăvara anului 1919 comuniştii unguri au strâns o armată şi au încercat să contraatace în Ardeal, în timp ce o armată comunistă din Ucraina a trecut Nistrul şi a încercat să invadeze Basarabia. Românii au respins atacurile şi, pentru a fi sigură de linişte dinspre Vest, în iunie 1919 au trecut Tisa şi au ocupat Ungaria.  În 4 august trupele româneşti au ocupat Budapesta, fără luptă. După cum se vede din fotografiile de epocă, ostaşii români, foarte relaxaţi, erau mereu înconjuraţi de o populaţie mai mult curioasă decât speriată în Budapesta.

Trupele noastre s-au retras după patru luni, conform înţelegerilor internaţionale, după ce au fost sigure că marile puteri ale lumii recunosc drepturile României asupra Ardealului, Basarabiei şi Bucovinei.

În acest context, în1919 Ungaria se afla în ipostaza unui stat învins în primul război mondial, izolat din punct de vedere politic, cu economia ruinată şi cu teritoriul redus la o treime din cât avea înainte de război.

Elita politică maghiară, în special reprezentanţii ei de dreapta şi extremă dreaptă, a încercat în acel moment o apropiere între Ungaria şi România. Astfel, timp de 7 ani, între 1919 şi 1926, ungurii au cerut cu insistenţă unirea dinastică a celor două ţări sub un singur rege aparţinând Casei Regale a României, fie Ferdinand I, fie Carol al II-lea. Adică tot o manorhie dualistă, cum fusese Austro-Ungaria, în care locul Austriei să fie luat de România. Cei mai înfocaţi suţinători ai acestei idei au fost conţii Bethlen, Banffy, Teleki şi amiralul ultranaţionalist Miklos Horthy.

S-a mers până acolo încât contele Miklos Banffy, fost ministru de externe al Ungariei, a renunţat la cetăţenia maghiară în favoarea celei româneşti şi a negociat timp de două săptămâni împreună cu Regele Ferdinand, la Sinaia, detaliile acestei uniri. Ferdinand era încântat de idee, dar opoziţia liberalilor lui Ion I. C. Brătianu, care se temeau că maghiarii vor primi rol preponderent în noul stat, a dus la eşuarea tratativelor.

(Detalii în volumele ”Istoria politică a României sub domnia lui Carol I”, de Titu Maiorescu, şi ”România şi Tripla Alianţă”, de Şerban Rădulescu Zoner şi G. Cazan)

Ceaușescu a format un corp de cadre de securitate specializate pe culegere de informații… din pat

România a școlarizat

1.800 de ofițeri sexuali

Între 1979 și 1986, în Școala de ofițeri de Securitate de la Băneasa, Actuala Academie de Poliție, a funcționat o secție care pregătea cadre specializate pe spionajul sexual. Fete și băieœi care știau să culeagă informațiile de la subiecși pe care îi făceau în prealabil să se îndrăgostească de ei. Vorba unui fost șef de rețea de spionaj al României: ”Cele mai bune date le obții la cârciumă sau în pat”.

Oarecum în acelaşi registru al sexualităţii, se află şi spionajul care a dat cele mai bune roade: cel prin intremediul persoanelor gay. Homosexualii sunt cei mai buni spioni...

Până prin anul 2006, în restaurantul hotelului București apăreau seară de seară, pe la ora 20.00, câteva femei care stăteau mereu la masa de lângă intrarea în bucătărie.  Toată lumea știa că sunt dame de consumație, dar prea puțini apelau la ele. Aveau în jur de 40 de ani…

În același timp, peste drum de hotel făceau trotuarul, tot seară de seară, prostituate tinere, foarte frumoase, care nu aveau însă acces în imobilul unde erau găzduiți parlamentarii României. Asta pentru că doamnele din interior nu erau prostituate în adevăratul sens al cuvântului, ci persoane care absolviseră școala de ofițeri de securitate de la Băneasa, cu specializarea”ofițeri sexuali„. Istoria acestei școli ne-a povestit-o un om care a format și condus o rețea de spionaj pentru România.

Sexualitatea a fost folosită în culegerea de informații de mult timp. Dar seducția a devenit o armă studiată sistematic abia după al doilea război mondial. La noi erau centre de formare în acest sens la Brșov, în trei locații diferite, și lângă București, în apropierea comunei Brănești, pe vechiul drum către litoralul Mårii Negre. În aceste locații se țineau cursuri speciale de 6 luni, 12 luni sau 18 luni, unde absolvenți de studii superioare, exclusiv, erau învățați cum să fure informații de specialitate – de la dușmanii țării, desigur - după ce în prelabil semnau pactul cu structurile de securitate. Absolvenții nu deveneau ofițeri cu state de plată, ci spioni pe cont propriu care erau plătiți din alte ”resurse fiananciare” decât cele oficiale. Fiecare spion era canalizat pe domeniul său de specilizare, inginerul cum să fure informații inginerești, biologul cum să intre în posesia unor secrete despre cercetarea în genetică etc. Dacă erau prinși ”pe câmpul muncii„ de către cel pe care îl fura, spionul era asasinat fără discuție. Nu avea imunitate diplomatică.

Comuniști români au fost asaltați

de ”amante spioni” unguroaice

Dintre aceștia, persoanele foarte atrăgătore din punct de vedere fizic deveneu și informatori sexuali. Adică erau trimiși să seducă anumite persoane, inclusiv prin căsătorie, pentru ca apoi să le stoarcă de date. Pentru acest lucru trebuiau să fie nu numai educați, ci și stilați. În acest domeniu erau preferații românii ardeleni, dintre băieți, și unguroaicele, dintre fete. Prin anii 1960, în timpul lui Gheorghe Gheorghiu Dej, Comitetul Central, dar și multe alte structuri ale statului, era pline de lideri comuniști cu soții sau amante unguroaice, plantate acolo de Securitate.

În 1978 Ion Mihai Pacepa, fostul adjunct al direcției de spionaj extern al  României, l-a trădat pe Nicolae Ceaușescu și a fugit în Satele Unite, unde a predat toate datele de care dispunea despre spionajul românesc.

În disperarea sa, Ceaușescu a dat imediat ordin de refacere a tuturor structurilor. Astfel, spionii sexuali din școlile de tipul Brănești și Brașov au fost strânși și duși într-o secție nou înființată a școlii de ofițeri de securitate de la Băneasa. Prostituția ca muncă în serviciile secrete intra într-o nouă eră în țara noastră. Din 1979 nu s-a mai vorbit de spioni sexuali, ci de ofițeri de securitate specializați pe tehnici sexuale, plătiți ca atare, oficial, de la bugetul de stat. Școala de ofițeri de sex de la Băneasa a trimis pe piață, din 1979 până în 1986, când a fost desființată, aproximativ 1.800 de cadre cu această specializare ciudată. În ani, majoritatea lor a eșuat prin baruri ăi hoteluri de lux. Hotelul București, de exemplu...

Tot după fuga lui Pacepa, la vechile școli de spioni sexuali din Brașov și Brănești a început un alt tip de instrucție, exclusiv pentru economiști, petroliști, juriști, chiar arhitecși etc. care au înlocuit în scurtă vreme vechile structuri ale Securității care conduceau unitățile economice românești din afara României, cum erau terenurile petroliere din Libia, afacerile din Cipru, Irak etc. După 1989, uni dintre ei - mai, cum să spunem, norocoși - au devenit importanți oameni de afaceri și marcanți lideri politici.

Comuniștii au violat studentele XXX

Contrar legendelor apărute pe această temă, ofițerii de sex nu aveau organe genitale ieșite din comun ca mărime sau ca formă. Tehnicile învățate aici erau cele de agățare a unei persoane de sex opus, în primul rând, apoi știința atingerii punctelor sensibile ale partenerului, acel enigmatic punct G, punct de maxim orgasm al organului genital, de exemplu, predate de medici specializați pe sexologie.

Dintre absolvenți, aproximativ 8% au fost trimiși peste hotare, pe lângă ambasadele și consulatele României. Erau cei mai inteligenți dintre studenții XXX. Ceilalți, în special fetele, au devenit ofițeri sub acoperire prin hoteluri, baruri și orice locații pe unde se perindau străinii, pentru a-i trage, desigur, de limbă.

Prin 1985, la urechile lui Ceaușescu a ajuns informația că la școala de ofițeri sexuali lucrurile au degenerat, deoarece potentați din cadrul partidului comunist sau cadre  superioare ale securității începuseră să abuzeze de fete, se ajunsese chiar la violuri în grup, pe ideea că, dacă tot sunt la școala de curve, ei de ce nu s-ar distra cu ele? Plângerile au atins apogeul în 1986, când s-a luat hotărârea desființării aceastei unități.  

Elena Ceasușescu i-a trimis

un gigolo Violetei Andrei

Ion Mihai Pacepa, născut în 1928, a fost şef adjunct al Departamentului de Informaţii Externe, adică de spionaj, a României comuniste şi consilier personal al preşedintelui Nicolae Ceauæescu. În anul 1978 el a cerut azil politic în Statele Unite, unde a lucrat pentru comunitatea de informaţii a SUA în diferite operaţii împotriva fostului bloc sovietic. El a dat publicității câteva informații despre spionii sexuali pregătiți în România până în 1978, în care vorbește despre o cerere a Elenei Ceaușescu de a discredita soșia unui demnitar comunist printr-un gigolo securist. Era vorba despre actrița Violeta Andrei, soția lui Ștefan Andrei. Ceaușeasca era supărată că un membru marcant al Comitetului Central și-a luat o nevastă așa de tânără și frumoasă. Acel gigolo a eșuat însă în tentativa sa, iar Violeta a rămas căsătorită cu Ștefan Andrei. În altă ordine de idei, proiectul pe ansamblu nu a dat roadele scontate, adică spionii și ofițerii sexuali nu au adus informații care să ajute prea mult România.

Scandinavele și unguroaicele

sunt în topul spioancelor curve

Dintre toate spioancele curve folosite de serviciile de informații în întreaga lume, celebre sunt scandinavele și unguroaicele. Aceasta nu pentru că ar fi mai focoase, la acest capitol le-ar bate româncele, doar că sunt mai dezinhibate. Nu au rețineri față de sexualitate, nu fac fițe, intră direct în subiect.

Românii au spionat NATO

cu ajutorul unui homosexual

Un alt tip de sexualitate abordată de serviciile secrete a fost şi este homosexualitatea. Generalul Mihai Caraman, în vârstă de 83 de ani, considerat cel mai mare spion româna al tuturor timpurilor, a reuşit, între 1960 şi 1965, să creeze cea mai puternică reţea de spionaj care a reuşit să penetreze vreodată NATO cu ajutorul unui homosexual.

Cazul Caraman este detaliat în volumul se numeşte „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni”, scris de americanul Larry L. Watts pe baza unor documente desecretizate de Germania, precum şi a unor informaţii CIA. Această carte prezintă o perspectivă până acum necunoscută a istoriei României între 1945 şi 1989.

 Despre Mihai Caraman se spune că în vremurile sale de glorie era o persoană deosebit de fermecătoare, atât cu bărbaţii cât şi cu femeile.

Unul dintre funcţionarii organizaţiei nord-atlantice racolaţi, care îi furniza informaţii ultrasecrete, se numea Robert van der Vielle, şi era şeful biroului de documente secrete al sediului NATO din Franţa. Volumul mai sus menţionat subliniază că van der Vielle era homosexual, conform documentelor provenind de la serviciile secrete occidentale.  Acest lucru a cântărit foarte mult în racolare şi ”convingerea„ acestuia să fure documente secrete în favoarea spionului român.

Mihai Caraman

”M-am ferit mereu să ies

pe piaţă cu asemenea date”

Interesant este faptul că banii pentru construirea acestei celebre reţele de spionaj au venit de la ruşi, între 1960 şi 1964. Ca atare, în această perioadă informţiile furate de la NATO aveau două direcţii: Moscova şi Bucureşti. După 1965, când reţeaua a fost gate, informaţiile secrete mergeau mai întâi la Bucureşti, unde erau filtrate, apoi rezumatul, foarte subţire, era trimis la sovietici.

”Sunt informaţii legate de probleme profesionale. Eu m-am ferit mereu să ies pe piaţă cu asemenea date. S-au făcut multe afirmaţii despre mine, iar unele date reale au fost amestecate cu fabulaţii lansate cu rea voinţă.  De pildă raportul CNSAS care spune că aş fi făcut poliţie politică între anii 1972 şi 1973, este răuvoitor, pentru că în acea perioadă nu mai eram activ. Dar acest lucru nu îl mai spune nimeni”, a spus generalul Mihai Caraman.

Şeful spinajului austriac şi-a

trădat ţara pentru ”băieţei”

În istoria spionajului cu homosexuali, cel mai cunoscut este cazul lui Alfred Redl. În 1903, serviciile de spionaj ruseşti l-au prins pe Alfred Redl, şeful serviciilor secrete ale Austro-Ungariei, că este homosexual. L-au şantajat şi au obţinut de la el toate planurile militare ale austriecilor, oferindu-i în schimb lui Redl sume mari de bani şi  serviciile unor băieţi de primă mână. Din cauza acestor informaţii, austriecii au luat mereu bătaie de la ruşi în timpul primului război mondial. Alfred Redl este considerat şi astăzi cel mai mare trădător al tuturor timpurilor.

Ungurii au vrut să-i trimită lui Adrian

Năstase un spion homosexual

Venind mai aproape de zilele noastre, conform cotidianului Gândul, din 5 noiembrie 2005, serviciile secrete din Ungaria ar fi vrut să organizeze un scandal homosexual împotriva lui Adrian Nastase, în perioada când acesta era prim-ministru.

László Kövér, preşedintele Comisiei parlamentare de supraveghere a serviciilor secrete, l-ar fi decorat imediat pe István Zsohár, directorul general al Oficiului Serviciilor de Securitate Naţionala din Ungaria, dacă ar fi reuşit să trimită la Bucureşti un spion homosexual în patul lui Năstase.

MI5 a anunţat că

angajează spioni gay

Conform ziarului Financial Times, în 2008 MI5, serviciul care răspunde de securitatea internă a Marii Britanii, a apelat la serviciile unei organizaţii de apărare a drepturilor homosexualilor, Stonewall, pentru a favoriza recrutarea homosexualilor în cadrul agenţiei, precizează cotidianul financiar britanic.

Vadim a promis lista homo

din politica românească

Cu un an şi jumătate în urmă, europarlamentarul Cornelui Vadim tudor a promis că va da publicităţii o listă cu toate persoanele cu orientare homosexuală din politica românească. Explicaţia era că: ”nu e vorba de homofobie, ci despre faptul că mulţi lideri cu orientări homosexuale îşi datorează carierele tocmai acestei trăsături pentru că ei se sprijină reciproc şi se promovează în funcţii”. De asemenea, conducerea PRM spunea că aceste persoane sunt uşor de şantajat de cercuri străine potrivnice intereselor României, ceea ce este foarte periculos pentru ţara noastră. Lista nu a fost încă publicată.

Alfred Redl

Preşedintele despre paranormali: "Îi folosesc şi americanii şi ruşii"

Traian Băsescu

Pentagrama, Steaua Vrăjitoarelor

Mircea Geoană

Băsescu l-a bătut pe Geoană

cu ”Steaua Vrăjitoarelor”

Declaraţia din anul 2009 a lui Viorel Hrebenciuc, un om foarte calculat dealtfel, că Băsescu a folosit puteri paranormale pentru a câştiga alegerile prezidenţiale a şocat opinia publică. Generalul de brigadă Emil Străinu, doctor  în ameninţări neconvenţionale şi asimetrice, spune că Hrebenciuc nu numai că are dreptate, ba mai mult, pe timpul confruntării dintre Geoană şi Băsescu, grupuri de specialişti în tehnici metapsihice, dispuse în formă de pentagramă în jurul Palatului Parlamentului, au influnţat de la distanţă claritatea mentală a candidaţilor. Adică această campanie a fost un război al ”magilor electorali”.

În emisiunea din 29 decembrie 2009, Băsescu a fost întrebat la OTV dacă ştie despre practicile magice la nivel de stat. Preşedintele României a spus despre paranormali: “Îi folosesc şi americanii, şi ruşii”. Întrebat despre existenţa unor structuri româneşti specializate în acest domeniu, Traian Băsescu, a spus: “Chiar dacă îi avem, eu nu-i ştiu!”. Să dezvoltăm puţin afirmaţia preşedintelui. 

Magia, farmecele si descântecele, pe care le credeam apanajul exclusiv al vrăjitoarelor, au devenit, de aproximativ 50 de ani, practici ale serviciilor secrete ale marilor puteri. Experienţele parapsihologice au apărut încă din anul 1920, când un hipnotizator englez a făcut o demonstraţie în Rusia, în timpul căreia unui subiect hipnotizat i s-a spus în limba engleza să facă diferite gesturi. Deşi subiectul nu cunoştea limba lui Shakespeare, s-a conformat întocmai ordinelor hipnotizatorului. În anii ′30, doi medici ruşi au început să studieze telepatia la Leningrad, urmărind posibilităţii de a folosi telepatia în scopuri militare. De atunci domeniul s-a dezvoltat incredibil, armele denumite parapsihologice fiind experimentate, studiate şi folosite în tot mai multe ţări, în primul rând pentru spionaj, dar şi pentru derutarea sau chiar anihilarea inamicului. Dacă în spionaj se foloseşte un fel de cunoaştere ocultă, adică prin teledetecţie, de pildă, poţi afla ce face un anume individ din Tibet, "blestemele" spionilor parapsihologi - căci în linii mari despre asta ar fi vorba -  sunt un pic mai complexe. 

Un atac parapsihologic sau energo-informaţional se bazează pe emiterea unor unde în spectrul de frecvenţă situat între 4 şi 13 hertzi, care te poate influenţa să faci ceva anume, anihilându-ţi voinţa, te poate îmbolnăvi sau chiar omorî. Metodele folosite sunt influenţa directă provocată de subiecţi umani, un fel de "magi" moderni (ruşii fiind cei mai buni în domeniu), sau tehnologii avansate, respectiv aparate care produc unde ce influenţează pozitiv sau  negativ organismul uman (la acest capitol primii fiind americanii). Atacurile parapsihologice (numite şi psihotronice, termen introdus de profesorul Zdenek Rojdak în 1973) pot fi contracarate prin acţiunile altor specialişti în domeniu, un fel de "vraci" care stiu cum să asigure protecţia sau cel puţin să scoata la timp persoana atacată din zona malefică.

”Vrăjitorii” au înconjurat

Palatul Parlamentului

După alegerile prezidenţiale din decembrie 2009, Viorel Hrebenciuc a declarat în direct la un post de televiziune, spre uluirea asistenţei, că Băsescu ar fi folosit specialişti în metapsihică pentru a-l învinge pe Geoană. Geoană însuşi, împreună cu soţia sa, Mihaela, au întărit spusele lui Hrebenciuc, în ideea că Mircea ar fi fost atacat energetic în timpul campaniei de un fel de "vrăjitori electorali" - lucru care a dus la pierderea competiţiei de candidatul PSD. Toată lumea a râs, dar s-a dovedit ulterior că preşedintele Băsescu chiar foloseşte serviciile a cel puţin doi parapsihologi, celebrul deja Aliodor Manolea şi soţia lui, Doina Elena.

În fine, generalul Emil Străinu, fost consilier parlamentar, singurul cetăţean român cu doctorat în domeniul ameninţărilor neconvenţionale şi asimetrice, a explicat că în perioada dintre declanşarea fazei finale a campaniei electorale pentru preşedinţie, până la consumarea ei, cea mai mare parte a specialiştilor în ocultism, au fost angajaţi în stafurile de campanie ale celor mai importanţi candidaţi la această funcţie, respectiv cei care au avut mulţi bani.

Astfel, în timpul confruntărilor dintre candidaţii la preşedinţie, care au avut loc în Palatul Parlamentului în 19 noiembrie 2009 şi 3 decembrie 2009, în jurul acestei clădiri au fost dispuse, sub formă de pentagramă, formă geometrică cunoscută în ezoterism drept ”Steua Vrăjitoarelor”, grupuri de meditaţie care au încercat să influenţeze mental starea de spirit, sănătatea şi claritatea mentală a candidaţilor.

Fiecare candidat a avut grupurile proprii de influenţă mentală de la distanţă. Bătălia s-a dat, de fapt, între capacităţile persuasive şi de influenţare a grupurilor de control mental. Numărul membrilor unui asemenea grup au variat între un minim de 5 persoane şi un maximum de 20.

”Conform informaţiilor pe care le deţin, în timpul ultimei confruntări între Băsescu şi Geoană una din pentagrame avea vârful în parcul Cişmigiu, printr-un grup de 20 de persoane, primele două colţuri în parcul Izvor ţi monumentul de pe bd. 13 Septembrie, iar ultimele două colţuri lângă Bingo Europa şi Poşta Puişor. Au câştigat cei mai buni în domeniul parapsihologiei. Cert este că anumite grupuri de interese economice precum şi partidele politice mari din ţara noastră au deja în stafurile lor celule de influenţare şi analiză psihotronică, pe care le utilizează curent în înfruntările cu adversarii politici, atât în scop defensiv, cât şi ofensiv. Din păcate, aceste tehnici sunt folosite la noi exclusiv în zona privată, în timp ce structurile statului nu pot apără cetăţeanul împotriva acestui tip de agesiune neconvenţiională, pentru că ignoră acest domeniu”, a adăugat generalul Emil Străinu.

Două milioane de euro pentru

prestaţia de ”mag electoral”

Surse din cadul masoneriei din România ne-a spus că nu doar parapsihologi autohtoni au acţionat în timpul campaniei electorale, ci şi câţiva străini, respectiv din Israel şi Statele Unite ale Americii. Aceştia din urmă au fost foarte bine plătiţi pentru prestaţiilor lor, cu sume cuprinse între unul şi două milioane de euro de persoană.

În fine, a venit declaraţia lui Băsescu de la OTV şi tema folosirii atacurilor parapsihologice în politică ”a îngheţat”.

Pentagrama este şi

”Steaua lui Satana”

Pentagrama este o stea cu cinci colţuri, liniile folosite în desenarea unei pentagrame sunt intacte şi continue, de unde denumirea de Nod fără de Sfârşit.

Pentru ocultişti este un simbol precreştin cunoscut şi sub numele de Steaua Vieţii, Pentalpha, Rădăcina Druidului, Piciorul Vrăjitoarelor, Crucea Vrăjitoarelor, Steaua Vrăjitoarelor, iar pentru unii poartă denumirea şi de Steaua lui Satana.

Vârfurile pentagramei simbolizează Pământul – adică stabilitate, anduranţă fizică; Focul – curaj, îndrăzneală; Apa – emoţie, intuiţie; Aerul – inteligenţă, artele; Spiritul – Divinitatea.

Ideea de militari români paranormali

i-a aparţinut lui Henri Coandă

Conform unor surse care aveau acces la informaţii ale Marelui Stat Major al Armatei pe timpul lui Ceauşescu, în România s-au facut primii paşi în folosirea armei parapsihologice la începutul anilor 1970, la iniţiativa lui Henri Coandă, celebrul inventator care a fost chemat în ţară pentru a dezvolta capacităţile militare ale ţării noastre. Ideea unor militari parapsihologi a prins, nucleu acestei structuri fiind organizat pe lângă o instituţie din cartierul bucureştean Militari. Au avut loc mai multe experimente de triere ale subiecţilor, în special în Munţii Buzăului. În 1989 urma să ia fiinţă prima unitate militară de acest gen din ţara noastră, dar în uma revoluţiei din decembrie palnul a fost abandonat. La ora actuală, în ţara noastră nu există în sistemul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice nici o structură specializată care să studieze şi să contracareze acţiunile psihoenergetice. Există tehnologie şi oameni pregatiţi în domeniul psihotronic, la acelaşi nivel ca în Occident. Din păcate, aceste resurse sunt concentrate doar în domeniul privat sau în mâna unor grupuri de presiune care le utilizează pentru propriile scopuri.

Laila a fost ghicitoarea lui

Valentin şi Zoe Ceauşescu

Laila (în medalion)

Dintre preşedinţii României care au folosit parapsihologi, îl putem numi, alături de Băsescu, doar pe Emil Constantinescu, care a avut la Cotroceni un consilier pe asemenea probleme în persoana unui medic de la Spitalul Colţea. Se spune că Ceauşescu o avea pe vrăjotoarea Laila dar conform altor surse, lucrurile stau un pic altfel. Laila (foto stanga, în tinerete) s-a născut la Tungujeni, Buzău, în anul 1923. Zona aceasta a României se pare că este foarte specială pentru cei care practică magia. Nu se ştie cum a intrat în graţiile potentaţilor vremii, dar această clarvăzătoare - adică ghicea viitorul - stabilită la Bucureşti şi căsătorită cu un anume Aloman, a reuşit să capteze atenţia elitei statului comunist, după 1970. Veneau la ea familiile Maurer, Drăghici, Mănescu, procurori, judecători, medici, artişti, printre care Nichita Stănescu şi Paul Goma etc. Era în relaţii foarte bune cu primul soţ al Danei Năstase, Mircea. La un moment dat a început să fie vizitată de Zoe şi Valentin Ceuşescu, niciodată însă de Elena sau Nicolae Ceauşescu. Practic este impropriu spus că a fost vrăjitoarea cuplului prezidenţial, ci doar a copiilor acestora. Prinderea celebrului criminal Râmaru este de fapt opera colaborării dintre miliţie şi clarvăzătoarea Laila.

Casa Poporului

Emil Străinu

Miile de păsări căzute brusc din cer au fost omorâte printr-un experiment militar

Proiectul Medusa - arma telepatică pentru

dispersarea mulţimilor protestatare

Între iulie 2010 şi martie 2011, un fenomen ciudat a alertat biologii din întreaga lume. Stoluri de sute de păsări şi bancuri de milioane de peşti au murit subit în diferite colţuri ale lumii, inclusiv în România.

Specialiştii au ridicat neputincioşi din umeri, neştiind cum să explice misterul. Straniu era faptul că au murit punctual, adică într-un singur loc, animale acvatice sau păsări aparţinând unei singure specii. Explicaţia: vietăţile au fost omorâte de un nou tip de armă care a intrat pe piaţa de câţiva ani - arma telepatică.

Ciudat este că au murit, punctual, stolurile de păsări şi bancuri

de peştii care aparţineau câte unei singure specii. Iată lista ”deceselor”:
- 29.07. 2010 – sute de peşti morţi pe plajele de la Năvodari, Mamaia şi Constanţa. Nu s-a specificat specia din care făceau parte.
- 31.12.2010 – 5.000 de mierle cu pete roşii au murit subit în localitatea Beebe din Arkansas.
- decembrie 2010 – 100.000 de peşti morţi au fost găsiţi pe râul Arkansas, în apropierea localităţii Ozark. Peştii aparţineau unei singure specii.
- 5.01.2011 – 100 de stăncuţe au fost găsite moarte pe stradă într-un orăşel din sud-vestul Suediei.
- 5.01.2011 – 500 de grauri au căzut din cer, morţi, în Louisiana
- 6.01.2011 - Un “covor” de peşti morţi, din specia lutianide, a apărut pe o plajă din Noua Zeelandă.
- 6.01.2011 – milioane de sardine moarte pe ţărmul Braziliei, la Paranagua.
- 7.01.2011 – 8.000 de porumbei sălbatici au căzut la pământ ca seceraţi în Ferenza, Italia.
- 7.01.2011 – două milioane de peşti morţi în golful Chesapeake, statul Maryland.
- 9.01.2011 – zeci de grauri morţi lângă un bloc din Constanţa.
- 9.03.2011 – milioane de sardine moarte în portul Redondo Beach, lângă Los Angeles.

Navy Search Database – Summary Report – 

Navy SBIR/STTR programs

Care să fie explicaţie? În ultimii ani, Departamentul Apărării din Statele Unite a finanţat intens mai multe proiecte de dezvoltare şi experimentare a unor categorii de arme non-letale. Principiul lor constă în influenţarea de la distanţă a psihicului uman prin anihilarea voinţei sale. De regulă acest dispozitiv, portabil, este capabil de a influenţa de la distanţă psihicul uman provocând stări intense de agitaţie sau teamă.

În anul 2003, forţele navale americane anunţau oficial că lucrează la un proiect de armă non-letală numit Medusa, sau arma telepatică. Ca efect, aceasta era proiectată să producă, de la distanţă, adică telepatic, disconfort şi incapacitate temporară persoanelor care ar încerca să intre în forţă într-un perimetru protejat, cum ar fi o clădire, o piaţă etc. Scopul declarat era de ”a controla mulţimile”. Informaţia poate fi verificată pe Internet la ”Navy Search Database – Summary Report – Navy SBIR/STTR programs”.
Firma care a colaborat cu armata americană în acest proiect se numeşte Sierra Nevada Corporation. Reprezentantul acestei firme, Lev Sadovnik, a declarat în anul 2008 că dispozitivul Medusa poate fi folosit şi în scopuri non-militare, ca de exemplu alungarea, prin speriere, a efectivelor nedorite de păsări.

Ruşii folosesc un tip de armă asemeănător: tunul

sonic al savantului român Gogu Constantinescu

Nu este deloc întâmplător ceea ce s-a întâmplat începând cu anul 2009. Miile de păsări căzute brusc din cer au fost omorâte cu arma telepatică. Se pare că intensitatea semnalelor emise de Medusa este dosebit de nocivă pentru psihicul păsărilor şi al unor specii acvatice. Este ştiut faptul că acestea au un sistem psiho-energetic deosebit de sensibil pe care îl folosesc la orientarea în spaţiu.
În diverse state, acest tip de generatoare este deja folosit experimental sau în planuri de luptă, pentru combaterea marilor mişcări sociale - mitinguri, demonstraţii, proteste - prin inducerea colectivă a senzaţiei de inutilitate, senzaţii de spaimă, panică şi diferite gusturi şi arome neplăcute care să îi îndepărteze de zona protejată. Un tip de arme asemănătoare au fost realizate şi în Rusia, dar acestea au la bază ultrasunetele şi infrasunetele, fiind construite pe baza celebrului tun sonic inventat de savantul român Gogu Constantinescu. (George (Gogu) Constantinescu (n. 4 octombrie 1881, Craiova, d. 11 decembrie 1965, Londra) a fost unul din cei mai importanţi ingineri români. A fost responsabil pentru crearea unui nou domeniu al mecanicii, numit sonicitate, care descrie transmiterea energiei prin vibraţii în corpurile fluide sau solide. A aplicat noua teorie în numeroase invenţii: motorul sonic, pompa sonică, ciocanul sonic şi altele. Printre alte realizări ale sale se mai numără şi un dispozitiv de tragere printre palele elicei indiferent de turaţia acesteia şi primul schimbător de viteze automat. Este, de asemeena, omul carea a inventat asfaltul.

Cu toate că opera lui Gogu Constatinescu este de o valoare inestimabilă, ea nu a fost cunoscută îndeajuns, în bună parte datorită caracterului secret dat de utilizările preponderent militare).

- În 2012 armata americană a prezentat o armă cu rază electromagnetică ce-l face pe ”inamic” să simtă o căldură puternică. Proiectată în principal pentru controlul mulţimii, arma nu este letală şi din testele efectuate pe 11.000 de oameni, doar doi au suferit arsuri de gradul doi.

Arma se numeşte Active Denial System (ADS) iar când este activată produce o rază electromagnetică de frecvenţă înaltă pentru ţinte aflate la o depărtare de până la un kilometru.

Colonelul de marină Tracy Tafolla, director al centrului de arme neletale, consideră că invenţia este cel mai bun instrument în controlare a mulţimilor. "Este cea mai sigură armă neletală pe care o avem. Nu o veţi vedea, nu o veţi auzi, nu o veţi mirosi. Dar o veţi simţi", a precizat colonelul. Cum ar spune un amic: ”Hai, noroc!”

 

Contracte secrete

Contractele de privatizare care conţin

clauze de secretizare sunt nule de drept

Toate contractele de privatizare ale bunurilor publice care conţin clauze secrete, încălcând Constituţia României din 1991 (art. 31), Legea 544/2001 şi Constituţia României din 2003 (art. 31), sunt nule de drept. Astfel, contractele Bechtel, EADS, Apa Nova, RAFO, Sterling, concesionarea minelor de aur, a tuturor zăcămintelor de petrol şi gaze etc. care conţin clauze de confidenţialitate, sunt ilegale.Orice român poate să ceară instanţei să constate nulitatea lor absolută.

După cum se ştie, autorităţile au încheiat în decursul anilor mai multe contracte controversate care aveau clauze de confidenţialitate, contracte ale căror prevederi paguboase pentru români au fost dezvăluite mult mai târziu. Aceste contracte au o mare problemă, neluata în seamă: sunt nule de drept, deoarece au fost perfectate prin încălcarea Legii 544/2001.
Aşadar, contractele Bechtel, EADS, Apa Nova, Electrocentrale Bucureşti SA, RAFO, afacerea Sterling şi platoul continental al Mării Negre (aproape toate privatizările din energie, de altfel) etc. au căte un articol care prevede explicit caracterul secret al datelor contractuale privind bunurile publice, articole care contravin legii accesului la informaţii de interes public, adica Legea 544/2001. Dar un contract economic care are un articol sau o prevedere ilegala, devine el însuşi ilegal, iar toate efectele produse prin derularea sa sunt impotriva legii.
Prin extensie, având în vedere amploarea, multitudinea de domenii în care au fost privatizate bunuri ale statului prin asemenea contracte, rezultă că statul român funcţioneaza ilegal. În acest context, oricare cetăţean al ţării se poate adresa instanţei pentru constatarea nulităţii contractelor respective şi pentru a cere daune statului, deoarece fiecare dintre noi este conectat la consumul de energie electricaă, termică, apă, benzină etc. servicii care ne sunt furnizate  pornind de la contracte nule de drept.

Cum intervine nulitatea

În termeni tehnici, nulitatea poate fi definită ca fiind acea sancţiune de drept civil ce desfiinţează actul juridic încheiat cu nerespectarea normelor juridice.
Nulitatea intervine în cazul când, la incheierea actului juridic, nu se respectă condiţiile sale de validitate. Dacă un asemenea act este contrar legii, se consideră că nici nu a existat, iar părţile sunt repuse în situaţia anterioară încheierii lui.
În cazul de faţă vorbim despre nulitatea absolută, care intervine în cazul nerespectării, cu prilejul încheierii unui act juridic, a unei norme ce ocroteşte un interes general, public, al intregii comunităţi (societăţi). Nulitatea absolută poate fi invocată de către orice persoană interesată şi poate fi invocată şi din oficiu, de către instanţă. Mai mult, nulitatea absolută poate fi invocată printr-o acţiune în constatarea nulităţii (deci actul este deja nul, instanţa doar constată această realitate).

Contracte în alb ce conţin confidenţialitatea

Aproxiamativ 20 la sută din banii pe care îi castigă un cetăţean al României, în decursul unui an, se duc către bugetul de stat şi bugetul local. Aceste fonduri, definite îndeobşte drept banul public, sunt administrate de către autorităţi în conformitate cu legislaţia privind transparenţa decizională şi accesul liber la informaţiile de interes public. Mai bine spus, cetăţeanul trebuie să ştie ce se face cu banii lui. Primul articol al Legii nr. 544/2001 precizează că "Accesul liber şi neingrădit al persoanei la orice informaţii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României şi cu documentele internaţionale ratificate de Parlamentul României”.

Transparenţa în administraţia publică

Conform Legii nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administraţia publică, se precizează:
"Art. 2. - Principiile care stau la baza prezentei legi sunt următoarele: a) informarea în prealabil, din oficiu, a persoanelor asupra problemelor de interes public care urmeaza să fie dezbătute de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi asupra proiectelor de acte normative; b) consultarea cetăţenilor şi a asociaţiilor legal constituite, la initiaţiva autorităţilor publice, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative; c) participarea activă a cetăţenilor la luarea deciziilor administrative şi în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative, cu respectarea următoarelor reguli: 1. sedinţele autorităţilor şi instituţiilor publice care fac obiectul prezentei legi sunt publice, în condiţiile legii; 2. dezbaterile vor fi consemnate şi făcute publice; 3. minutele acestor şedinte vor fi înregistrate, arhivate şi făcute publice, în condiţiile legii.
Art. 3. - În sensul prezentei legi, termenii de mai jos se definesc astfel: a) act normativ - actul emis sau adoptat de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală; b) luarea deciziei - procesul deliberativ desfăşurat de autoritaţile publice; c) elaborarea de acte normative - procedura de redactare a unui proiect de act normativ anterior supunerii spre adoptare; d) recomandare - orice punct de vedere, sugestie, propunere sau opinie, exprimată verbal sau în scris, primită de către autorităţile publice de la orice persoană interesată în procesul de luare a deciziilor şi în procesul de elaborare a actelor normative; e) obligaţia de transparenţă – obligaţia autorităţilor administraţiei publice de a informa şi de a supune dezbaterii publice proiectele de acte normative, de a permite accesul la luarea deciziilor administrative şi la minutele şedinţelor publice; f) asociaţie legal constituită - orice organizaţie civică, sindicală, patronală sau orice alt grup asociativ de reprezentare civica; g) minută - documentul scris în care se consemnează în rezumat punctele de vedere exprimate de participanţii la o şedinţă, precum şi rezultatul dezbaterilor; h) ordine de precădere - ordinea care determină prioritatea participării la şedinţele publice, în raport cu interesul manifestat faţă de subiectul şedinţei; i) şedinţă publică - şedinţă desfăşurată în cadrul autorităţilor administraţiei publice şi la care are acces orice persoană interesată.
Art. 4. - Autorităţile administraţiei publice obligate să respecte dispoziţiile prezentei legi sunt:
a) autorităţile administraţiei publice centrale: ministerele, alte organe centrale ale administraţiei publice din subordinea Guvernului sau a ministerelor, serviciile publice descentralizate ale acestora, precum şi autorităţile administrative autonome;
b) autorităţile administraţiei publice locale: consiliile judeţene, consiliile locale, primării, instituţiile şi serviciile publice de interes local sau judeţean."
Ca atare, toate documentele emise de autoritatea publica sunt publice. E cât se poate de clar.

Contractele secrete ale Romaniei au fost trase la indigo

A fost deja publicat cazul unui tip de contract în alb pe care municipalitatea îl pregătise pentru orice tip de afacere pe care urma să o încheie, pe bani publici, cu un partener. Contractul cadru era datat 2005. Toate paginile aveau antetul Direcţiei de Achiziţii, Concesionari şi Contracte. Pe prima pagină avea definită partea contractantă principală: Municipiul Bucureşti, cu sediul pe Bulevardul Regina Elisabeta, cod fiscal 4267117, cont IBAN RO82TREZ70024640270XXXXX deschis la Trezoreria Bucureşti, reprezentată prin Adriean Videanu, Primar General, în calitate de achizitor. Urmează puncte, puncte, adică locul unde va fi trecut numele partenerului de afaceri al primăriei. Se definesc apoi termenii contractuali, ca în orice text de acest tip, apoi sunt enumerate documentele contractului: grafic de execuţie, propunere tehnică şi propunere financiară, caietul de sarcini. Şi vine punctul 8, care vorbeşte despre confidenţialitatea contractului. "O parte contractantă nu are dreptul de a face cunoscut contractul sau orice prevedere a acestuia unei terţe părţi sau de a utiliza informaţiile şi documentele obţinute sau la care are acces în perioada de derulare a contractului, în alt scop decât acela de a-şi îndeplini obligaţiile contractuale".
Contractele lui Videanu seamana leit cu cele din domeniul energiei. Acestea au clauze de confidenţialitate, deşi este vorba despre bunuri publice. În cazul privatizărilor din energie contractele au fost postate pe site-ul Ministerului Industriilor abia la presiunea anumitor cercuri politice. Haideţi să vedem clauzele de confidenţialitate la subcapitolul 8.8 din contractul de privatizare al Petrom: "Vânzătorul (adică statul - n.n.) va respecta confidenţialitatea şi nu va divulga şi nu va folosi nici o informaţie primită sau obţinută ca rezultat al încheierii prezentului contract, care se referă la prevederile prezentului contract şi ale oricărui alt contract încheiat conform prezentului contract - sau negocierile cu privire la prezentul contract şi contractele aferente - sau activităţile comerciale, financiare sau orice alte afaceri ale cumpărătorului”. Aceeaşi secretizare a contractului se obligă să o respecte i cumpărătorul.
Revenim la contractele în alb din 2005 ale Primăriei Capitalei, care seamănă izbitor cu cele din domeniul energetic, şi atragem atenţia asupra faptului că nu partenerii de afaceri au cerut secretizarea, ci autorităţile române.
În fine, după citirea acestor documente, analiştii au descoperit că statul a vândut ieftin societăţile pe care le-a avut în portofoliu. În plus, a acordat o serie de facilităţi investitorilor străini care au cumpărat companiile româneşti şi a şters datorii însemnate. Aceste contracte continuă să producă efecte.

Refacerea privatizărilor

Hidroelectrica şi Ministerul Economiei au arătat că se depun mari eforturi, dar, fără acordul celeilalte părţi („băieţii deştepţi” - n.n.), contractele nu se pot face publice pentru că desecretizarea acestora ar putea conduce la plata unor despăgubiri care nu pot fi susţinute de companie. Astfel că firme precum Energy Holding, Buzzman, EHOL, Grivco sau alţii rămân în continuare privilegiate.
Dar aceste contracte nici măcar nu trebuie desecretizate. Fiind nule de drept nu pot produce efecte, ca atare o instutuţie a statului sau un cetăţean prejudiciat (adică oricare) poate chema în instanţă părţile contractante, se constată nulitatea şi se revine la faza iniţiala: comersanţii de piei de cloşcă îşi iau banii înapoi, iar statul îşi redobândeşte bunurile prin hotărâre a instanţei. Urmând ca privatizările să se refacă ulterior, pe bune, prin respectarea legii, la lumina zilei.